Am vrut să vizitez Fort Portal de cum am văzut pozele cu relieful ciudat din această zonă. Dealuri abrupte, lacuri vulcanice și mult verde. Am avut programat să stau trei nopți, dar mi-a plăcut atât de mult că mi-am mai prelungit șederea și am stat în total șase.
Continuare de aici.
Am hotărât să merg în Fort Portal deoarece citisem niște articole despre Crater Lakes. Lacuri formate în conurile unor vechi vulcani. Vulcanii nu erau de mari dimensiuni, dar bombardaseră zona care este foarte panoramică. Unele dintre aceste lacuri ating și adâncimea de 400 de metri.
Un alt motiv pentru care am ales Fort Portal a fost pentru că era soluția logică dacă vroiai să mergi spre sud, dar fără să te grăbești prea tare și o iei mai pe ocolite. Avea conecții bune la autobuze și drumurile până acolo sunt ok.
Zic sud, dar orașul e defapt la vest de Kampala, în Uganda de Vest, la vreo 300 și ceva de km de capitală.
Tot în zona asta este lanțul muntos Rwenzori, iar Fort Portal e la poalele din partea de nord al acestui lanț. Lângă Fort Portal se termină și una din ramurile Marelui Rift care străbate Africa pornind tocmai din nord, din Israel.
Din Fort Portal mă gândeam să merg spre sud și să trec în Rwanda, după care să ajung în Tanzania, dar era doar una din alternative. Nu decisesem nimic și depindea mult și de autobuze.
Plecarea din Kampala
Cea mai renumită firmă de autobuze cu conecții în această zonă se numește Kalita. Fusesem cu o zi înainte în centru, în Kampala să văd de unde le pleacă autobuzele și-mi ziseseră că pot lua bilete a doua zi.
În următoarea zi am venit și am așteptat mai mult de jumătate de oră pe trotuar pe niște scaune de plastic, dar autobuzul nu a mai venit.
O altă firmă renumită cu conecții în această zonă se numește Link Bus.
Am aflat mai apoi că patronul de la Kalita murise destul de recent iar compania nu trecea printr-o perioadă fericită. Probabil mai vânduseră din autobuze și nici nu mai erau atât de bine organizați. Posibil să fi falimentat de când am fost eu.
Prin zona de bazar și stații de autobuz sunt fel de fel de tineri care se plimbă și caută clienți pentru firmele de transport. De obicei au niște veste specifice cu numele firmei. Pe mine m-a agățat unul și m-a dus într-o altă parcare, unde am mers cu un autobuz al firmei Kampala Hoopers. Biletul a fost 35000 de shillings (vreo 9 dolari) ceea ce nu e rău pentru 300 de km. Mi-a mai cerut 2000 de shillings și pentru că m-a adus la acest utobuz. În mod normal cei care aduc clienți își iau comisionul de la firma de autobuze. Nu am știu tura asta dar nu am mai plătit mai apoi și nici nu mi-a mai cerut nimeni.
Autobuzul pleacă doar când se umple și mai durează până se adună clienții. Unii dintre ei mai încercau să negocieze la preț, dar în general prețurile sunt fixe și se taie și chitanță. Cred că mai mult negociua pentru cât să plătească în plus pentru bagaje. Ugandezii însă sunt mult mai corecți comparativ cu Etiopia de exemplu.
Ceilalți camarazi de drum au fost fel de fel de oameni de la țară care veniseră să facă cumpărături prin Kampala iar unii aveau destul de multe bagaje. Am mai avut și găini prin plase, colege de drumeție, dar nu era prima dată.
Drumul a fost destul de panoramic. Multe dealuri, plantații de bananieri, case mici, mult verde.
Un alt lucru care mi-a plăcut au fost stopurile prin diferite locuri unde luau sau lăsau clienți. Pe aici sunt fel de fel de vânzători care cum văd un autobuz năvălesc la geamuri cu fel de fel de produse. Pun în găleți sucuri, biscuiți etc. și le ridică până la geamurile autobuzelor, care sunt destul de înalte, unde călătorii pot alege ce vor să cumpere. Prețurile în general sunt rezonabile, ceva mai scump ca la magazin, ca să-i iasă și „agentului” ceva.
