Dus De Acasă.ro

Lusaka – malluri, jacaranda și chinezi (Zambia1)

Trevor Noah spunea că în capitala Zambiei, în orașul Lusaka, atracția principală e să te dai pe scările rulante din malluri. 🙂 Lucrurile au mai evoluat de atunci. Nu se mai stă la coadă la această atracție turistică! 😀 😀 😀

Continuare de aici.
Planul care mi-l făcusem de acasă era să trec prin Zimbabwe. Datorită vizei Sud Africane care a trebuit să o rezolv la începutul călătoriei și pentru obținerea căreia a trebuit să prezint un bilet de intrare în Africa de Sud, cumpărasem un bilet de autobuz din Bulawayo (Zimbabwe) la o anumită dată. Mai citisem câte ceva despre Zimbabwe și erau câteva obiective care vroiam să le ating acolo. Deci plănuisem să petrec mai multe zile în Zimbabwe.

În cazul Zambiei mă gândeam în special la Cascada Victoria din orașul Livingstone, care e cea mai importantă atracție turistică a Zambiei. În rest, țara părea să primească note destul de mici de la alți călători pe cont propriu, iar în unele locuri părea greu de ajuns din cauza lipsei infrastructurii sau a cazărilor.

Cascada Victoria e între granița dintre Zambia și Zimbabwe și se poate vizita din ambele țări. Poveste similară cu Niagara, care e pe granița dintre Canada și SUA. Circuitul turistic era spre Livingstone care e cel mai vizitat oraș al Zambiei și prea puțin în rest.

Am citit lucruri foarte bune despre Parcurile Naționale din Zambia. Dintre ele cel mai renumit este South Luangwa National Park. Este unul dintre parcurile în care se poate face safari și pe jos și costurile ar fi fost undeva la 40 de dolari pentru o plimbare de patru ore. Ceea ce nu suna chiar rău. Nu poți însă face toate parcurile naționale, prin toate țările prin care treci. Eram setat pe Kruger Park din Africa de Sud, făcut cu mașina închiriată și trebuia să renunț la alte safariuri deocamdată.
Dacă aș mai face încă o dată Zambia, cu mintea care o am acum și setat doar pe Zambia, probabil aș acorda mai multă atenție parcurilor naționale și aș combina vizita cu Malawi. M-am grăbit prea tare la vale. Zambia și Botswana au trecut prea rapid. Cred că ar fi trebuit să dau o tură și prin Malawi.

Am vorbit despre trenul Tazara în celălalt articol și văzută din tren, Zambia pare destul de „uninspiring” să zic. Mulți însă ar spune că asta e de fapt „real Africa”. Case sărăcăcioase, zone multe de sălbăticie foarte puțin populate. Câteva colibe și ogoare pe lângă casă, după care se întinde sălbăticia și Bushul.
Ideea asta de „bush” e des folosită. Cred că se referă în special la un soi de savană, dar e mult mai multă vegetație ca în savană. Mult mai multe tufișuri decât în Serengeti de exemplu.

Dar să revenim la povestea noastră. A trebuit deci să tai parcurile naționale de pe listă, iar nordul Zambiei părea să fie o zonă industrială care se ocupă mai mult cu mineritul. Am ajuns astfel în Lusaka și vedeam mai departe de acolo.

Orașul Lusaka – capitala Zambiei

Din Kapiri Mposhi am făcut vreo trei, patru ore cu un minibus și am ajuns în Lusaka. NU m-a lăsat la autogara care credeam eu și a trebuit să iau un taxi. Cu taxiurile e bine să negociați dinainte.
Zambia nu are o populație foarte mare, vreo 13 milioane, iar Lusaka aproximativ un milion șapte sute de mii.

Istoria Zambiei – cum am înțeles-o eu

Trebuie să vorbesc foarte pe scurt despre istoria Zambiei.

