Dus De Acasă.ro

O zi în partea de sud a Parcului Kruger (3)

Partea de sud a parcului Kruger are cele mai multe animale și e cel mai ușor accesibilă. Datorită numărului mare de turiști care vizitează această zonă, mai este poreclită și „Circus”. Nu mi s-a părut însă chiar așa de aglomerată cât m-am așteptat. A fost prima dată când am condus într-un safari și cred că aici a fost un început bun pentru un ageamiu. 🙂

Self-drive în Parcul Kruger

Continuare de aici.
În prima zi plină pe care am avut-o în Nelspruit am încercat să văd ce pot face prin oraș și prin împrejurimi. Am scris câte ceva despre Nelspruit în articolul precedent. Pentru a doua zi, aveam plănuit să merg în Parcul Kruger. Vroiam să încerc să fac partea de sud a parcului.

În partea de sud a parcului sunt două porți Malelane Gate și Crocodile Bridge Gate.

Pe partea de sud vest mai sunt Numbi Gate și Phabeni Gate.

Nu eram sigur pe la care poartă să merg. Mă gândeam prima dată să merg pe la Numbi Gate. Am întrebat pe cei de la hotel și mi-au spus că e cel mai potrivit pe la Malelane Gate.

Am hotărât atunci să merg pe la Malelane Gate și să ies pe la Crocodile Bridge Gate.

Am să mă axez în acest articol despre o vizită de o zi, self-drive în Parcul Kruger, zona de sud.

Nu am făcut rezervare, deși se pot cumpăra bilete și online. Pagina lor oficială e https://www.sanparks.org și cele mai bune informații le găsiți aici. Acum au ceva reguli noi datorită Covid, deci trebuie verificat.

La ce oră se deschid porțile parcului?

Orele de deschidere/închidere sunt diferite în funcție de luna în care vizitați. Diferența nu e mare însă. Vreo jumătate de oră de obicei. Puteți găsi orele pe pagina lor. De obicei se deschid la 5:30 sau 6 dimineața și se închid la 6 seara.

Având în vedere faptul că cele mai multe animale le vedeți la primele ore ale dimineții, atunci ele fiind cele mai active, e bine să fiți la poarta parcului la prima oră când se deschid.

Intrare pe la Melalane Gate
(GPS: -25.462293, 31.532308)

Din Nelspruit de la hotelul unde aveam cazare, pâna la Melalane Gate, erau 68 de kilometri. Se merge însă pe N4 și poți merge cu vreo 100 de km/h. În mai puțin de o oră ești la intrarea în parc. Am plecat cu noaptea-s cap de la hotel și am ajuns acolo în jur de ora deschiderii – pe la 5:30. Se trece un pod peste Crocodile River și ajungi la poarta parcului.

Trebuie completat un formular, cu numărul mașinii și plătit biletul. Așa numita Daily Conservation Fee. Eu am plătit 372 de rand, dar acum au mai urcat prețurile – costă 424 de rand, pentru străini/ de persoană. Aproximativ 30 de dolari. Nu-mi amintesc să fi plătit ceva în plus pentru mașină. Aveam mașină mică/închiriată. Dacă e mașina mai mare (microbus), s-ar putea să fie ceva mai mult.

Mi-au dat o broșură cu harta parcului și ceva informații despre elefanți și gata treaba. Aveam o hartă a parcului și de la hotel.

Elefanții au întotdeauna prioritate

Am fost atenționat în privința elefanților. Dintre toate animalele din Kruger, trebuie de avut cea mai mare grijă cu elefanții. Mai ales masculii când sunt în călduri, pot fi agresivi. Dacă un elefant trece drumul, trebuie să-l lași și să-i acorzi spațiu. Îți dai seama însă când sunt agresivi sau nu. Lângă unii care erau pe lângă drum, am oprit lângă ei și nu ne băgau în seamă. Doar trebuie avut grijă, să nu-i tai calea unui mascul mai înfumurat.

Câteva reguli pentru cei ce conduc în Parcurile Naționale

-Sunt limite de viteză pe drumurile din parc. Maxim e 50km la oră. Se pot da amenzi dacă te prinde radarul. Eu nu am văzut vreun radar, dar cică sunt.

-Nu se părăsesc drumurile. No off road.

