Dar es Salaam este cel mai important oraș din Tanzania. Deși capitala este la Dodoma, Dar Es Salaam e adevăratul motor al țării fiind unul dintre cele mai importante porturi din Africa de Est. Toți care au trecut pe aici și-au lăsat amprenta, dând naștere unui mixaj de culturi aparte.
Continuare de aici.
În Dar es Salaam am ajuns pe la 12:30 noaptea, în stația de autobuze Ubungo care se află la vreo 11km de centrul orașului.
Pe unde am mai citit înainte, toată lumea te sfătuiește să nu ajungi noaptea în Dar, iar dacă ajungi la o oră târzie, e bine să ai pe cineva să te aștepte. Au fost câteva cazuri când turiștii au fost tâlhăriți chiar de șoferii de taxi. Chiar sunt câteva filmulețe pe youtube.
Eu nu mă gândisem să aranjez vreun transfer dinainte deoarece nu știam când va ajunge autobuzul. Nouă ne spuseseră că ajunge la 19.00, dar uite că abia au ajuns la 12:30, iar asta cu foarte puține stopuri pe traseu. Nici nu cred că am oprit să mâncăm la amiază. Mâncasem doar niște biscuiți toată ziua.
Am rezervat un hotel în apropierea stației de autobuze pentru două nopți. Hotelul se numește Shamol Hotel. Aveam niște indicații salvate de pe un grup numit Mzungu și-mi arătau hotelul mult mai aproape decât este de fapt. Locația era greșită. Aveam în gând să merg pe jos, bine că am luat o motoretă până la urmă.
Sosirea în Dar es Salaam la stația de autobuze Ubungo
Stația cred că e destul de nouă, iar autobuze spre orașe din întreaga Tanzanie pleacă de aici. Dacă ajungeți în timpul zilei se poate ajunge destul de ușor în centru luând o „dala dala” pe care scrie Posta. Sunt niste microbuze vechi japoneze care circulă peste tot și ce e fain e că au scris destinațiile în partea din față. De asemenea se lucra la o rețea de transport de autobuze mari cu stații moderne. Posibil să fi ajuns de atunci și până în Ubungo.
Noaptea însă nu prea circulă minibuse/autobuze, iar taxiurile sau motoretele sunt a doua opțiune.
Se pare că taxiurile din interiorul stației au un soi de cartel și izbesc cu prețurile în funcție de client. Nimic nou sub soare.
Când am intrat în stație, lângă barieră am văzut câteva motorete și mi-am zis că am să iau una de acolo, să nu mă plimb pe jos noaptea în Dar, chiar din prima zi.
Erau ceva taxiuri în interiorul stației pe lângă autobuz, dar nu au insistat prea mult.
Stația de autobuze e destul de bine luminată și nu am simțit vreun pericol, dar e bine de avut grijă. Am plătit 5000 de tanzanieni până la hotel și am avut noroc că băiatul știa hotelul deoarece locația pe care o aveam eu era greșită.
Cazare la Shamol Hotel în zona stației de autobuze Ubungo
Hotelul a fost 40 de dolari pentru două nopți cu mic dejun inclus. Cam scump pentru mine, dar m-am riscat, fiind la prima întâlnire cu Dar es Salaam. A fost foarte bine că avea aer condiționat.
În Dar umiditatea e foarte mare și de aceea, mai ales în primele zile, te lovește rău la termometru :). O cameră cu aer condiționat face mult până te aclimatizezi.
Hotelul e situat într-o zonă cu case joase, un fel sat/suburbie care a fost înghițită de către extinderea orașului. Multe străduțe erau neasfaltate și senzația era că ești undeva la țară.
Camera a fost curată iar mic dejunul nu mi-l mai amintesc dar cred că a fost ok. Pe o stradă asfaltată din zonă trec dala dala înspre Posta, deci e ușor de ajuns în centru.
Cumpărat bilet la Trenul Tazara spre Zambia
Prima problemă care am rezolvat-o chiar a doua zi dimineață a fost să merg să cumpăr bilet la tren. Biletele se vând doar la casa de bilete din cadrul gării. Se pot aranja și prin agenții de turism, dar costă mai mult.
Există riscul ca uneori să nu găsești locuri, de aceea asta era prima problemă pe care o aveam de rezolvat, ca să știu cât timp am la dispoziție să stau în Dar es Salaam și câte zile pot trage o fugă până în Zanzibar.