După cum spuneam și-n articolul precedent, în tren, am simțit că m-am întors cumva în Uganda. Zambia a fost sub influență britanica și la vreo 70 de triburi și tot atâtea limbi, engleza e liantul dintre ele. În general toată lumea știe pe lângă limba tribală și engleza, care e limbă oficială. Engleza se predă în școli, dar în funcție de regiune, o limbă tribală poate domina o anume zonă. Nu e vreun anume trib care să aibă vreo majoritate ci procentele sunt destul de mici și împărțite. Se pare însă că se înțeleg foarte bine între ei.

Dacă intri puțin în istoria tribală și citești nume de căpetenii, triburi și vechi regiuni, te amețești rapid și nu mai reșii nimic. Așa că mai bine să nu o facem acum.

Am spus că într-un anume fel, seamănă cu Uganda, dar aici treburile sunt puțin diferite deoarece influența colonială a venit dinspre sud, dinspre Africa de Sud. Nu poți să te apuci de istoria Zambiei fără să discuți istoria Africii de Sud și lucrurile chiar devin complicate atunci.

Lucrurile importante ce merită reținute.

Printre primele așezări coloniale au fost cele din Cape Town. Aici s-au oprit mulți în drumul lor spre Asia, dar olandezii au fost primii care au înființat stații de aprovizionare și au construit un fort în 1652. Aici ia naștere poporul Afrikaner. Rădăcini în cele mai mare parte olandeze, dar amestecați și cu alți coloniști din Franța, Germania sau veniți din Asia. Limba este olandeză la origini. Era o perioadă a pionierilor, ceva similar cu ce se întâmpla și în Americi.

Apar britanicii și îi împing pe Afrikaner înspre Pretoria și Johanesburg, unde ia naștere un stat, Regiunea Transvaal. Aveau să izbucnească mai târziu războaiele burilor, între descendenții olandezi și britanici.
Pentru istoria Zambiei ne interesează în primul rând un personaj: Cecile Rhodes.


Cine a fost Cecile Rhodes?

În perioada britanică, un tânăr pe nume Cecil Rhodes este trimis de către familia sa din Anglia să locuiască în Africa de Sud cu fratele său. Avea astm și clima i-ar fi fost favorabilă.

Acest Cecile Rhodes ajunge unul dintre cei mai bogați oameni ai Africii. În perioada de început a minelor de diamante, preia controlul majorității minelor din zona Kimberley prin compania sa De Beers, care până prin zilele noastre a controlat piața de diamante.

Rhodes era un imperialist și un om de afaceri și a trăit în perioada căutătorilor de aur. Visul lui era să unească Cape Town cu Cairo prin teritorii britanice, să construiască o cale ferată și un telegraf.

Prin companiile lui miniere a început o expansiune înspre zonele tribale din nord, zona Zimbabwe de azi și a Zambiei. A încercat și cu Botswana dar nu a reușit.

Era bun la a folosi resursele imperiului britanic și avea și suport financiar și nu s-a dat înapoi în a folosi fel de fel de tertipuri. E un personaj foarte controversat, chiar și în prezent. Se înțelegea cu căpeteniile locale, îi amețea să semneze fel de fel de concesii miniere ca mai apoi să profite de pe urma lor, să îndepărteze populația de culoare și să folosească terenurile după cum cereau circumstanțele.

O perioadă a fost și prim ministrul regiunii Cape. Își făcea griji și din cauza „olandezilor” Afrikaans din Pretoria și nu vroia să ajungă să aibă ei influență în interiorul Africii.

A adus fel de fel de coloniști albi în aceste teritorii. Unii s-au ocupat cu mineritul, iar alții care nu au găsit ceea ce căutau s-au apucat de făcut ferme.

Cecil Rhodes fiind motorul din spatele acestei expansiuni și colonizări, au numit noile regiuni în cinstea lui Rhodesia. Zimbabwe de astăzi este Rhodesia de Sud, iar Zambia a fost într-un timp Rhodesia de Nord.

Și Malawi a fost sub sferă britanică, datorită muncii misionarului Livingstone prin acele zone. Dar vorbim de Livingstone altă dată.

