Dus De Acasă.ro

De-a lungul prăpastiei – Panorama Route (4)

Panorama Route este un traseu turistic ce unește mai multe obiective de-a lungul prăpastiei Marelui Escarpment, care constă în pante abrupte de pe platoul central înalt al Africii, în jos, înspre oceanele ce înconjoară continentul. Cel mai faimos obiectiv de pe acest traseu este Blyde River Canyon.

Panoramă la Blyde River Canyon

Continuare de aici.
După ce am terminat cu safariul în partea de sud a parcului Kruger, m-am uitat ce aș mai putea face prin zonă. Vroiam să fac Blyde River Canyon și am decis să urc „munții” Escarpment și să văd ce se poate vizita pe acolo. Am căutat cazare în orașul Sabie sau în Graskop. Am găsit cazare mai ieftină în Graskop și am rezervat pentru două nopți.

Puteam face câte ceva în drum spre Graskop, iar apoi aveam o zi plină să facem Panorama Route și Blyde River Canyon.

M-am împrietenit și cu elvețianul pe care l-am întâlnit la Old Vic și a hotărât să vină cu mine. Trebuia oricum să se întoarcă în Johannesburg și el.

Aș mai fi putut merge în Swaziland sau Mozambic dar cred că aveam nevoie de viză și nu mai vroiam să dau câte 50 de dolari. Pentru Swaziland ar fi trebuit să plătesc și la rent-a-car în plus, dacă doream să duc mașina în afara țării. Oricum la o a doua vizită pe lângă Kruger, excursii în Mozambic sau Swaziland merită luate în calcul.

Din Nelspruit în drum spre Graskop

La vreo 38 kilometri de Nelspruit se află niște peșteri foarte interesante. Se ocolește puțin dar pentru iubitorii de peșteri merită deturul. Cred că citisem despre aceste peșteri în Atlas Obscura.

Peșterile Sudwala – cele mai vechi peșteri din lume

(http://sudwalacaves.com/)

Din Nelspruit ne-am întors câțiva kilometri pe N4 înspre Johannesburg și am făcut la dreapta spre munți. E ușor de ajuns și sunt și indicatoare.

Aceste peșteri sunt considerate unele dintre cele mai vechi peșteri din lume și au aproximativ 240 de milioane de ani. Când aceste peșteri au început să se formeze, Africa încă făcea parte din supercontinentul Gondwana, în care erau încorporate și America de Sud, India, Madagascar, Antartica etc.

Peșterile s-au format datorită acidității solului.

Am lăsat mașina într-o parcare iar apoi am avut puțin de urcat până la intrarea în peșteră. Peșterile sunt deschise în toate zilele anului.

Am plătit 90 de rand/ de persoană intrarea în peșteră și am avut un ghid doar pentru noi doi. Turul cu ghid ia aproximativ o oră. Nu a trebuit să așteptăm aproape de loc. Au destui ghizi și merg cu grupuri mici.

Ghidul era un băiat tânăr de prin părțile locului. Avea un accent destul de ciudat și îl înțelegeam destul de greu.

Imediat după intrarea în peșteră se intră într-o sală imensă naturală. Are 70 de metri în diametru și 37 de metri în înălțime. E numită P.R. Owen Halll, după numele proprietarului care a cumpărat ferma pe care se află peștera și a deschis-o publicului prin anii 60. Din câte am înțeles proprietarii sunt acum un Heritage Fund, deci a rămas în mâini private.

În această sală au loc tot soiul de concerte. Îmi imaginez ce acustică trebuie să fie aici. Erau afișe cu un concert care avea să aibă loc în câteva zile.

Am urcat pe niște trepte din această sală și am continuat în interiorul peșterii. Mă simțeam ca într-o călătorie spre centrul pământului.
Ghidul avea o lanternă și ne-a arătat fel de fel de stalactite și stalagmite. Având în vedere că o stalactită din această peșteră crește cu 2.5 cm într-o suta de ani, îți poți face o idee cât durează să se formeze aceste coloane.

Multe dintre ele au tot soiul de nume și au câte o poveste. Samson’s Pillar, Monstrul, Racheta etc. Mi s-a părut că-s foarte buni la marketing.