Am folosit mijloacele de transport în comun. Ca să ajung în centru, nu a fost greu, deoarece am găsit rapid autobuz spre Posta. Din nou, șofer plus ajutor lângă el. Minibuzele sunt din alea mai mari la vreo 20 de locuri, dar au bare și le umplu cât pot cu clienți care stau în picioare.
O călătorie costă 400 de shillings ( o nimica toată) iar băieții sunt corecți. Au un obicei de a zornăi bani mărunți în mână când vor să-i plătești.
De la Posta aveam scris pe mână să caut autobuz dinspre Kavukuni (era scris și Tazara pe el, dar mai mic). Am găsit un autobuz pe care scria Kavukuni, dar ceva nu am ales direcția bună, deoarece m-a dus la Piața de pește, unde era capăt de linie. Am coborât și am mai luat bilet o dată, dar până la urmă am ajuns la gara Tazara. Nu te lasă exact lângă gară, mai e ceva de mers pe jos.
De avut grijă că mai este o gară, în altă locație, de unde pleacă trenurile spre Mwanza și Tanganyka (Central line).
Linia Tazara a fost construită de chinezi acum câteva decenii. Scopul principal era de a transporta minereuri din Zambia până în portul din Dar es Salaam. Trenurile de marfă sunt scopul principal al acestei linii, dar pe lângă ele au băgat și trenurile de pasageri.
Proiectul este un parteneriat între Zambia și Tanzania, iar trenurile de persoane circulă de două ori pe săptămână. Marți și Vineri. Este un tren deținut de Zambia și un tren deținut de Tanzania.
Din câte am înțeles Marți pleacă Ordinary Train, Kilimanjaro (asta e al tanzanezilor), iar vineri pleacă celălalt al Zambienilor, care cică e mai nou. Sa fi plecat Vineri ar fi fost prea din scurt, fiind într-o zi de Marți când am ajuns eu la bilete. Am luat bilet pentru marțea următoare la clasa a 1 la cușetă, loc în compartiment cu patru paturi. Am să fac un alt articol despre călătoria cu trenul. Am plătit pe bilet 84600 de tanzanieni. Vreo 36 de dolari.
Aveam la dispoziție o săptămână pentru a vedea Dar es Salaam și Zanzibar.
Dar es Salaam prima impresie
După ce am rezolvat cu biletul de tren am căutat un minibus să mă întorc în centru, dar nu am găsit unul pe care să scrie Posta. Am luat unul pe care scria Gezereni, sau ceva similar, care m-a lăsat undeva mai la sud de centru. Am trecut și prin piața / bazarul din această zonă.
Următorul lucru pe care vroiam să-l rezolv a fost să găsesc un hostel din centru. Hotelul se numește YWCA și e ceva similar cu faimosul YMCA. Se traduce Young Women Christian Association și am înțeles că e deținut de o organizație religioasă care angajează tinere creștine care au nevoie de ajutor. Nu e propriu zis un lanț hotelier, dar ideea e că oferă camere la prețuri rezonabile. Am mai stat la un YMCA (Young Men Christian Associatian) în Ierusalim și atunci a fost chiar foarte bine.
Problema cu acest hotel e că nu au pagină de net și nici nu folosesc booking.com. Am vrut să merg să-mi fac rezervare, să nu mă plimb cu rucsacul după mine prin centru a doua zi, când mă mut de la celălalt hotel.
Am găsit hotelul, care e pe o laterală a Poștei, peste drum de biserica anglicană și am făcut rezervare pentru a doua zi. Am plătit 48000 de shilingi pentru două nopți. Cameră privată, baie comună. Mai ieftin de atât nu prea găsești prin centru în Dar.
M-am mai plimbat aiurea prin oraș. Multe case nemțești făcute prin anii 30. Câteva dintre ele renovate și chiar arată foarte bine.
Câteva blocuri turn și multe biserici de-a lungul coastei.
A început să-mi placă Dar es Salaam. E mult mai bine decât orice alt oraș din Tanzania prin care am trecut.
Scurt istoric al orașului Dar es Salaam
Orașul e relativ nou, începuturile lui datând din 1866 când Sultanul Majid al Zanzibarului a construit aici un palat, numindu-l Dar es Salaam (Casa Păcii). Orașul a căpătat importanță când germanii au făcut o bază militară aici în 1887, ca patru ani mai târziu să devină capitala noii colonii ai Germaniei Est Africane.
Câteva dintre vechile clădiri din acea perioadă s-au păstrat, cum ar fi, Biserica Luterană construită în stil Bavarez (1898) și Catedrala Sfântului Iosif (1897-1902).