-Nu se iese din mașină decât în locurile special amenajate. Fie în rest-campuri, sau viewpoints sau locuri de picnic.

-În mod normal se merge cu geamul închis și nu ai voie să scoți mâna sau capul din mașină.

-Nu se ia nimic din parc. Animale, cuiburi, plante etc.

-Nu se rup plante sau flori etc.

-Animalele de companie sunt interzise

-Dronele sunt interzie

-Nu se dă de mâncare animalelor sălbatice

-Nu ai voie să aduci alcool în mașină sau să consumi alcool în locuri publice. Doar la restaurante.

-Nu ai voie cu arme de foc.

-Orele de închidere a porților, trebuie respectate. Vizitatorii de o zi trebuie să iasă din parc înainte de închiderea porților.

Se verifică mașinile înainte de a intra în parc și la ieșire. Se uită să nu ai alcool/drone la intrare și la ieșire să nu fi luat ceva din parc.

Ce e bine de avut la voi?

Nu ar strica un binoclu. Dacă nu cumpărați unul din timp, sau nu aduceți de acasă, se pot cumpăra și de la magazinele din rest-campuri.

Pentru poze e bun un aparat cu ceva zoom, dacă vedeți ceva care nu e așa de aproape de drum.

Ceva mâncare și apă. Se poate mânca foarte bine la restaurantele din rest-camp. Prețurile sunt rezonabile. Am văzut că au câte două restaurante. Unul de fast-food și unul mai de lux.

Ar mai fi o problemă cu mersul la toaletă. Toaletele nu sunt chiar peste tot (mai mult în rest-camps) și dacă e o urgență e cam nasol. 🙂 Pentru cazuri de urgență poate ceva pastile sau sirop care să te strângă la stomac?

Când e bine de vizitat Parcul Kruger?

E bine de vizitat tot timpul anului, dar mai recomandată e perioada iernii (din Aprilie în August). E vorba că e ceva mai răcoare și fiind mai puțină ploaie în acest sezon, vegetația e mai puțină și se văd mai bine animalele. În perioada verii (din Decembrie în Februarie) poate fi foarte cald la amiază și vegetația e mai deasă. Eu am vizitat în Februarie și a fost destul de bine.

Eu aș fi mai atent însă la anul școlar din Africa de Sud. În vacanțele școlare probabil e mai aglomerat, la fel ca week-endurile. În cursul săptămânii probabil e mai indicat. E bine însă oricând.

Am intrat în parc

Erau câteva mașini (de safari) venite dar am rezolvat destul de repede și am intrat printre primii în parc. Vroiam să prind ceva distanță de restul mașinilor. Îmi era frică să nu se aglomereze.

Nu am mers nici vreo 5 minute și am dat peste o girafă. A trecut drumul în fața mea și a rămas lângă drum.

La început nu m-am apropiat prea tare deoarece îmi era frică să nu fugă. Am admirat-o de la vreo 40 de metri distanță. Am fost singur pentru vreo 10 minute dar apoi au apărut mașinile de safari.

S-au dus și au parcat chiar lângă ea și nu a fugit. Mașinile de safari nu au stat însă mult și au plecat mai departe.

Mai apoi m-am apropiat și eu și le-am admirat de aproape. Erau mai multe Sunt obișnuite cu mașinile și nu fug de ele.

La început nu îmi plăcea aglomerația, dar apoi m-am mai obișnuit cu celelalte mașini.

Câteva reguli nescrise

Se poate opri oriunde în drum, dar trebuie lăsat loc dacă cineva dorește să te depășească. Când sunt animale mai faimoase, mașinile se înghesuie sau își schimbă poziția pentru a vedea mai bine. Mașinile de safari au un avantaj deoarece sunt mai înalte și se vede mai bine.

Dacă e cineva oprit se poate opri lângă el pentru a încerca să vezi la ce se uită. Cu cât mai multe mașini sunt oprite cu atât asta arată că este ceva interesant de văzut.

Este considerat de bun simț să-i spui unui nou venit la ce animal te uiți și unde-l poate observa. Mulți mi-au spus despre ce e vorba și le-am spus și eu la alții dacă am observat ceva.

Când ai de gând să aștepți în preajma animalelor e bine de oprit motorul.