Apoi mai sunt doamnele cu mâncare. Fel de fel de frigărui, banane la grătar, porumb fiert etc pe care le poartă pe niște tăvi ținute pe cap. E interesant că porumbul îl fierb cu tot cu pănuși. Nu e rău. Și boabele sunt mult mai mari ca la noi, probabil un alt soi – cred că-i zic „maize”.
A fost frumoasă călătoria și autobuzul fiind mare am stat confortabil. Pe la 16.00 am ajuns în Fort Portal.
Cazare în Fort Portal
Am avut cazare la un guesthouse numit „Maasai Backpackers Home” și a costat 40000 de shilling pe noapte (vreo 12 dolari). Inițial am luat cazare pentru trei nopți. E o casă privată unde proprietara a amenajat câteva camere pentru turiști. Numele de „Maasai”, nu prea are nici o treabă cu Uganda, dar probabil prinde bine la turiști. Pe patroană o cheamă Immaculata și avea grijă de două fetițe, una mică la vreo 2 ani iar alta la vreo 16 ani. Mai era și un băiat care locuia într-o clădire de lângă poartă și era întotdeauna prezent să deschidă sau să închidă poarta. Casa era înconjurată de un zid destul de înalt din cărămizi, iar în interior era gazon și o mică grădină. O casă tipică pentru Fort Portal.
Rezervasem o cameră budget, dar deoarece nu erau clienți îmi dăduseră o cameră destul de mare cu două paturi duble și baie privată.
Aveau și wireless, dar ca și prin alte părți în Uganda, cumpără wireless pe telefon și după aia fac roaming. Probabil că e pachet la număr de gb, deoarece am urcat niște videouri și după aia nu a mai fost internet. Aveam cumpărat pachet de date la cartelă și nu au fost probleme. Oricum e bine de știut, că chiar dacă fac reclamă că este wireless la hotel, nu trebuie abuzat. Aveam să am grijă mai apoi în alte părți.
Guesthouseul nu era chiar în centru, dar se poate merge pe jos, sau se poate găsi o boda boda, care oricum sunt peste tot. Pe jos făceam cam vreo 15 minute până în centru. La întoarcere era ceva mai greu, deoarece veneam la deal.
În prima seară eram destul de flămând și am întrebat unde pot să mănânc prin zonă. Am mers la un hotel din apropiere numit Mountains of the Moon Hotel unde restaurantul era deschis și celor din afară. Aici camerele merg undeva la 120 de dolari dubla.
Hotelul e pe un singur nivel pe o proprietate destul de mare. Drumul care duce la el e străjuit de copaci mari, iar gazonul și grădinile întinse sunt aranjate. O terasă acoperită de-a lungul clădirii cu fotolii de răchită și vase de flori mari. Parcă am fost teleportat în timp într-o eră colonială. Mulți dintre turiștii ce vin în Uganda, de obicei vest-europeni mai în vârstă, stau la astfel de hoteluri. Serviciile la masă au fost excelente, dar mâncarea nu a fost cine știe ce. O cină a fost vreo 50000 de shillings. La guesthouseul ales de mine, am simțit că sunt mai aproape de stilul de viață al localnicilor.
În oraș sunt destule cazări de toate felurile pentru toate gusturile și buzunarele.
Denumirea „Mountains of the Moon” e des folosită în diferite variante. „Munții Lunii” e vechea denumire a munților Rwenzori și se pare că e denumirea dată de Plato și greci. E interesant că grecii antici ar fi auzit de aceste locuri.
Atracțiile turistice din și de pe lângă Fort Portal
Kibale National Park
750 de km2 de pădure tropicală și cel mai bun loc pentru a vedea cimpanzeii în sălbăticie. Problema cu cimpanzeii e că biletul pentru trekking costă 150 de dolari. Oricum poate fi o variantă mai ieftină pentru cei care nu vor să dea 600 de dolari pentru gorile. Se petrece o oră cu cimpanzeii și e garantat că-i veți întâlni. Mai sunt și alte specii de maimuțe aici, în total 13 specii de primate.
Din câte am înțeles se poate intra în parc și fără a face trekkingul de cimpanzei dar costurile tot sunt de 40 de dolari, peste care cred că se mai adaugă și costul walk-ului.