Pe lângă ele orașul se dezvoltă într-un ritm accelerat în ultimul timp, construindu-se multe blocuri turn. Orașul e de asemenea unul dintre cele mai importante porturi comerciale din Africa de Est.
Am fost și pe lângă portul de unde pleacă vapoarele înspre Zanzibar. În zona asta și pe strada care e paralelă cu marea sunt și câțiva vânători de turiști, dar nimic de speriat. De obicei încep cu -My friend 😛 și încearcă să vândă bilete la vapoarele spre Zanzibar la supra preț.
Cea mai veche clădire din zonă e Old Boma, construită drept hotel de către Sultanul Mahid în 1867. Are o ușă în stilul celor din Zanzibar, dar veți vedea uși mult mai frumoase pe insulă.
Peste drum de Old Boma se află și sediul primăriei. Într-o aripă a primăriei, undeva la etaj am găsit și un restaurant. E frecventat doar de localnici și e mai mult stil cantină. Cred că cei de pe la birouri vin să mănânce aici. Am dat doar vreo 6000 de shillingi pentru un meniu.
Clădirea e interesantă, cu ziduri groase, iar de sus e o panoramă frumoasă spre port. Te simți ca într-un han nemțesc.
După plimbarea pe care am făcut-o prin oraș și după ce m-am obișnuit puțin, a început să-mi placă Dar es Salaam. Din capitalele care le văzusem până atunci, se pare că acest oraș avea potențialul să ajungă pe primul loc (chiar dacă nu e capitală :P).
M-am întors cu autobuzul la hotelul meu de lângă stația din afara orașului, urmând ca a doua zi să mă prezint la hotelul YWCA.
Trei obiective pe lângă stația de autobuze Ubungo
A doua zi dimineață, după ce am luat micul dejun, am lăsat geanta la hotel și am zis să mai văd câteva obiective din zonă, deoarece nu aveam să mă mai întorc pe aici.
Mlimani City Mall
(https://mlimanicity.co.tz/)
De când e mall-ul obiectiv turistic? În ce hal ajunsesem să-mi fie dor de mall-uri. Cu toată rușinea trebuie să recunosc că am căutat mall-uri cam peste tot. Sunt gândite în primul rând pentru localnici, se mănâncă bine și ieftin și poți arunca un ochi la ce produse au prin supermarketuri. Vorba ai, vezi cum trăiesc localnicii.
Mall-ul ăsta era cumva în zona hotelului meu și merita de trecut pe aici.
Arăta foarte bine. Mult mai bine ca mall-urile din Uganda, Sudan sau Etiopia (stai că aștia nu aveau malluri). Aveau chiar și Un Turkish Restaurant cu doner și fast food. Cu peste 30000 de metri pătrați și aer condiționat e unul dintre cele mai mari malluri din Tanzania.
Cred că e un exemplu bun pentru noua Africă.
Singura problemă cu el a fost că era aproape gol. Probabil am fost eu prea de dimineață. În rest standarde vestice.
Mwenge Market – suveniruri și statui africane Makonde
Nu departe de mall se află și piața Mwenge unde sunt magazinele de suveniruri. Mai multe dughene în care se vând fel de fel de suveniruri și alte chestii artizanale. Zona e renumită datorită meșterilor Makonde (Articol Wikipedia)
Toate magazinașele erau deschise, dar eu eram singurul cumpărător din toată piața. Cred că piața e vizitată de către autobuze de turiști aduși cu tururile.
Cealaltă categorie de cumpărători, probabil că sunt fel de fel de art-dealears din regiuni mai turistice, ca Africa de Sud, de exemplu, unde au vaduri mai bune de clienți.
Am făcut câteva poze, dar nu am zăbovit mult, deoarece nu aveam de gând să cumpăr nimic și mă simțeam prost, când eram invitat la shopingăreală și ieșeam cu mâna goală.
Oricum locul merită vizitat de cei care vor să cumpere suveniruri.
Makumbusho Village Museum
Ce vroiam eu să vizitez de fapt în zona asta era acest muzeu al satului, cu diferite colibe de prin toată Tanzania. Locația care o aveam eu era greșită și nu am găsit Muzeul. M-a doborât și umiditatea mare cu care încă nu eram obișnuit. Pe la amiază găsisem locația dar am renunțat să-l mai vizitez și m-am întors la hotel să-mi iau geanta și să iau autobuz spre centru.
Domnul Geoffrey Matthew
În autobuzul spre centru m-am împrietenit cu un domn care știa ceva engleză. Îl chema Geoffrey Matthew. Interesant e că tot așa îi chema și pe băieții din Mwanza. Se pare că aceste nume sunt des folosite.
