Uganda e țara unde savana est-africană întâlnește jungla ce predomină în vest, în Congo și mai încolo. E străbătută de ecuator și pe lângă vegetația și animalele de tot soiul, are oameni foarte faini. A fost una dintre țările mele preferate din acest tur african.
Continuare de aici.
Am ajuns să vorbim despre Uganda. Am scris mai greu în ultimul timp și datorită întregii nebunii datorată Covid. Cine știe cum vor arată călătoriile în era post-covid? Multe lucruri se pot schimba. Am să mă concentrez mai mult pe un stil narativ și poate ceva informații de aici vor fi de folos cuiva, cândva.
Despre Uganda citisem cel mai puțin – adică mai deloc. Fusesem ocupat cu Egipt, Sudan și Etiopia iar procesul vizelor (inclusiv Afria de Sud) îmi mâncase mult timp. În planul inițial nici nu aveam Uganda pe listă. Ideea era să intru în Kenya și să încerc ceva pe lângă Maasai Mara și apoi probabil să trec în Tanzania de-a lungul coastei.
În perioada când am fost eu au fost probleme la granița dintre Etiopia și Kenya iar trecerea de la Moyale a fost închisă. Aflasem asta de pe un grup de facebook al backpackerilor din Africa, dar știrea avea să-mi fie confirmată mai târziu și-n ziarele locale.
Am căutat cel mai ieftin bilet de avion cu plecare din Addis și am găsit Entebbe cu o escală în Nairobi, zbor cu Kenya Airways. Deși era pe două segmente, cu escală în Nairobi, dacă aș fi luat doar Addis-Nairobi, biletul ar fi fost mai scump. Am avut o idee de a nu mai lua al doilea zbor și de a rămâne în Kenya, dar am renunțat. La acest stadiu al călătoriei simțeam nevoia să încetinesc. Nu mai vroiam să bifez doar locuri, de dragul de a le bifa și de a trece în fugă. De aceea am hotărât să petrec trei săptămîni în Uganda – adicătelea mai cu încetinitorul. Se apropia și Crăciunul și anul nou și transportul în comun avea să se scumpească și să fie foarte aglomerat. Iar doi vroiam să ajung în Zanzibar și m-am socotit să ajung după perioada high season din jurul sărbătorilor.
Când vorbești despre Kenya și Tanzania vorbești în primul rând despre safari și animale sălbatice. Dar un safari în aceste țări este extrem de scump și nu aveam bugetul necesar pentru a mă arunca la costuri mari. Am hotărât să merg în safari mai în Sud și să uit deocamdată de safari în Tanzania sau Kenya. Costul ridicat al safariurilor a fost un alt motiv pentru care am hotărât să renunț la Kenya.
Viza pentru Uganda
Viza se poate lua online sau on arrival. În perioada în care am fost eu apăruseră tot felul de știri că viza se poate lua doar online. E de știut că sistemul lucrează cu hibe, dar teoretic viza nu ar trebui să fie o problemă. Viza costă 50 de dolari. Trebuie și yellow fever pass. Dacă îmi amintesc bine a trebuit să trimit o copie când am făcut aplicația online. Am mai avut emoții deoarece răspunsul că viza mi-a fost aprobată mi-a venit în ultima zi de plecare chiar dacă îmi trăseseră banii de pe card. Am mai citit despre cazuri când răspunsul nu le-a venit, dar au arătat că au plătit și nu au fost proleme. Îți lipesc un sticker în pașaport, la sosire. Vă recomand totuși să luați online, deși din ce citeam încercau să treacă doar pe sistemul online.
De asemenea e bine de știut și despre East African Visa. Kenya, Uganda și Rwanda au o înțelegere și dau viză la 100 de dolari pentru multiple entry în aceste trei țări pentru o perioadă de 90 de zile. East African Visa pare să fie cea mai bună opțiune când vizitați mai mult decât o țară, salvați cu această ocazie 50 de dolari, costul fiecarei vize în parte, dacă ar fi să le luați separat, fiind de 50 de dolari.
Ce e de vizitat în Uganda?