E la câțiva km de Fort Portal și se poate ajunge cu autobuz sau o boda boda. Am ajuns în apropierea acestei păduri și am văzut-o de la distanță, dar nu am vizitat-o. 150 de dolari era prea mult pentru mine.
Eu venisem în primul rând pentru lacuri, dar nu eram sigur dacă le pot face singur sau am nevoie de vreun ghid. În prima zi când am ieșit la plimbări mi-am zis să fac ceva prin Fort Portal, să văd orașul și să analizăm situația pe teren. Am mers și am vizitat:
Tooro Botanical Gardens
http://www.toorobotanicalgardens.org/
Cost bilet: 20000 shillings
Denumirea de Tooro vine de la vechiul regat Tooro, al cărui capitală era Fort Portal. Până și-n ziua de azi au un rege și e foarte respectat. Casa regelui e o vilă destul de modernă în formă circulară care e pe vârful unui deal din Fort Portal.
Imi plăcuseră mult grădinile botanice din Entebbe și mă așteptam să găsesc ceva similar și aici. O vedeam ca o variantă mai ieftină de a vedea ceva păduri și animale.
Totuși aceste grădini sunt diferite de cele din Entebbe. Sunt grădini private și sunt deschise destul de recent. Nu am înțeles exact cine e în spatele lor, dar sunt albi care vor să salveze din vegetația specifică zonei.
Se pare că acum câteva decenii au fost introduse vaci europene prin aceste locuri și au fost făcute fel de fel de pășuni, iar apoi au încercat cu plantații de eucalipt. De ce să aduci eucalipt tocmai aici, mă depășește. Se pare însă că nu au mers foarte bine aceste experimente. Iar acum mai aproape de zilele noastre s-au apucat de conservare și de reintroducerea vechilor arbori și plante.
Terenul e pe un fel de râpă și probabil nu era foarte bun pentru agricultură și mă gândesc că a fost și mai ieftin dacă străinii l-au putut arenda.
Aici copacii sunt mult mai îngrămădiți ca în Entebbe și se vede lucru că nu se merge atât de mult pe ideea de parc cât pe ideea de pepinieră și de a salva cât mai mulți copaci.
Parcul are o intrare de nord și una de sud și e bine de intrat printr-o parte și ieșit prin alta. Copacii sunt pe secțiuni și cărările sunt destul de bine întreținute.
Am văzut și aici diferiți copaci și ceva păsări. Spre ieșire au o secțiune de iaz iar aici sunt multe păsări micuțe care își împletesc cuibul.
Mi-a mai rămas în minte și secțiunea de pădure de eucalipt, probabil rămășițe ale vechilor plantații.
E de lăudat inițiativa și cred că merită susținuți, dar ca vizită n-aș putea zice că am fost dat pe spate.
Unde să mănânci în Fort Portal?
Dutchess Restaurant
Aproape de centrul Fort Portal e acest restaurant/guesthouse deținut de olandezi. S-ar putea ca olandezii de aici să fie implicați și cu proiectul de la grădinile botanice.
Oricum par să fie cei mai vechi mzungu de prin zonă și aduc grupuri de vest europeni pe aici. Au prețuri foarte rezonabile atât la cazare cât și la restaurant.
Am mâncat de câteva ori aici și mâncarea a fost excelentă. Ce mi-a plăcut e că folosesc personal local și aveau bucătăria deschisă. Bucătarul, un olandez destul de tânăr, făcea instructaj cu ajutoarele de bucătar. Mi-a părut că sunt destul de bine implicați cu comunitatea și am văzut că aveau mulți clienți localnici. În concluzie un proiect olandez reușit cu o integrare bună în comunitate.
Gardens Restaurant
Acesta e un restaurant la baza dealului care duce spre centru. Am mâncat și aici de câteva ori, prețurile fiind mai rezonabile ca la Dutchess. E de menționat că la amiază au un open buffet. Foarte mulți localnici mănâncă aici și mâncarea tinde să fie ceva mai tradițională.
Orașul Fort Portal
Aș zice că orașul are două centre. Unul la Gardens Restaurant, la baza dealului, unde este și o mică stație de minibuse și piața Mpanga.