Era de loc din nordul Tanzaniei (Arusha parcă) dar locuia în Dar es Salaam de 45 de ani. Avea o tipografie dar lucra și în colaborare cu statul, arhivând vechi ziare.
Avea doi băieți și visa ca atunci când va ieși la pensie să se întoarcă în satul său. Era de religie luteran și mi-a arătat o biserică mare care se construia în zonă.
A vrut să-mi plătească biletul de autobuz și m-a însoțit până la hotel unde i-am făcut cinste cu un suc. Foarte de treabă. Cuvântul folosit de el pentru tipografie a fost „matbaa”, care e la fel ca în turcește. Probabil un cuvânt arăbesc la origini. Interesant mixul ăsta de arabă cu religia luterană, nume nemțești. A fost foarte de treabă. Mi-a făcut cunoștință și cu un lustragiu de papuci din zonă, cu care mi-a zis că e coleg la corul bisericii.
Cazare la Hotelul YWCA în centrul Dar Es Salaam
Poate cea mai ieftină cazare din centrul Dar es Salaam. Am stat de două ori aici. O dată înainte să plec în Zanzibar și încă o noapte când m-am întors, înainte să iau trenul. Camera e 24000 de shillingi pe noapte.
Camerele sunt simple, cu un ventilator în tavan. Au o chiuvetă în cameră, dar baia e comună. Aveau plasă de țânțari la paturi. Am mai găsit și o Biblie în dulap.
Tot personalul e format din femei, iar la partier este un soi de cantină unde mulți muncitori de la birourile din zonă vin la mâncare.
Hotelul e pe o laterală a Poștei, peste drum de biserica Anglicană.
Restaurantul Chef’s Pride
La amiază am fost să mănânc la acest restaurant. Nu mai știu unde citisem de el, dar este renumit în Dar Es Salaam. Era plin de localnici și mâncarea a fost foarte bună. Interesant și felul cum mâncau unii dintre clienți. Musulmanii mâncau doar cu mâna dreaptă, ceaiuri și povești multe. Interesant cum s-au dezvoltat și obiceiurile astea arăbești și au prins o formă nouă la localnici. La restaurant aveau și un cuptor foarte interesant pentru pâine și kebapuri. Aveam să le mai văd și în Zanzibar. Unele din ele sunt făcute din vechi betoniere, sau aranjate într-un butoi.
Bilet la vaporul spre Zanzibar.
Am mai fost și mi-am cumpărat bilet la ferry-ul despre Zanzibar, dar am să vorbesc mai pe larg la articolul despre Zanzibar.
Piața de pește Kivukoni
Nu departe de locul unde pleacă vapoarele spre Zanzibar, este și această piață de pește. Localnicii au niște vase mari din lemn, cu care merg la pescuit, iar ce prind vând în această piață. Oceanul Indian e foarte bogat. Mirosul este destul de usturător în această zonă. Am văzut și mulți peștișori mici care-i observasem și la Lacul Victoria.
Cred că e bine de știut când se întorc bărcile de la pescuit. Fluxul și refluxul sunt puternice în Dar și influențează bărcile. Nu am fost impresionat de această piață, dar probabil nu am vizitat la timpul potrivit. Se poate mânca și în piață, dar nu-i pentru cei sensibili.
Lângă piața de pește este și un fel de terminal al liniilor de autobuze. E un fel de transport hub.
Ferry spre Kigamboni
De lângă piața de pește se poate lua un vapor care traversează golful pe malul celălalt. Călătoria e scurtă iar prețul e mic. Vapoarele sunt frecvente.
În această parte a golfului sunt câțiva baobabi foarte bătrâni. Văzusem mulți din autobuz, dar încă nu atinsesem unul. Plaja e deasemenea frumoasă, cu nisip alb, dar e multă mizerie în zonă. Un paradis mirositor.
Sunt ceva plaje la câțiva kilometri distanță. În ghidul meu citisem că la 2 km distanță, dar probabil nu am nimerit bine, deoarece am mers mult mai mult de atât. Sunt și niște păduri de mangrove prin zonă.
Până la urmă am găsit o plajă și un restaurant / resort.
Aici era parcat și un camion de la G Adventures, una din companiile care fac trasee mai lungi prin mai multe țări.
Poți găsi paradisul din Zanzibar, la prețuri mai mici, aici în Dar Es Salaam.
Am mâncat ceva creveți și am testat câteva beri Kilimanjaro sub un coconut. Oceanul Indian e deosebit, dar nisipul alb te orbește dacă nu ai ochelari.