Ghidul ne-a mai povestit și povestea unui trib din zonă. A fost o luptă între urmașii la tron și unul dintre ei s-a ascuns de câteva ori în această peșteră, cu toate animalele și cu o mulțime de oameni. S-au dat fel de fel de bătălii la gura peșterii, iar la un moment dat chiar s-a dat foc, în încercarea de a-i scoate afară pe cei dinăuntru. Este undeva o sursă de oxigen și cei asediați nu au pățit nimic. Numele peșterii provine de la prințul Sudwala, care a dus aceste bătălii.

Mai sunt fel de fel de legende despre burii care au folosit peșterile ca depozit de muniții, iar Paul Kruger se zice că și-ar fi ascuns aurul aici.

Mi s-a părut foarte interesant felul cum ghidul pronunța numele prințului. Fac un fel de clincăit din limbă. Sunt niște sunete folosite de unele triburi, mai ales în sud. Era prima dată când auzeam aceste sunete.
Per total o vizită interesantă. Mi s-a părut cam scumpă intrarea, dar să zicem că merită. Nu vezi cea mai veche peșteră din lume în fiecare zi.
Nu mi-au ieșit cine știe ce poze în interior.

Am greșit drumul, mai departe înspre Graskop

Următorul stop pe care aveam să-l facem era Lone Creek Falls de lângă orașul Sabie. Am pus destinația pe cascadă și am dat drumul la GPS. Ne-a dus pe o scurtătură pe un drum forestier, dar la un moment dat drumul era prea rău pentru a putea continua. Era un drum pentru camioane. A trebuit să ne întoarcem câțiva kilometri buni.
Dacă vizitați această peșteră și vreți să continuați spre orașul Sabie, cel mai bine e să ieșiți pe drumul R37, indiferent ce vă spune GPS-ul.

Toate aceste dealuri de pe lângă Sabie și Graskop sunt acoperite de păduri. Aici sunt unele dintre cele mai întinse păduri plantate de om.

Nu am mai văzut niciodată așa ceva. Plantează pomi, de parcă ar fi porumb. Toți sunt de aceeași vârstăsă, aceeași distanță între ei, iar apoi când îi taie, rad toată pădurea și plantează din nou.

În unele locuri erau focuri și ne-am speriat că a luat foc pădurea. Erau focuri controlate însă. Pomii erau curățați de crengile de jos, iar apoi se dădea foc pentru a arde tufișurile de la bază.

În orașul Sabie este ditamai fabrica de cherestea și majoritatea localnicilor lucrează acolo. Se trece pe lângă această fabrică pentru a ajunge la:

Cascada – Lone Creek Falls

(GPS: -25.10273, 30.709647)

Dintre toate cascadele pe care le-am vizitat în această zonă, asta cred că e cea mai frumoasă. Am vizitat-o de două ori. Mi-a plăcut atât de mult prima dată, că am venit și cu prietenii mei pentru a o vedea a doua oară.

Am plătit intrarea 20 de rand.

Apă se prăvălește de sus de la o înălțime de 68 de metri și se vizitează la baza cascadei. Prima dată când am vizitat-o nivelul apei era scăzut iar apa era foarte curată.

A doua oară însă, plouase mult în zilele precedente și cascada era cu totul altfel. Râul era tulbure și debitul era mult mai mare. Ce schimbare!

Se vizitează la baza cascadei unde se află și o mică rain-forest, plantele fiind aici sub o ploaie constantă din cauza cascadei.

Se parchează ușor și sunt și ceva magazine de suveniruri. Am văzut și câteva maimuțe vervet prin pădurile de pini din împrejurimi.

Cei cu pădurile plantează două soiuri de copaci: pini și eucalipt.

Cascada – Bridal Veil Falls (Voalul Miresei)

GPS (-25.083935, 30.728305)

Nu departe de Lone Creek Falls este și această cascadă. E numită așa deoarece aici debitul apei este mult mai mic, iar cascada fiind înaltă, vântul împrăștie apa care arată ca un voal.

Am pozat-o de la distanță și nu am mai plătit intrarea. Se vede destul de bine și din drum.

Orașul Sabie

Prin orașul Sabie trece și râul Sabie, care ajunge mai apoi și în parcul Kruger. Trecusem pe lângă acest râu cu o zi înainte când vizitasem parcul. E un oraș forestier destul de micuț. Are câteva hoteluri și se poate folosi ca bază pentru Panorama Route. În afară de cazări, nu cred că are ceva deosebit.

Am mâncat la un restaurant Wimpy’s pe aici. Personal mi-a plăcut Graskop mai mult.