Al doilea centru e în vârful dealului, unde este un Stanbic Bank și de unde începe un fel de High Street.
Prin zonă mai este și o moschee și o biserică. Din câte am înțeles, Gaddafi a donat pentru renovarea palatului regelui Tooro. Posibil să fi fost implicat și în contrucția moscheii, care e destul de drăguță.
În rest orașul e destul de întins pe dealurile din jur.
Mai există și câteva universități private (de obicei a unor grupuri religioase – penticostali, catolici etc) dar campusurile sunt pe la periferia orașului.
În prima zi a plouat din nou pe la amiază și nu am reușit să văd multe. Dar plimbările, așa aiurea, e ceea ce aduc farmec locurilor ca Fort Portal.
Când eram la grădinile botanice am fost acostat de un tânăr care lucra acolo și mi-a zis că-mi poate fi ghid la „Crater Lakes”. Vroia 50000 de shillings pentru turul la Crater Lakes. Nu e un preț rău, dar lacurile se pot vedea și pe cont propriu dacă aveți o aplicație bună ca maps.me.
Principalul motiv pentru care am venit în Fort Portal au fost Crater Lakes. Acum am să vorbesc despre cele pe care le-am vizitat eu.
Clusterul de lacuri de lângă Mountains of the Moon University
Am luat o boda boda de la hotel și i-m zis să mă ducă la Mountains of the Moon University. Sunt vreo 7 km din oraș până acolo. Am dat 4000 de shillings pe motoretă. Din spatele universității sunt un fel de drumuri de țară și cărări. Nu sunt semnalizate în vreun fel deci e important de avut un gps.
Primul lac se numește:
Lacul Saaka
E un lac destul de mare, dar se observă în partea dreaptă forma ciculară a unui vulcan al cărui con s-a prăbușit într-o laterală și s-a vărsat în lacul mai mare.
Am urcat până pe marginea conului de unde am admirat priveliștea. Urcarea e destul de abruptă și e un fel de iarbă care nu se ține cine știe ce bine pe roca vulcanică.
Foarte frumoasă priveliștea de sus.
Top of Saaka
Țelul meu era să ajung pe un vârf numit Top of Saaka, dar ajuns la cărarea care mergea spre vârful dealului, am găsit-o închisă. Lucrau să pună un gard. Localnicii de prin zonă au început să vadă că se pot face bani din asta și au început să apară garduri în unele zone.
În general lacurile erau un fel de bun comun, fiind prea abrupte să poată planta ceva pe conuri.
Nu am mai urcat pe Top of Saaka, dar lacurile se văd foarte frumos și de pe partea cealaltă.
Aici am mai văzut două lacuri: Lacul Nyabikora și Lacul Kyegere.
Mergând pe drumurile astea de țară la un moment dat peste un echipaj de localnici care lucrau la drum. Erau vreo 40 de indivizi, copii și femei care lucrau cu sape la lărgirea drumului. Unul stătea cu o tobă și-i îndemna pe ceilalți să lucreze în ritmuri muzicale. Destul de epică treaba.
Când am venit eu, s-au oprit toți din muncă și se uitau la mine.
Le-am urat Doamne Ajută și i-am lăudat pentru treaba făcută la care unul mai mic în engleză zice:
-Thank you for appreciating our work! 🙂
Nu-mi dau seama dacă era un fel de clacă comunitară sau băieții lucrau la primărie. Mă gândesc că era mai mult un fel de clacă a celor care locuiau în zonă. Un pământ foarte negru în această zonă, diferit de pămânul roșu care de obicei îl întâlnești peste tot în Uganda.
Pe la amiază iar m-a prins o ditamai ploaie și a trebuit să stau vreo două ore sub un garaj.
Ce mi-a plăcut a fost că au trecut niște localnice și nu se fereau de ploaie. Ploaia e destul de caldă și atâta timp cât nu ești gros îmbrăcat nu e mare pericol să răcești.
Ploile sunt foarte frecvente în această zonă și pot veni pe neașteptate. De obicei sunt ca ploile de vară la noi.