Uganda și-a făcut reclamă în special cu primatele și gorilele de munte dar sunt multe alte în afară de gorile. Sunt două parcuri naționale în Uganda unde se pot vedea gorilele: Bwindi National Park și Mgahinga National Park. Cel mai vizitat e Bwindi, deoarece în celălalt gorilele mai trec granița și nu le găsești tot timpul anului. Costul permisului pentru a vedea gorilele în Uganda e undeva la 600 de dolari de persoană. și trebuie cumpărat cu multe luni înainte deoarece e foarte aglomerat și doar un număr limitat de persoane pot vizita în fiecare zi.
Gorilele se mai pot vedea și în Rwanda, la vreo 1500 de dolari de persoană, iar în Congo e ceva mai ieftin, dar aveți de a face cu războiul. Nu aveam de gând să decartez 600 de dolari pentru o oră cu gorilele și am renunțat la această idee.
Am mai analizat ceva scurtături și ar mai fi fost niște excursii prin zonă – în care ai fi avut o șansă să vezi gorile, sau o altă opțiune, ceva șpagă la rangers, dar tot te ajungea la cel puțin 200 de dolari. Așă că pas, gorile.
Uganda, altceva în afară de gorile
Sunt două parcuri naționale mai importante care sunt în circuitul turistic. Murchinson Falls lângă lacul Albert și Queen Elizabeth Park în zona lacurilor George și Edward. La Murchinson Falls e o cascadă interesantă pe Nil, înaltă de 43 de metri. Cascada e faimoasă mai ales datorită forței apei, deoarece râul lat de 50 de metri e împins spre acest canion lat doar de vreo 7 metri. Parcul are de asemenea fel de fel de animale sălbatice. În acest parc s-a prăbușit și Hemingway cu avionul și a trebuit să petreacă o noapte aici, după accident.
Sunt câteva hosteluri în Kampala care organizează excursii la acest parc cu prețuri destul de rezonabile. Pe cont propriu ar fi fost mai dificil de vizitat deoarece transportul în comun e destul de limitat în acea zonă.
Înainte de a ajunge în Uganda, găsisem pe unul din grupurile de facebook un cuplu de sud africani care aveau să închirieze o mașină 4×4 și făceau o tură prin Uganda și mai căutau parteneri de drum pentru a împărți costurile.
Sunt mulți vestici care închiriază mașină și fac pe cont propriu, dar în general costul mașinilor în Uganda e destul de piperat, ajungând undeva la 100 de dolari pe zi. Le-am scris sud africanilor, dar nu mi-au răspuns.
E totuși o opțiune ce merită explorată când sunteți patru persoane, sau eventual o cuplare cu alți călători – vedeți sau scrieți pe grupurile de facebook despre Africa.
Mai sunt și alte parcuri naționale, dar cele două menționate mai sus sunt cele mai renumite, iar Bwindi e cu gorilele.
La categoria munți avem Rwenzori Mountains și Muntele Elgon (în apropierea graniței cu Kenya). Expedițiile astea pe munți sunt similare celor de pe Kilimanjaro. Iau mai multe zile și vă puteți așteăta la costuri de peste 1000 de dolari de persoană – e vorba de mai multe zile, echipament, porteri etc. Or fi bune într-o expediție special axată pe escaladări, dar într-o călătorie mai lungă, a trebuit să sar peste capitolul munți. Făcusem Simien în Etiopia și era suficient deocamdată.
Munții Rwenzori, deși nu sunt la fel de renumiți precum Kilimanjaro sunt considerați mai dificil de escaladat. Noroaie, cizme de cauciuc etc.
Tot înspre granița cu Kenya, la Jinja, sunt renumite aventurile de rafting pe Nilul Alb.
Mai avem ceva lacuri, dintre care Bunyonyi e mai renumit. Eu văzusem crater lakes de lângă Fort Portal și nu am mai avut timp să merg la Bunyonyi, dar am auzit lucruri bune despre ele. Lângă Fort Portal avem și Kibale Forest unde se face treking la cimpanzei. Mai sunt aici vreo alte 13 specii de maimuțe. Intrarea la cimpanzei e în jur de 40-50 de dolari. Mai este o pădure cu cimpanzei pe lângă Queen Elizabeth Park și mai una pe una din insulele din Lacul Victoria.