Mac Mac Falls

GPS (-25.000542, 30.816329)

O altă cascadă pe drumul ce leagă Sabie de Graskop. Intrarea 10 rand.

Cascada e numită așa datorită numărului mare de prospectori scoțieni care au murit prin zona asta. Au fost mulți căutători de aur pe aici.

Această cascadă se vede de sus de pe o platformă înconjurată de un gard de fier destul de înalt. Cascada e frumoasă, dar ești cam departe de ea și gardul ăla nu prea ajută. Celelalte două mi-au părut mai frumoase.

Se poate înnota în niște bolboane, undeva la 2 km nord de această cascadă, în amonte.

Mai sunt multe alte cascade prin zonă, dar deja văzusem vreo trei și ne făcusem cota de cascade.

Celelalte cascade din zonă sunt: Berlin Falls și Lisbon Falls. Pe lângă Lone Creek mai este și Horseshoe Falls. Îmi mențin părerea că dintre toate cele văzute de mine, cea mai frumoasă e Lone Creek Falls. Dacă vizitați doar una, nu o ratați pe asta.

Cazare în Graskop

În Graskop am avut cazare la Shirey’s Backpackers. Au un fel de căsuțe tradiționale în jurul unui restaurant central. Eu îmi făcusem rezervare online și am avut ceva discount, am plătit 145 de rand pe noapte. Elevețianul a venit fără rezervare și a plătit 170 de rand.

Unele dintre căsuțe sunt cu paturi duble sau twin. Una dintre ele mai mare, era un soi de dormitory. Erau vreo 10 paturi, dar am fost doar eu și Elvețianul. Avea două băi și a fost foarte bine.

În restaurantul central se putea folosi vesela sau face grătar. Chestia asta cu grătarul o au peste tot în Africa de Sud. În restaurant aveau și un ghepard împăiat. Mi s-a părut puțin ciudat, dar se pare că animalele împăiate sunt destul de întâlnite în Africa de Sud.

Dintre ceilalți clienți au fost doi belgieni tineri și un cuplu de francezi în vârstă. Cu belgienii am ieșit pe seară la un restaurant cu mâncare din Mozambic. Am uitat cum se chema.

Pe lângă hotel este un Spar (sau Shoprite) iar chiar peste drum un magazin de băuturi. Deci se poate cumpăra ceva de acolo și face grătare.

Am fost foarte mulțumit de această cazare.

Unde să mănânci în Graskop?

În prima seară am mâncat la acel restaurant cu Mozambic. Mâncarea a fost bună, dar am dat cam scump.

Un alt restaurant renumit din Graskop e Harrie’s Pancake.

Prin Graskop trec multe autobuze cu turiști și majoritatea fac un stop la acest restaurant. Clătite în stil olandez, cu diferite umpluturi. E ok, dar porțiile au fost cam mici. Nu m-am săturat.

În amiaza când eram acolo era și plin de un grup de turiști veniți cu autocarul și probabil de aia nu mi-a plăcut. Cei veniți cu grupurile mai sunt așteptați și de fel de fel de localnici care vor să vândă tot soiul de nuci și suveniruri.

Cel mai bine e de făcut cum fac sud africanii. Cumperi carne gata preparată de la Spar și arzi un grătar (braai) la hotel.

O altă întâmplare interesantă a fost că s-a tăiat curentul pentru câteva ore în fiecare seară. Nu mă așteptam ca Africa de Sud (fiind o țară așa zis bogată) să aibă probleme cu curentul electric. Am mâncat la lumânare la restaurant.

Obiectivele principale de pe Panorama Route

Drumurile R532 și R534 merg de-a lungul prăpastiei Escarpment și sunt mai multe locuri cu panorame frumoase. Cel mai apropiat oraș de aceste puncte de belvedere este Graskop. Este o diferență de vreo 1000 de metri între platou și lowveldul de dedesubt, unde se întinde și parcul Kruger.

Să le luăm pe rând:

The Pinnacle

GPS: (-24.9107, 30.854537)

Pe R534, în drum spre God’s Window, am intrat prima dată la The Pinnacle. Am plătit intrarea 17 rand de persoană. Se lasă mașina în parcare și se merge câțiva zeci de metri până lângă un râu. Am fost singurii pe aici.

Râul se varsă într-o cascadă în prăpastia de dedesubt. Cascada nu se poate observa foarte bine de sus.

În canionul care s-a format, a rămas o coloană din munte în picioare. E un fel de turn de piatră natural. Seamănă cu unii munți din filmul Avatar.