După ce s-a mai oprit ploaia am mers spre ultimul obiectiv care-l aveam în listă:
Cascada Amabere
Aici e un alt con vulcanic, cu pădure tropicală pe interior iar undeva la bază curge apa din celelalte lacuri printr-o cascadă. Aici însă era amenajat un fel de hotel / căbănuțe în jurul craterului. Era o domnișoară destul de drăguță și m-a rugat întâi să le semnez cartea de oaspeți.
Multe locuri au treaba asta cu cartea de oaspeți, probabil vreun obicei rămas de la britanici.
După ce am semnat cartea de oaspeți, am întrebat cât costă vizita la cascadă și mi-a zis că 41000 de shillings.
Mi s-a părut exagerat prețul pentru o cascadă care nici măcar nu părea tare spectaculoasă prin poze. Am renunțat la vizită, dar bine însă că le-am semnat cartea de oaspeți.
Am continuat pe jos spre drumul dintre Fort Portal și Bundibugyo, de unde am luat o boda boda înapoi spre oraș – 3000 de shillings.
După ce am mâncat a Dutchess m-am întors pe jos la hotel, admirând și panorama înspre Munții Rwenzori.
Mi-a plăcut mult această plimbare și a fost foarte relaxantă. Am decis să mai stau 3 nopți la Fort Portal. Prețul era foarte bun la cazare, camera era foarte mare și nu am simțit nevoia să mă mai grăbesc. Am hotărât să mai văd și alte lacuri din zonă.
Clusterul de lacuri la sud de Fort Portal
Lacul Nkuruba și cele trei lacuri de la Top of The World
Mai este un cluster de lacuri, la sud de Fort Portal, destul de aproape de Kibale Forest. Lacul Nkuruba e destul de renumit și mulți îl consideră printre cele mai interesante lacuri din zonă. E o zonă bună pentru camping, pe marginea lacului.
Inițal am încercat să iau un microbuz spre Rwaihamba, dar nu am găsit. Sunt vreo 25 de km din Fort Portal. Am luat o boda boda cu 10000 de shillings și m-a dus până lângă lac.
Lacul Nkuruba e într-un crater perfect rotund, iar deasupra apei până la buza conului e o bucățică de junglă. E singurul crater care mai are și junglă rămasă în el, probabil de aceea e și cel mai renumit.
E un guesthouse aici și am plătit 5000 de shilling pentru așa zisul Forest Walk. Înainte să plec am comandat și niște mâncare. Adiacent cu Lacul Nkuruba e un alt con de vulcan, dar care e secat. E plin de copaci și vegetație. Cei de la camping au tăiat o cărare prin această junglă și poți face o tură roată și până pe fundul craterului. A fost bine că eram în cizme, deoarece pe fundul craterului era cam mocirlă, fiind un loc unde se mai adună apa. O senzație destul de ciudată să știi că treci prin craterul unui vulcan.
Am întâlnit maimuțe Colubus, din acelea cu coada albă și un grup de maimuțe Vervet. Am citit că în această pădurice se mai găsesc „Bush Babies” – niște creaturi foarte simpatice, dar trebuie de venit noaptea pentru a-i vedea.
La Lacul Nkuruba, este o barcă și sunt și ceva pești în apă. Nu-i vedeam, dar dacă mă făceam că arunc ceva în apă, veneau la suprafață.
Am mâncat niște Irish Potates cu un beef stew și am dat 20000 de shillings. Am mai admirat maimuțele, care la un moment dat intraseră și în restaurant, căutând ceva de furat.
Top of The World Restaurant and Campsite
De aici se poate merge pe niște cărări și drumuri de țară până la Top of The World, care e un hotelaș cu mai multe bungalowuri pe vârful unui deal. De aici se vede o priveliște frumoasă spre Lacul Nyamirima. Și aici se plătește 5000 de shillings plimbarea prin incinta hotelului. De pe terasa hotelului se vede și Pădurea Kibale. În total se pot vedea 5 lacuri de aici și priveliștea e destul de frumoasă. Am fost însoțit și de cineva din partea hotelului.