În general intrările sunt mai scumpe pentru străini, comparativ cu prețul pentru localnici, dar costurile de intrare la parcurile naționale sunt mai mici ca în Tanzania sau Kenya. Totuși se poate argumenta că nu sunt la fel de pline de animale. Eu am fost însă mulțumit la ce am văzut și cred că sunt o idee bună pentru safari.
Marele plus al Ugandei e că e locul unde savana întâlnește pădurea ecuatorială. Din Congo încolo începând cu adevărat pădurile. Uganda excelează la capitolul primate dar eu aș zice că stă bine și la celelalte capitole, iar costurile relativ mai mici o fac mai atractivă.
În mare astea sunt principalele atracții. Am să mă axez mai în detaliu pe ceea ce am reușit eu să vizitez și pe ce am ratat.
Când e de vizitat?
Dpdv al climei se poate vizita tot timpul anului. Uganda e la ecuator și se bucură de un climat favorabil tot timpul anului. Ce e interesant e că umiditatea nu e așa de mare cum m-aș fi așteptat. Fiind la o altitudine de cam 1000 de metri, clima este chiar plăcută. Teoretic sunt niște perioade cu ploi mai abundente de la mijlocul lui Septembrie până în Noiembrie și din Martie în Mai, dar vremea e în general bună și nu te sezoanele ploioase/secetoase, nu prea se țin de cuvânt.
Am prins zone unde a plouat mult, dar am mers câteva sute de kilometri și nu plouase de câteava luni. Deci e cam relativă treabă. Oricum așteptați-vă la ploi, scurte și imprevizibile, fiind la ecuator. Nu e însă ca prin alte locuri, că poți să-ți setezi ceasul că la amiază vine ploaia.
Istorie alandala
Avem de a face cu diferite triburi și clanuri cu limbi și culturi diferite. Se simte o puternică influență arabă, islamul fiind introdus pe la începuturi când arabii de pe coastă veneau în diferite incursiuni pentru a se aproviziona cu sclavi.
A urmat și o perioadă cu mulți misionari care au introdus creștinismul, atât protestanți cât și catolici, iar ugandezii sunt în general foarte religioși. E interesant însă cum au mixat obiceiurile tribale cu noile religii.
Uganda a fost sub dominație engleză, iar engleză e vorbită pe scară largă fiind limba oficială. Toată lumea știe engleză în Uganda de la vlădică la opincă, plus una sau două limbi tribale.
Politica englezilor a fost de a păstra o zonă mai săracă în nord, la granița cu Sudanul de Sud, pentru a fi locul de unde pot recruta cheap labour și recruți pentru armată. Chiar și în ziua de azi, partea de nord e o regiune under-developed.
După plecarea englezilor și independență prin anii 60, a urmat o perioadă de războaie civile și diferite lovituri de stat. Personajele principale ale vremurilor fiind Idi Amin și Obote. Despre Idi Amin, un fost boxer, bolnav de paranoia se pare, am văzut un film: The Last King of Scotland (unul dintre titlurile sale prezidențiale), dar nu îmi amintesc tare multe. Nu am intrat în detalii, dar se pare că a fost o perioadă foarte tulbure. Se zicea că Amin obișnuia să țină capetele dușmanilor săi la frigider, de unde le scotea pentru a le mai ține câte o prelegere despre relele pe care i le făcuseră. Fiind șeful armatei avea vise că are o armată indestructibilă.
De pe timpul englezilor avem de a face cu o importantă populație asiatică, iar Amin le-a confiscat toate averile și i-a dat afară din țară. Diferit însă de locuri precum Kenya, albii nu au fost lăsați să se apuce de construit ferme, deci nu avem o minoritate de albi ca prin alte locuri.