Elevețianul avea o dronă și a făcut câteva filmări.

Problema cu drona lui a fost că i s-a terminat bateria foarte repede. Interesant de vizitat.

God’s Window (Fereastra lui Dumnezeu)

GPS: (-24.876702, 30.887749)

Mai departe pe R534, la vreo 10 km de Graskop, se merge la God’s Windiw. Până să ajungem la Fereastra lui Dumnezeu am mai oprit în niște locuri unde se putea parca. Într-un loc chiar am coborât pe o cărare pe un pietroi, de unde se vedea o panoramă frumoasă a văii de dedesubt. E interesantă vegetația din această zonă. Din aceste locuri nemarcate se vede și înspre Fereastra lui Dumnezeu. E un fel de cot în munte, unde se formează nori. Aerul umed se ridică de jos și temperatura fiind mai scăzută sus, se formează nori acolo.

Am plătit vreo 20 de rand de persoană.

Comparativ cu Pinnacle aici era mult mai aglomerat. Erau câteva autocare cu grupuri cu turiști și mai mulți veniți cu mașini private. Majoritatea albi.

Parcarea e largă și sunt și ceva magazine cu suveniruri.

Se urcă pe niște cărări în stânga, de unde sunt mai multe puncte de vedere. A fost foarte aglomerat pe aici.

Punctele de vedere or fi fost frumoase, dar nu vedeam nimic din cauza norilor care se formau non stop. Erau câteva minute când mai bătea vântul și mai apărea câte o „ferestră” printre nori. De aia i-o fi zis God’s Window? Se tot deschide și închide ferestra?

Chiar în vârful dealului este o bucățică de pădurice cu niște vegetație foarte interesantă. Se pare că aceste plante cresc doar aici din cauza condițiilor speciale.

Punctele de vedere nu mi s-au părut deosebite. Ceva similar puteam vedea și de pe drum, fără să dau bani.

Probabil nu mi-a plăcut și datorită faptului că era așa de aglomerat și turistic. Vegetația din vârf însă este interesantă.

Bourke’s Luck Potholes

GPS: -24.672615, 30.806969

Când am fost cu Elvețianul nu am intrat aici, deoarece văzusem parcarea plină și erau și multe autocare. Le-am vizitat când am trecut a doua oară prin zonă.

E un loc foarte vizitat de către cei cu autobuzele..

Aici se întâlnesc râurile Blyde și Treur și în canionul de la confluența acestor două râuri, s-au format un fel de cazane rotunde în albia râului. Apa aduce pietriș care ajunge în scobituri din stâncă unde era întors într-un vârtej. Aceste pietriș a săpat aceste cazane rotunde prin care apa trece.

Sunt câteva poduri peste acest canion și diferite puncte de vedere. Interesant, dar a fost foarte aglomerat.

Bourke a fost un prospector care a găsit ceva aur pe lângă aceste cazane din stâncă. De unde și denumirea locului – Gropile norocoase ale lui Bourke. Bourke însă nu a fost chiar așa norocos, deoarece majoritatea aurului a fost în afara locului pe care-l concesionase el.

Când am fost cu elvețianul am mai intrat la un restaurant undeva în aval pe râul Blyde. Era pe malul râului și avea o panoramă interesantă, dar nimic deosebit.

Majoritatea sunt overpriced, datorită numărului mare de turiști.

Three Rondavels Viewpoint

GPS (-24.573729, 30.79809)

Intrarea costă 30 de rand.

Când spui Blyde River Canyon, despre acest punct de belvedere e vorba. Acest canion a fost săpat de râul Blyde și e al treilea canion ca mărime din lume după Grand Canion din America și Fish River Canyon din Namibia.

S-a construit un baraj și o parte a canionului e un lac de acumulare. Panorama este foarte frumoasă și largă.

Numele acestui punct de vedere este dat de trei dealuri cilindrice care seamănă cu trei colibe rotunde, tradiționale.

Sunt câteva cărări de-a lungul prăpastiei de unde se pot face diferite poze.

Am vizitat acest canion de două ori și a doua oară a fost destul de înnourat. Am fost norocoși însă și panorama nu a fost complet închisă de nori.

A fost foarte aglomerat aici, majoritatea autocarelor venind aici și la Bourke’s Potholes.

În interiorul canionului este un parc național și se pot organiza diferite călătorii de trekking pe diferite cărări. Nu am aprofundat problema, dar cred că aceste plimbări sunt destul de căutate pe piața locală a turiștilor sud africani.

