Dus De Acasă.ro

În aeroportul din Delhi, la plecare din India, am filmat doi muzicieni dintr-un duty free shop. Unul cânta la tobițe de ale lor altul la ‘sitar’. Fiind pe fugă, nu am reușit să fac cine știe ce filmare, dar cred că muzica indiană merită mai multă atenție din partea-mi. Pornind de acolo am ajuns în Pakistan și la un documentar despre muzicieni.

Am vrut muzică indiană și am ajuns în Pakistan 🙂

Nu demult, am fost până în India (vezi articolul India la cald sau ‘Ce biliboașca mea?’ (1)). Întors acasă a trebuit să fac un video despre această excursie. M-a pus Bau Bau să mă laud la co-vacanțierii noștrii că am să încropesc un video despre această călătorie. Mă tot văzuseră că mă chinuiesc cu filmările, așa că nu mă puteam face de rușine.

Am încercat să găsesc niște muzică cât de cât ‘local’ ca să se potrivească cu chestiile filmate. Am găsit destul de ușor the so called ‘anthem songs’ ale orașelor pe care le-am vizitat. Mai vroiam să caut ceva cu un ‘sitar’ și ceva tobițe de ale lor – ‘dholak și mardang’ cred că se cheamă. În aeroportul din Delhi îl filmasem pe unul cu un sitar, acompaniat de un percuționist și mi-au plăcut jucăriile lor.

Deoarece filmarea mea nu a fost foarte strălucită și nu prea o puteam folosi la montaj, am încercat să văd ce altceva pot să găsesc pe youtube și din prostie am dat peste piesa asta:

M-a impresionat mult mai ales suflătorul – Baqar Abbas. Nu am mai făcut alt research (fiind sigur că baieții sunt indieni) și am reușit să folosesc melodia în videoclip. A venit ca unsă. Aici începe în videoclipul făcut de mine:

După aia am apucat să mai citesc câte ceva și să aflu că baieții sunt de fapt din Pakistan.
Au făcut și un film despre această formație. Filmul se numește ‘Song of Lahore’ și vă recomand să-l vedeți.
E în același stil cu filmul Buena Vista Social Club și altele de acest tip..dar cumva îmi place genul! Un documentar care merită văzut!