Visul lui Rhodes de a crea o linie de control britanică din Cape Town până la Cairo nu s-a materializat. Au fost probleme cu Tanzania, care o perioadă a fost colonie germană și cu Congo care a fost sub belgieni.

Dacă ar fi reușit să treacă de astea două. Uganda, Sudan, Kenya, Egipt erau deja sub britanici. A fost aproape să reușească.

După independență, pentru o perioadă în Zimbabwe a fost o minoritatea albă la putere până au fost îndepărtați de Mugabe, iar în Africa de Sud, datorită aparthaidului au fost la putere naționaliștii Afrikaans.

Zambia a avut un lider așa zis socialist, care a ajutat mișcările de rezistență împotriva aparthaidului. Mulți dintre disidenții din Africa de Sud au locuit la Lusaka. Apoi au apărut legăturile socialiste (chineze) cu Tanzania. Am povestit pe scurt în celălalt articol despre linia ferată Tazara.

După anii 90, se simte o reintrare a companiilor sud africane pe piața din Zambia, iar chinezii nu sunt nici ei departe.

Pe scurt cam asta am înțeles eu, dar desigur că lucrurile sunt mult mai complicate de atât.

Orașul Lusaka

Revin acum la capitală. Orașul s-a dezvoltat mult în ultimul timp, dar Zambia rămâne totuși o țară foarte săracă. Nu știu cu ce alt oraș aș putea să compar Lusaka.

D.p.d.v turistic sunt puține de văzut prin oraș și mulți îl folosesc doar ca un stop într-o călătorie spre Livingstone.

În Zambia, datorită muncii misionare, sunt foarte mulți creștini. Se bea mult mai mult alcool decât în Tanzania și din câte am văzut eu au și o problemă cu drogurile. Mulți tineri, probabil veniți de la țară, care pică în patima drogurilor. Sunt ceva drogați pe lângă stația de autobuze din Lusaka și-i mai vezi pe stradă în unele locuri.
În general criminalitatea nu este mai mare decât în alte orașe importante. Hoții Zambienii se laudă cu faptul că ei nu sunt violenți. Nu vor să facă vreun rău, doar urmăresc să te golească la buzunare, împinși de foame.

În acest aspect, poate seamănă puțin cu Addis Abeba. Tineri de la țară, împinși spre oraș, unde nu reușesc să facă nimic și dorm pe străzi. Majoritatea încearcă să facă un ban prin alte metode. Vând fel de fel de prostii, spală parbrize, sau mai știu eu ce. Pe unul într-o zi l-am văzut încercând să vândă niște cățeluși mașinilor care opreau la un semafor într-o intersecție. În unele locuri trebuie avut grijă.

Sunt unele cartiere mai bine puse la punct și alte cartiere cu o reputație mai proastă.
În general nu reprezintă o problemă, dar nu trebuie tentați.

Unde să te cazezi în Lusaka?

Sunt vreo trei – patru hosteluri în Lusaka. Eu am stat la Wanderer’s Backpackers Lodge & Camping.

Am plătit 21,25 dolari pentru pat în dormitor comun pentru trei nopți, deci vreo 7 dolari pe noapte.

Acest hostel e gândit și pentru cei care vin overland cu mașinile. Are o grădină mare cu parcare și zonă de camping.

Hostelul e într-o zonă rezidențială bună cu case frumoase cu ziduri înalte.

Sunt mai multe clădiri într-o grădină destul de largă. Într-o clădire e recepția și sitting area, în alta e dormitorul, iar baia și dușurile sunt separat.

Lângă băi era și un lighean de plastic, pentru cei care vor să-și spele singuri hainele. Gândit bine.

În dormitorul comun erau vreo 9 paturi. Prize cam puține. Întotdeauna e de ales patul care e lângă priză.

Am fost mulțumit de condițiile de aici.

Personaje întâlnite la Wanderer’s Lodge

Lusaka poate nu o fi având multe atracții turistice, dar sigur întâlnești ceva călători interesanți pe aici, mai departe de rutele des bătute.