Uneori merită să aștepți și să ai răbdare. Animalele își schimbă poziția și le poți vedea mai bine.

Ce animale am mai văzut?

La puțin timp după ce am trecut de girafe am dat și peste o familie de elefanți. Unul dintre ei a ieșit în drum și a trebuit să dau cu spatele câteva zeci de metri până s-a hotărât să părăsească drumul.

Mai apoi am întâlnit altul la umbra unui copac, care stătea sprijinit de trunchi, să-și odihnească picioarele. Ăsta a fost foarte simpatic.

La un moment dat am dat și peste multe mașini de safari parcate. Se uitau la o leoaică ce avea și pui. Iarba era cam înaltă în zona aia și eu nu vedeam foarte bine. Nu am stat foarte mult. În retrospectivă, când e aglomerație mare, merită de stat și de așteptat. Nici nu știi cum prinzi să-i vezi mai bine.

Cei din mașinile safari au un avantaj că au mașinile mai înalte, știu zonele unde stau anumite animale și mai comunică între ei când văd ceva interesant.

E fain de mers și cu ghid, dar și când ești propriul stăpân și faci propriile descoperiri e foarte frumos.

Am văzut multe impala, zebre și alte tipuri de antilope. La fel și multe specii de păsări.

Cum să te orientezi în Kruger?

E bine de avut harta lor în mașină. Este o rețea de drumuri asfaltate și între drumurile asfaltate se întind drumuri pietruite.

Uneori, unele dintre aceste drumuri pietruite pot fi închise. Nu anunță nicăieri când le închid, dar probabil că le închid deoarece nu sunt în condiție bună. În general drumurile sunt într-o stare foarte bună. Chiar și cele pietruite sunt foarte bune.
Am intrat pe multe din drumurile astea (gravel roads) și am văzut multe animale și am fost singur.

Sunt indicatoare la toate intersecțiile și drumurile sunt codate deci e foarte ușor să-ți dai seama unde ești. Nu prea ai nevoie de GPS. Îți și spune câți kilometri sunt până la un anume rest-camp.

Eu am făcut câteva dintre drumurile cu pietriș de pe lângă Malelane Gate iar pe la amiază am ajuns la Skukuza Camp.

Skukuza Rest Camp

Ăsta e cel mai mare dintre rest-campuri și tot aici își au sediul cei din administrația parcului. Pot fi acomodați și 1000 de turiști în acest rest-camp. Au restaurant chiar pe malul râului Sabie.

Mă uitam în apă și era o chestie care stătea nemișcată. Nu eram sigur dacă e crocodil sau nu, cu ochiul liber părea doar un buștean, dar privind pozele înclin să cred că e un crocodil.

Au și un magazin cu fel de fel de suveniruri.

M-a mirat cât de multe animale am văzut în jurul rest-campului. Întrebarea e dacă le dă cineva de mâncare ca să vină aici sau e de le sine? Aveam să discut acestă problemă cu un ghid mai târziu și îmi spunea că stau pe lângă gardurile rest campurile, sau în apropierea lor deoarece știu că nu poate veni nici un pericol din acea direcție. Au cumva spatele asigurat. Mi s-a părut o explicație logică.

Probabil și dacă ar veni un leu pe lângă gard, oamenii s-ar alarma și ar da indirect de veste și celorlalte animale.

Mai multe perechi de ochi sunt mai bune decât una singură. 🙂

Am mâncat pe la amiază la un restaurant din acest rest-camp. E frumos de stat pe terasa lui.

La unul din astfel de campuri am fost la un fel de punct de vedere, de unde puteai urmări elefanții care veneau la un waterhole.. Nu cred că era la Skukuza. Nu-mi mai amintesc.

Ideea e că și porțile rest-campurile se închid pe seară, iar cei cazați trebuie să se întoarcă acolo înainte de ora închiderii. Ei se pot plimba însă prin camp, de aceea au unele puncte pentru a viziona animalele de dincolo de gard.

Chiar dacă e unul dintre cele mai aglomerate rest-camps, aici e o zonă cu multe animale.

Aaa…

Destul de important – Sighting Board

Era să uit. La toate rest-campurile și la porțile de intrare în parc au o hartă cu parcul și pe ia lipesc niște pătrățele colorate care arată unde au fost văzute animale în ziua respectivă și în ziua precedentă. Fiecare dintre animalele mai rare are câte o culoare. Orice vizitator poate lipi câte un acțibild în caz că vrea să arate și celorlalți unde a văzut un anume animal.