Amin a pornit și un război cu vecinii de la sud, atacând Tanzania. Tanzania a ripostat, au câștigat războiul iar Amin a fugit undeva prin Arabia Saudită. Se convertise la islam și era mare prieten cu Gaddafi, care l-a ajutat să construiască o mare moschee în Kampala. În timpul războiul multe parcuri naționale au avut de suferit, braconajul la mâna soldaților, fiind în floare.
După Idi Amin a revenit Obote, care mulți spun că a fost chiar mai rău decât Amin, iar apoi a venit Museveni, care tot se trage din nord, unde a organizat o armată de rebeli și a cucerit Kampala.
Museveni e deja președinte de câteva decenii și în timpul lui Uganda a cunoscut o perioadă de prosperitate și e în general văzut bine de către vest. Națiunile Unite au o bază militară importantă la Entebbe unde își aclimatizează soldații pentru diferitele misiuni din Africa.
Museveni vrea să predea puterea fiului său dar are deja destui oponenți. Unul dintre cei mai aprigi critici ai lui este un muzician numit Bobi Wine, care a crescut prin slumuri și e bine văzut de către o parte a populației.
În general politicienii sunt văzuți ca fiind corupți și este o mare diferență între clasele sociale. Mai există și diferiți regi tribali, pe regiuni, dar majoritatea au doar un rol onorific.
Mixajul în societate e foarte interesant cu toate aceste grupuri și religii diferite plus un număr important de migranți indieni, între toți liantul principal fiind limba engleză.
Diferite chestii din Uganda care mi-au părut interesante
-Veți auzi des cuvântul Muzungu. Când spun „muzungu” se referă la albi. Cuvântul se referă la cineva care umblă confuz, sau care nu știe ce-i cu el. Probabil făcând referire la impresia pe care le-au făcut-o localnicilor, primi albi sosiți. Termenul nu e menit să jignească și mulți vi se vor adresa cu Muzungu.
-Deși există plantații de cafea, ugandezii nu prea o beau. Nu au o cultură a cafelei precum în Etiopia de exemplu. Să spun drept nici ceai nu i-am văzut să bea prea mult și ar fi fost de așteptat după englezi.
-Nu au brânză. Adică există prin magazine, dar localnicii nu prea o consumă, e pentru străini și e adusă din afară. Am întrebat niște amici de ce nu au brânză și au zis că dacă laptele se îmbrânzește, ei consideră că s-a stricat și-l aruncă.
-Uganda are probleme mari cu virusul HIV și cu alcoolul. Pe scurt ugandezilor le place viața.
-Au voie să aibă câte patru neveste. Oficial se căsătoresc cu una la biserică, conform tradiției creștine, dar mai își iau alte trei, conform tradiției tribale. Un bărbat cu cât are mai multe neveste cu atât e văzut ca fiind mai înstărit.
-Nu i-am văzut să aibă animale domestice folosite la muncile agricole. Pământul e foarte roditor dar pe ogoare, în grădină, folosesc doar niște sape.
-Mâncarea principală e „matoke” un fel de piure din banane verzi. Acest matoke se servește cu un sos de „ground nuts”. Ei prescurtează și-i spun G Nut Sos. Bananele sunt mâncarea lor de bază. Dar există multe soiuri de banane. Unele sunt bune la grătar, altele sunt bune pisate etc. Nu aș putea zice că am înțeles care-s care.
-Au mulți predicatori peste tot. Nu e neobișnuit ca înaintea unei călătorii cu autobuzul să se suie un pastor din ăsta să facă o rugăciune petru o călătorie bună.
-„Boda-boda” – sunt niște motociclete care le găsești la tot colțul. Sunt peste tot și sunt foarte bune pentru distanțele scurte. Numele de Boda-boda vine de la Border to Border. Erau folosite la graniță pentru a trece no mans land. Și le-a rămas numele ăsta. Șoferii dau din cap spre tine, sau îți zic boss. Înainte de te urca îi zici unde vrei să mergi și negociezi prețul. După ce vă înțelegeși și te urci îi zici OK, pentru a porni. Așteaptă ok-ul de la tine, înainte de a porni. Sunt foarte bune pentru călătorii singuri.