Edgar – biciclist catalan – vreo 30 de ani

Un băiat tânăr, venit cu bicicleta. Mi-a zis că se pornise din Cairo și vroia să ajungă în Cape Town. Făcuse Egipt, Sudan pe bicicletă, apoi zburase în Uganda (probleme la granița lângă Gondar), după care trecuse în Rwanda. Acolo i s-a rupt cadrul de la bicicletă și a luat autobuz spre Dar Es Salaam. A reparat bicicleta, a mers pe coastă, după care a venit la Mbeya. Făcut Zambia, continua mai departe spre Livingstone.

Din Livingstone trecea în Botswana, după care Namibia și Africa de Sud.

Eu i-am zis că am de gând să merg în Zimbabwe.

-Nu știi că e revoluție acolo?

Nu știam. M-a întrebat de ce nu merg în Botswana.

Păi Botswana, din ce știam eu, nu prea e pentru backpackers, e pentru high end tourists. Îmi zice că nu e adevărat și sunt și ceva hosteluri. A urmat să mai studiez. Habar nu aveam că ar fi fost probleme prin Zimbabwe.

Din călătoriile lui mai vechi, făcuse Barcelona – Bangkok pe bicicletă. Asia Cenrală, China, Iran, Laos, Thailanda etc. A durat vreo doi ani călătoria. Oamenii foarte faini în Iran și fusese foarte impresionat de China.

Avea un mountain bike la vreo 600 de dolari nimic deosebit. Bravo lui.

Gianni – Italian, la vreo 50-60 de ani

Un alt personaj a fost acest italian, dar nu am stat mult la povești cu el, deoarece a plecat a doua zi după ce am venit eu. Era cu cortul și-l avea montat pe iarbă, în grădina hostelului. Cred că plătea vreo 5 dolari pe noapte. Nu mi s-a părut că face mare afacere cu cortul.

Era genul de rucsăcar old school. Doar cu o carte Lonely Planet la el, fără prea multă tehnologie.

A doua zi dimineață lua autobuzul înspre Malawi. Autobuzul pleca la 5 dimineața și ca să nu mai plătească 5 dolari, mergea să doarmă în autogară. Peste tot unde mergea, mergea pe jos.

Dacă nenea ăsta la peste 50 de ani, merge peste tot pe jos, eu nu mai aveam scuze să mai iau taxi de acuma.

O serie dintre backpackersi ăștia old school par destul de ciudați. Mulți au mare ciudă pe americani. Tocmai fusese un atentat cu bombă prin Kenya la un hotel în Nairobi și murise și un american. Gianni, zicea că foarte bine. N-am înțeles ideea.

Un zambian – băiat tânăr

Nu i-am reținut numele. Lucra ca ghid pe camioanele care fac mai multe țări. Adventure trucks, sau cum le zice. Era de loc din Livingstone și l-am mai întrebat una alta de pe acolo.

Din experiențele lui cu grupurile de turiști tineri. Dacă-s nemți și englezi, se iau la întrecere la băut, iar israelienii se pare că-s mari amatori de ierburi. 🙂

Vroia să meargă prin Zanzibar. I-am povestit cum e pe acolo. A fost băiat fain, vroiam să întreb ceva de un autobuz și a sunat la autogară de pe telefonul lui.

Alt zambian. Grăsuț – la vreo 30 de ani

A venit într-o noapte pe la 4 dimineața. Și s-a trezit și a plecat de dimineață pe la 6:30. Se pare că lucra ceva pe o mașină mică și făcea vânzare prin diferite orașe ale Zambiei.

Înnopta la astfel de hosteluri deoarece era ieftin.

Îl prinsese ploaia cu o noapte înainte și dormise câteva ore în mașină după care ajunsese pe la 4 la hostel.