Multe panorame interesante se pot vedea și de pe drumul care vine aici.

Când am fost cu Elvețianul, ne-am întors în Gaskrop. Iar când am venit cu prietenii mei, am continuat și am coborât spre partea centrală a parcului Kruger.

Sunt mai multe trecători și drumul e destul de greu de făcut. De aceea zic că nu e bine de avut cazare în Sabie sau Graskop, dacă doriți să vizitați Kruger.

Cel mai bine e să aveți cazare în zonă, sau să veniți în excursii de o zi din Nelspruit.

Graskop sau Sabie, se pot folosi și ca o cazare intermediară, în caz că plecați după amiază din Johannesburg.

Big Swing din Graskop
Gps (-24.943429, 30.841272)

După ce ne-am întors în Graskop și am mâncat, elvețianul mi-a spus că e interesat de bungee jumping și chestii din astea. În Graskop avem o astfel de coardă – Bnuji Swing. Se numește Big Swing. Am întrebat la hotel unde este, deoarece nu știam de ea. E chiar în oraș.

E o coardă cu una dintre cele mai lungi căderi de acest gen din lume. Vreo 65 de metri.

Am găsit locul și nu erau alți clienți pe acolo.

Elvețianul a zis că sare și l-au luat imediat în primire. A plătit 350 de rand pentru un salt. Un preț rezonabil.

Nu mi-am fost dat seama că și Graskop e așezat pe buza prăpastiei.

Îl leagă de o coardă, și îți dai drumul cu spatele, după care balansezi câteva secunde în canion.

Toată treaba a durat câteva minute.

Când a revenit de pe fundul canionului, îmi spune: este o cascadă aici!

De sus nu ne-am dat seama că este o cascadă.

Am trecut de cealaltă parte a canionului unde este un restaurant. Se plătește 20 de rand pentru a intra în restaurant.

De pe partea cealaltă, am observat și cascada despre care vorbea el și locul de unde sărise.

La baza canionului mai este o bucățică de rain-forest. Se coboară de sus de la restaurant cu un lift. Ca să vizitezi pădurea prețul era de 190 de rand. Mi s-a părut exagerat de scump.

Iubitorii de adrenalină pot vizita și această coardă.

Orașul Pilgrims Rest

Gps (-24.908634, 30.757445)

La vreo 15 km vest de Graskop este și acest vechi sat al căutătorilor de aur. Satul este foarte mic și arată mai mult a Disneyland. Am trecut prin el, a doua oară când m-am întors în Kruger, dar nu am oprit. Are câteva muzee și e foarte vizitat de către cei cu autobuzele.

Satul pare înghețat în timp.

Vizitasem deja orașul Barberton și aveam deja o idee despre cum trăiau acești căutători de aur. Cred că parcarea era cu plată, de aceea nu am mai oprit.

Nu am apucat să fac poze, deoarece eram la volan.

În concluzie

O zonă interesantă care merită văzută într-o excursie de o zi sau eventual ca un stop intermediar spre Kruger. Multe panorame frumoase de-a lungul prăpăstiilor iar cascadele sunt de vis (în special Lone Creek Falls). Desigur că sunt mult mai multe cascade și nu le-am văzut eu pe toate.

Mi s-a părut foarte interesant și felul ăsta cum cultivă și taie pădurile de parcă fac agricultură. Ăsta să fie oare viitorul silviculturii?

Ce nu mi-a plăcut a fost numărul mare de turiști care fac această rută, mai ales grupurile mari venite cu autocarul. Multe dintre aceste locuri par a fi dureros de turistice uneori.
Dă-te jos din autocar, fotografiază panoramă, cumpără suvenirul, hopa înapoi în autocar. Pauză de masă la clătite la Harry și Disneyland la Pilgrim’s Rest.

Dar poate devenisem eu răutăcios. 🙂

Trecând prin pădurile de pini, povestea și elvețianul că nu așa își imagina să fie Africa. Pini avea și-n grădina casei lui, în Elveția.

Ce mare contrast față de ce găsești în Parcul Kruger.

M-am întors în Johannesburg unde am petrecut două nopți și am mai vizitat câte ceva.

Dar despre Johannesburg și Apartheid scriu în următorul articol.

Citește și continuarea aici.
Primul articol al acestei serii despre Călătoria din Cairo în Capetown îl găsiți aici.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.