Marea era retrasă la câțiva km și erau mulți localnici care se plimbau pe plajă culegând câte ceva. Ieșisem și eu să fac câteva poze, la care cea de la restaurant vine după mine și îmi spune să nu merg prea departe să nu mă tâlhărească localnicii. O fi existând și problema asta a hoților, că nu zic oamenii degeaba, dar eu nu am întâlnit-o. Turiștii sunt păstrați în niște bule și li se dă impresia că tot ce e în afara gardului resortului poate fi periculos.
Muzeul Național Dar Es Salaam
Într-o dimineață am vizitat și acest muzeu care nu e departe de centru. Se deschide la 9:30 și intrarea a costat 6500 de shillingi. Se ajunge la el pe o alee foarte frumoasă unde sunt plantați mulți pomi Jakaranda. Îmi imaginez că trebuie să fie o minunăție când acești pomi sunt în floare.
Tot în această zonă sunt ceva universități și sunt mulți tineri pe aici.
Am început vizita de undeva la etaj unde sunt câteva săli aranjate foarte frumos.
Inițial muzeul a fost construit în memoria regelui George al V-lea al Angliei dar mai apoi, după independență, a adunat mai multe obiecte având de a face cu istoria Tanzaniei.
Muzeul are și câteva exemplare foarte vechi de rămășițe de hominizi. Ceva asemănător cu Lucy din Etiopia.
Un alt exponat este o copie a unor urme de pași descoperiți în Tanzania la Laetoli (Articol Wikipedia). În urmă cu 3,7 milioane de ani, un hominid a pășit în cenușa proaspătă a unui vulcan, iar urmele s-au păstrat. Sunt cea mai veche dovadă a faptului că strămoșii noștrii au început să fie bipezi.
Din perioada mai recentă e de reținut tabloul lui Tippu Tip (pe numele lui adevărat Hamad bin Muhammad bin Juma bin Rajab el Murjebi) un negustor de fildeș și de sclavi foarte renumit care locuia în Zanzibar. Palatul lui din Stone Town e încă în picioare. Puteți citi mai multe despre el aici (https://en.wikipedia.org/wiki/Tippu_Tip).
Mai sunt câteva exponate care arată influența arabă și comerțul cu sclavi. O bună introducere pentru Zanzibar.
Mai am reținut și o masă de lucru a lui Livingstone, care era un misionar scoțian ce a luptat împotriva comerțului cu sclavi și e unul dintre faimoșii exploratori ai Africii.
Mai sunt fel de fel de exponate de pe vremea germanilor și britanicilor, iar capii diferitelor revolte împotriva asupririi coloniale sunt și ei elogiați.
A urmat perioada președintelui Julius Nyerere care e considerat tătucul Tanzaniei și Profesorul națiunii. Mai sunt câteva semne vagi despre socialism și apropierea lui de chinezi.
La parter e o colecție de mașini, pornind de la un Rolls Royce din perioada britanică, terminând cu un Mercedes folosit de Nyerere în ultimii ani de preșidenție.
Mai există și un memorial în amintirea atacurilor cu bombă de la ambasadele americane din Dar es Salaam și Nairobi. Mai au frumoase colecții de cochilii și fluturi.
Unele săli ale muzeului sunt aranjate foarte bine, altele sunt goale, cu apă picurând din tavan. Am impresia că unele săli sunt folosite și de către universitatea din apropiere.
Per total muzeul merită vizitat, pentru a avea o ideea cât de cât despre istoria Tanzaniei. Totuși, îmi pare că Dar es Salaam, e o lume aparte comparativ cu restul țării. Cel puțin asta a fost impresia cu care eu am rămas.
Astea au fost principalele obiective pe care eu le-am văzut în Dar Es Salaam. În rest m-am plimbat aiurea la umbra copacilor jakaranda și am mai gustat JackFruit de la vânzători ambulanți.
Un oraș care mi-a plăcut și care are mult potențial. Mă gândesc că e un loc bun de a fugi de hoardele turistice din Zanzibar. Poți găsi plaje frumoase, hoteluri convenabile la preț, iar bucătăria locală și diferitele influențe a celor ce s-au perindat pe aici, fac acest oraș o destinație interesantă. Trebuie doar de avut grijă la umiditatea exagerată.
Despre Zanzibar și trenul Tazara am să fac două articole separate.
De reținut! Mulțumesc frumos! Luna viitoare plec și eu acolo, după ce îmi fac vaccinurile obligatorii !