Într-o dimineață m-a luat cu mașina și m-a lăsat la un mall care era în drumul lui. Băiat muncitor. Generația tânără a Africii

Un Sud African (de etnie indiană) – probabil din Durban

Un sud-african cu origini indiene. Băiat tânăr, sub 30 de ani. Povestea că a mai fost pe la hostelul ăsta și că se simte bine aici când se întoarce din „bush”. Mi-a plăcut ideea asta a sud africanilor de a merge și explora tufișurile. Vroia să ajungă prin Rwanda. Deocamdată se întorcea în Africa de Sud. Acolo își avea baza.

A mai fost un cuplu european venit cu bicicletele, dar au stat la cort și nu am intrat în vorbă cu ei. Se pare că făceau tot Cairo – to Cape Town.

Ia uite câte personaje interesante am întâlnit în câteva zile.


Unde am mâncat în Lusaka?


Restaurant Grecesc – fără nume
În prima seară când am ajuns am întrebat de un restaurant și cei de la Wanderers mi-au zis că este unul chiar peste drum de ei. O altă vilă cu grădină, în care un grec a aranjat un restaurant grecesc.

Deschisese de foarte puțin timp și încă nu avea pusă nici o reclamă. Scaune albastre, mese albe, poze cu marea pe pereți etc. Parcă eram în Grecia. Parcă avea și piscină.

Am mâncat un kleftiko iar salata grecească a fost de la mama ei. Îmi povestea că trebuia să cumpere produsele din Africa de Sud, să-i iasă așa cum îi place lui.

Mă gândesc că trebuie să fie o comunitate destul de mare de expați dacă s-a gândit să facă restaurant grecesc aici, în Lusaka.

Restaurantul Ocean Basket

Știam de restaurantul ăsta din Cipru. O companie Sud Africană a cumpărat Cyprus Mall și au adus franciza asta. Nu știam însă, până în Lusaka că e un soi de restaurant de mall. E bazat pe sea food și mâncarea e foarte bună. Restaurantul era la Manda Hill Mall.

Am mai mâncat la alte câteva restaurante din cadrul mallurilor. Berea locală se numește Mosi și e foarte bună. Încă n-am prins vreo bere rea în Africa. 🙂

Ce am vizitat în Lusaka?

În afară că m-am plimbat aiurea pe străzi, nu am vizitat nimic anume. Am văzut o moschee și un templu indian mai interesant, dar nu le-am vizitat înăuntru. Ambele păreau destul de noi. Denotă însă prezența unor comunități indiene și musulmane prin zona. Am văzut și multe cazinouri. Nu erau foarte luxoase și nu-mi dau seama pentru cine erau făcute. Posibil pentru chinezi și sud africani.
Zambienii sunt în mare parte creștini, dar destul de amestecați deoarece au fost mulți misionari.
Unele străzi, mai ales în cartierul în care am stat eu sunt umbrite de copaci jacaranda iar trotuarele sunt destul de largi. Mai trebuie avut grijă cu șanțurile și gurile de canal, deoarece sunt cam multe. Probabil au un sezon ploios de au făcut atâtea șanțuri și canale.

Am mai dat peste niște cărăbuși foarte colorați și niște viermi care își dădeau drumul din copaci pe un fir. Îmi imaginez că e posibil să fi fost viermi de mătase. Stăteau toți atârnați în copac precum ghirlandele.

Mall-uri din Lusaka

Atracțiile principale ale orașului sunt mallurile. După anii 90 s-au construit destul de multe. Trevis Noah, prezentatorul de comedie de origini sud africane, povestea în una din emisiunile lui ce mare treabă au fost scările rulante, când au fost introduse în Lusaka, la primul mall.

Oamenii veneau și se plimbau prin mall doar pentru a se da pe scările rulante.

Ce poți să faci în Lusaka? Hai să mergem să ne dăm pe scările rulante. 🙂

Acum sunt scări rulante prin toate mall-urile și nu mai prezintă o atracție cum erau o dată. Comparativ cu alte țări africane în care am fost, aici e bine. Prin alte țări sunt multe mall-uri care au scări rulante, dar nu funcționează. 🙂

Manda Hill Mall

Ăsta e cel mai vechi mall din Lusaka, dar încă îmi pare să fie cel mai bun. A fost construit în 2000. Era destul de aproape de hotel. Aici au și restaurantul Ocean Basket. O chestie pe care o au în supermarketuri e că vând mâncare caldă. La fel e și în Africa de Sud. E cel mai ieftin loc pentru mâncare. Pe seară, dacă nu au vândut tot în timpul zilei, dau la jumătate de preț.