Din cauza braconierilor, rinocerii nu sunt marcați pe hartă. Celelalte animale care sunt mai greu de văzut sunt: leopardul, ghepardul, câinii sălbatici, leii, bivolul. Sunt marcați și elefanții dar ei sunt întâlniți des.

E bine de făcut o poză a acestei hărți când intrați în parc sau când ajungeți într-un rest camp. O puteți consulta mai apoi și puteți fi mai atenți în zonele respective, sau decide să mergeți acolo.

Râul Sabie e văzut drept granița între zona de sud a parcului și zona centrală. Am mers de-a lungul lui spre Lower Sabie rest-camp. Sunt o mulțime de view-pointuri de-a lungul râului.

Și Lower-Sabie e un rest camp renumit pe lângă care se găsesc multe animale. Undeva prin zona asta sunt ochiuri de apă, cu hipopotami în ele. Multe animale vin aici să se adape. De asemenea e savană deschisă și animalele sunt mai ușor de văzut.

Am văzut niște fotografi cu ditamai obiectivele montate pe mașini pe la ochiurile de apă.

Erau berze de ale noastre și aici. Deci nu rămân în Botswana, merg tocmai până în Africa de Sud.

Aceste ochiuri de apă sunt un loc bun pentru a aștepta unele animale.

Pentru iubitorii de păsări sunt niște căsuțe speciale pe lângă niște iazuri, unde poți sta înăuntru pe niște bănci și urmări păsările. Sunt și aceste locuri marcate pe harta lor.

Să acoperi o distanță mare sau să mergi încet?

Când ești la început, sau prima dată cu mașina, ai tendința să mergi cât mai mult sau să acoperi o distanță cât mai mare. Uneori vezi mai multe animale dacă mergi mai încet sau oprești și aștepți. Adevărul e că nu prea ai răbdare să stai foarte mult într-un loc.

Chiar dacă poate nu vezi multe animale, peisajul se schimbă și vegetația e diferită. Deci vrei cumva să acoperi o suprafață mai mare

Din câte îmi dau eu seama e mult mai bine când sunt mai mulți în mașină. Când ești singur trebuie să te concentrezi la drum și nu poți fi atent tot timpul. Dacă sunt măcar trei în mașină, fiecare poate descoperi câte ceva. În rest ambele metode mi se par bune.

Prima oară când am fost în parc, mă feream de alte mașini. A doua oară, dimpotrivă, dacă vedeam că a oprit cineva, opream și noi. Dacă erau foarte mulți opriți și mai bine. Înseamnă că era ceva important. Unde sunt multe mașini oprite, opriți și voi și aveți răbdare.

La o adică, nu te-ar putea opri nimeni să urmărești și o mașină cu ghid, dacă tot știu ei locurile cele mai bune.

Problema leilor

Cu leii m-am întâlnit doar de vreo trei ori în prima zi. Prima dată chiar dimineața, când erau prea multe mașini oprite și nu avusesem răbdare să aștept. Iarba oricum era cam înaltă acolo și nu vedeam mare lucru.

Apoi am mai văzut o leoaică, dar nu am putut-o poza bine. Era după niște copaci.

Iar ultima oară chiar la ieșire pe lângă Crocodile Bridge. Aici am avut mai multă răbdare și am așteptat mai mult. La început le-am zărit foarte greu deoarece erau culcate în iarbă și li se vedeau doar urechile. Apoi una s-a ridicat și a făcut o scurtă plimbare și le-am văzut mai bine.

M-am mirat cât de multe animale erau în jurul lor, nu la mare distanță. Zebre și impala. Animalele știu când leoaicele pornesc vânătoarea și atunci sunt atente.

Ce animale nu am văzut?

Nu am văzut leoparzi, gheparzi, rinoceri sau câini sălbatici. M-am uitat prin copaci după leoparzi, dar nu am reușit să văd nici unul. Am fost mai atent și la locurile semnalate pe hartă, dar tot degeaba.