Interesantă a fost întâlnirea cu un alt vizitator/ghid localnic, care m-a întrebat de unde sunt. I-am zis că din România și mă așteptam să nu aibă habar de țara asta, ca majoritatea celorlalți de până acum. Dar domnul ăsta avea habar, știa mai multă istorie decât mine. Știa despre Moldova, Basarabia cum au fost cedate teritoriile etc. Îmi povestea despre un episod în care un prim ministru român sau ministru de externe a leșinat în timpul nu știu cărei conferințe internaționale când a aflat cât de mult teritoriu pierdea. Nu știu la cine se referea. Mi-a zis că are o prietenă româncă pe nume Herta. O fi fost Herta Müller? 🙂
De aici am ieșit la drumul asfaltat de unde am găsit o boda boda să merg înapoi în Fort Portal. (10000). Mi-a plăcut și plimbarea asta.
Cu bicicleta la Great Rift Valley
Pentru a doua zi m-am gândit să închiriez o bicicletă și să merg pâna la View Pointul de unde se vede Rift Valley. Aveau și la hotel reclamă pentru închiriat biciclete dar vroiau vreo 16 dolari. Am găsit în oraș peste drum de Gardens Restaurant, un magazin de biciclete la mâna a doua, de unde am închiriat una pentru 20000 de shillings. Sunt vreo 17 km din Fort Portal pâna la curba de unde începe Rift Valley.
Era Marți și era zi de piață și în oraș era destul de aglomerat.
Am trecut prin fel de fel de sate și-n multe era zi de piață. Am mai avut și partener de drum pe un băiat Derek, care era pe o bicicletă chinezească, fără viteze. Am mai povestit câte ceva.
E frumoasă priveliștea spre Rift Valley, dar nu știu dacă merită de mers acolo, dacă sunteți pe fugă. Am mai oprit prin unele sate de unde m-am mai aprovizionat cu una alta de la magazine.
După ce m-am întors în Fort Portal și am mâncat la amiază am mers și spre drumul spre Kampala unde văzusem câteva plantații de ceai.
Tot dealul e plin de plante de ceai și erau ceva muncitori care tăiau frunzele proaspete și le puneau în coșurile ce le aveau în spate.
A fost o altă zi plină.
Lacul Kyaninga la nord de Ford Portal
Pentru ultima zi am hotărât să merg până la Lacul Kyaninga care era la vreo 7 km de hotel. Am mers pe jos și am apucat-o pe fel de fel de cărări și printre sate pierdute printre dealuri. M-am întâlnit cu un băiat numit Elijah (sau Ilie) care s-a oferit să-mi dea niște apă. Mă întreba dacă-s misionar. I-am zis că nu. S-a dovedit a fi un tip foarte religios. Se pare că mulți dintre albii care ajung pe aici sunt misionari.
La lacul Kyaninga este un lodge destul de spectaculos construit de un englez (cred). Se numește Kyaninga Lodge. Sunt construite mai multe bungalowuri cu acoperiș de paie pe buza craterului, conectate printr-o serie de poduri de lemn. Mai există și un restaurant cu un fel de platformă deasupra lacului unde au loc diferite nunți. Se pare că e la modă printre britanici să vină în astfel de locații pentru nunți. O investiție destul de serioasă într-o zonă foarte frumoasă.
Există și aici un Crater Walk și e destul de bine semnalizat. Cărarea face un înconjur al craterului trecând și prin incinta altor lodge-uri. Totuși cel mai bazat din zonă e Kyaninga, are și helipad.
Nu m-a deranjat nimeni și nu mi-a cerut vreunul bani. Un lac destul de mare, ia cam o oră înconjorul. Am găsit o boda în drum spre Fort Portal – 5000 de shillings.
Plecarea din Fort Portal
Am avut o tentativă să plec spre Kabale și Lacul Bunyonyi, dar autobuzele Kalita veneau pe la amiază din Kampala și ajungeam abia noaptea în Kabale. Autobuzele Link, nu mergeau în partea aia. Mi-am zis că mi-au ajuns lacurile din Fort Portal și să merg spre Parcul Regina Elizabeta.
Aveam să mai fac o oprire în Kasese după care continuam spre parc, unde aveam să stau în perioada Crăciunului.
În concluzie
Orașul Fort Portal a fost o zonă unde mi-a plăcut și unde m-am relaxat. Natura, lacurile și plimbările astea printre plantații și dealuri mi-au reîncărcat bateriile pentru ce avea să vină.