Aveau niște crenvuști foarte faini pe aici. Au și Cinema.

Levy Mall

Un alt mall cu multe magazine sud-africane. E destul de aproape de autogară. De la acest mall mergi în linie dreaptă și ajungi la autogară.

Am făcut breakfast aici – la un Mugg and Bean. Un fel de cafenele specializate pe breakfast și cafele. Standarde vestice.

La etaj au și un KFC:

Anul Nou Chinezesc în Lusaka

Eram la acest Levy mall într-o zi, când am auzit mare gălăgie. Se plimbau cu un dragon chinezesc și cu tobe prin interiorul mall-ului. Am urmărit și eu dragonul și am ajuns în parcare unde era amenajată o scenă și un loc de spectacol. Plin de chinezi. Era anul nou chinezesc și sărbătoreau.

Au cântat și au ținut ceva speachuri și cred că a venit și ambasadorul Chinei în Zambia, deoarece la un moment dat erau cam multe gărzi de corp.

Pe lângă scenă erau amenajat un fel de târg de informații al companiilor chinezești care operau în Zambia. Unul cu excavatoare, altul cu țiglă pentru case, altul cu apă îmbuteliată etc. Fel de fel de companii. M-am uitat un pic pe la broșuri.

Se pare că Chinezii încă au mari interese în zonă și comunitatea lor e destul de puternică. M-a impresionat și o tânără, dansatoare la dragon, care se vedea că era dintr-o căsătorie mixă – chineză-zambiană. Era singura. De obicei chinezii au o comunitate destul de închisă mă gândesc.

Zambia de azi = malluri sud africane și investitori chinezi.

Arcades Shopping Mall

Un alt mall la care am fost, care era destul de departe. Aici în fiecare Duminică se organizează un Crafts Market în parcarea mall-ului. Trebuia să cumpăr un suvenir amintire din Zambia. Am cumpărat un tablou cu un copac jacaranda. Ce putea fi mai potrivit pentru Lusaka? Un jacaranda de la mall. Am dat vreo 350 de k.

Cam astea au fost mall-urile la care am fost, dar mai sunt și altele.

Autogara din Lusaka

Cea mai respectabilă companie de autobuze pe ruta Livingstone e Mazhandu Family Bus Service. Un bilet până la Livingstone costă 200 de kwacha.

Sunt cam mulți drogați prin stația de autobuze, care vor să te ducă la compania pe care o cauți – probabil să facă un bacșiș. Trebuie ignorați. Vorbesc pe lângă tine o bucată, dar nu te ating. Nu te urmăresc pe distanță lungă.
Birourile celor de la Mazhandu sunt ușor de găsit și muncitorii lor poartă niște cămăși albastre.

Aveau un autobuz la 6:30, dar nu am vrut să plec așa dimineața din Lusaka. Nu-mi plăcuse zona autogării.
În mod normal ar mai fi trebuit să aibă un bus pe la 9:30, dar cred că le bagă în funcție dacă au clienți sau nu. Ăla ar fi fost cel mai bun deoarece nu ajungeam pe seară în Livingstone. Am luat bilet la un bus la ora 12:30.

Au plecat pe la 13:00 și am ajuns pe la 9 seara în Livingstone. Drum drept, bush, și fără prea multe de văzut.


În concluzie

Nu sunt multe obiective de văzut în Lusaka, dar e un oraș cu multe mall-uri, mulți expați și un oraș care se dezvoltă rapid. Se simte influența sud-africană, iar chinezii nu sunt nici ei departe.
Despre Orașul Livingstone și Cascada Victoria fac alt articol.
Citește și continuarea aici.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.