Am văzut însă multe alte animale și a fost cu adevărat o zi minunată. În afară de cele obișnuite, antilope, girafe, zebre, elefanți, hipopotami, o serie de păsări pe care le-am mai văzut și în alte părți, am mai văzut câteva păsări pe care cred că le observam pentru prima oară.

Momente memorabile pentru mine

La un iaz am văzut cum un stărc a reușit să prindă un pește. La un alt ochi de apă am văzut o încăierare între doi elefanți.

Pe un drum de pietriș a planat un vultur (șoim) chiar în fața mea în mijlocul drumului. Cred că era un hoit ceva acolo.

Apoi a mai fost un copac uscat plin de alt soi de vulturi.

Nenea elefantul care se sprijinea de copac a fost foarte simpatic. Chiar și faptul că nu am reușit să văd leii atât de bine cum mi-aș fi dorit a fost memorabil. E de datoria lor să fie cât de cât camuflați.

Ieșirea din parc pe la Crocodile Bridge
(GPS: -25.359157, 31.892472)

În jur de ora 6, am fost pe lângă poarta de la Crocodile Bridge. E bine de așteptat în zonă pentru a nu întârzia când se închide poarta. Am fost mirat cât de multe animale sunt în apropierea gardurilor parcului. Mă așteptam să fie invers. Probabil că stau acolo deoarece sunt aproape de râu.
Deci traseul meu a fost intrare pe la Melalene, mers până la Skukuzu și Lower Sabie și ieșire pe la Crocodile Bridge. Am făcut majoritatea drumurilor pietruite din această zonă.
De la Crocodile Bridge am mai avut de făcut 118km până la hotel, dar am mers bine. Am ajuns pe noapte în Nelpsruit.
Crocodile Bridge e foarte aproape de granița cu Mozambic și e o zonă cu ferme de trestiede zahăr. E uimitor cât de mult se schimbă peisajul cum ieși din parc. Acum ești printre animale, după câteva minute ești între hectare de trestie de zahăr.

Câteva gânduri pe final

Nu pot vorbi despre cazarea în rest-campuri deoarece nu prea m-a interesat subiectul. Dup ce le-am vizitat, mi-au părut prea comerciale-turistice. Nu știu dacă aș prefera să fiu cazat acolo. Cazarea în afara parcului mi s-a părut mai bună. Mai sunt și rest-campuri private în interiorul parcului dar acelea sunt la prețuri mai mari.

Walking safari – nu am studiat foarte multe problema mersului pe jos prin Kruger. Am înțeles că se face doar pentru cei cazați în rest-camps, rezervările trebuie făcute din timp și traseele de obicei sunt pentru vreo trei zile. Grupuri mici de 8. Știu că mă uitasem pe fugă și mi se păruseră scumpe. Făcusem deja walking safari în Okavango. Problema merită însă studiată. Mie mi s-au părut scumpe, dar poate greșesc.

Merită mers și cu o mașină de safari cu ghid. Se poate aranja cu o agenție din afara parcului. De exemplu hotelul la care aveam cazare organiza astfel de călătorii. Erau ceva mai scumpe, dar trebuie și el să câștige ceva, iar apoi mai sunt și costurile benzinei. Un ghid știe mult mai bine locurile și îți explică mult mai multe despre fiecare animal.

Am înțeles că și parcul oferă mașini cu ghid oficial pentru plimbări de o zi sau câteva ore. Trebuie rezervate și ajuns la una din porți de unde te preiau ei. Merită studiată și această opțiune.
Elvețianul fusese în aceeași zi cu mine (împreună cu Dave de la Old Vic) și văzuse și acea leoaică cu pui, un rinocer și cred că și un leopard. Erau vreo câteva animale pe care nu le văzuse, dar nu mai știu care.

Până la urmă e chestie și de noroc.

Eu am fost foarte mulțumit de ce am reușit să fac. A fost o zi plină. Am văzut o mulțime de animale, am condus mult și am văzut o lume aparte. Eram obosit. Nu a fost rău pentru prima oară. Eram curios să văd cum e și partea centrală a parcului.
După ce mă întâlneam cu prietenii mei în aeroportul din Johannesburg, aveam să ne întoarcem la Kruger și să explorăm și partea centrală a parcului.

Citește și continuarea aici.
Primul articol al acestei serii despre Călătoria din Cairo în Capetown îl găsiți aici.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.