-Sunt și tuk-tukuri, numite „Piki-piki”, dar sunt puține comparativ cu numărul de boda-boda.
-Mulți indieni lucrează în comerț. Au diferite magazine sau sunt meșteșugari. Aveți grijă că merele se vând la bucată și sunt considerate fructe exotice. Aveam obiceiul să-mi cumpăr mere și nu înțelegeam de ce plătesc așa de mult.
-Stanbic Bank avea cea mai bună rată la scoaterea de bani de la ATM-uri. Îți luau doar 5500 de Ugandan Shillings per tranzacție. De obicei în mai toate orășelel este câte un Stanbic Bank în centru. Dacă opriți un Boda-boda și-i ziceți să vă ducă la Stanbic Bank, probabil veți ajunge în centru. 🙂
-Despre hoți și bandiți. În general Uganda este o țară destul de sigură, dar sunt zone frecventate de hoții de buzunare. În caz că un astfel de hoț este prins, localnicii au obiceiul de a-l dezbrăca în pielea goală și de a-l bate la grămadă. Mob justice. 🙂
-Sunt mașini mici care fac transport de persoane între diferite orașe. Nu e neobișnuit să bage câte 14 într-o mașină mică. Șoferul chiar ia un pasager lângă el, pe același scaun.
-Majoritatea hotelurilor au plasă de țânțari. Prețul camerelor merge undeva la 15 dolari pe noapte. Se întâmplă ca unele să nu aibă apă caldă, decât de la soare. De aceea e bine de făcut duș înainte să se întunece.
-În stațiile de autobuz sunt diferiți tineri cu veste pe ei care te ajută să găsești autobuzul spre destinația care te interesează. E de datoria companiei de autobuz să le dea un bacșiș pentru că le-a adus clienți.
-Principalul mod de transport sunt autobuzele. Sunt niște autobuze vechi, mari chinezești și au câte trei locuri pe-o parte. Când cumpărați biletul vi se dă și numărul locului.
-Sunt foarte mulți voluntari din țări vestice în Uganda și s-a creat o adevărata industrie a voluntariatului. M-am uitat și eu fugitiv la problemă și am văzut că mulți tineri plătesc bani serioși pentru a avea șansa să fie voluntari în Uganda. Sunt diferite organizații pentru educație, într-ajutorare etc. Probabil sună bine la CV că ai făcut muncă voluntară în Uganda.
-O mâncare renumită în Uganda se numește Rolex, care e un fel de omletă rulată. Unii spun că e un feld e „Chapata” (o mâncare indiană) -de parcă eu știu ce e aia chapata. 🙂
-Să mâncați la un Pork Joint. Sunt restaurante care se specializează pe gratare din carne de porc. Mergi îți alegi carnea și ei ți-o frig. Keep thing simple. Carne la grătar, salată și bere.
-Berile locale sunt Nile (făcută în Jinja) și Club. Ambele sunt bune.
-Am scos bani de la ATM-uri. Sunt pe la mai toate băncile. Stanbic Bank, am văzut că îmi dădea cea mai bună rată.
-Există Malaria în Uganda, deci vedeți ce pastile beți, începând de acasă.
-De avut grijă cu băile în lacuri, deoarece sunt probleme cu blizharia.
Itinerariul meu
Am aterizat la Entebbe unde am petrecut câteva zile, după care am fost în Kampala. Din Kampala am plecat în Fort Portal unde am văzut Crater lakes și de aici am mers la Queen Elizabeth Park și Kasese. Am mai dormit două nopți în Mbarara după care am petrecut anul nou în Masaka.
Am ieșit din Uganda prin sud și am mers la Bukoba, în Tanzania.
Am să povestesc în articolele următoare ce am reușit să văd prin Uganda.
Dacă la început nu am avut o părere foarte bună despre această țară, când am plecat am rămas cu impresia că a fost una dintre cele mai interesante destinații din această excursie și e un loc unde mi-ar place să revin.
Bun, te urmarim si te iubim. Vivat Uganda.