Dus De Acasă.ro

Cascada Nilului Albastru și Mănăstirile de la Lacul Tana, Bahir Dar (12)

Orașul Bahir Dar este un oraș universitar pe malurile Lacului Tana din Etiopia. Din Lacul Tana își începe cursul Nilul Albastru care se întâlnește cu Nilul Alb în Khartoum, Sudan după care continuă spre Mediterana. Principalele atracții din zonă sunt Mănăstirile pictate de pe lângă Lacul Tana și Cascada Nilului Albastru de la Tis Abay.

cascada79

Continuare de aici.

Drumul din Lalibela spre Bahir Dar

Deși vroiam să ajung la Gondar, am ales metoda mai ușoară din Lalibela și am hotărât să merg întâi în Bahir Dar. Până acolo era autobuz direct așa că nu mi-am mai bătut capul. Pentru Gondar ar fi trebuit să iau autobuzul de Bahir Dar și să cobor la Wereta, unde trebuia să schimb și să caut alt minibus. Mi-am zis că nu are rost să mă complic și bine am făcut.

Cu noaptea în cap am fost însoțit de paznicul de la GuesHouse-ul Mini-Lalibela până la autogară. Puteam merge și singur, dar când am văzut în ce baracă doarme mi-a părut bine că a putut face și el un ban cinstit. La autobuz, deși deja aveam puțină experiență prin Etiopia, iar am plătit Faranji price – 300 de birr. Prețul corect ar fi trebuit să fie 130 de birr, am văzut că a plătit un student în fața mea. Dar obosești să te cerți cu ei non stop pentru 5 dolari. Asta e. Ești „faranji”, plătești dublu. Simplu ca bună ziua. Oricum tot ieși ieftin.

În Etiopia autobuzele nu au voie să circule în timpul nopții (din motive de siguranță) iar o altă lege prevede că nu are nimeni voie să stea în picioare. Toți pasagerii trebuie să aibă un loc.

Autobuzul în care am urcat era destul de vechi dar a mers neașteptat de bine pe drumurile astea de munte. Nu-mi dau seama ce marcă era, dar își făcea treaba.

Pasagerii au fost foarte pitorești, cu saci, bastoane, niște femei cu găini prin plase de rafie și așa mai departe.

Acest drum mi-a plăcut mult mai mult decât cel dinspre Woldia. Se merge mult pe platou, la altitudine iar panoramele asupra văilor, în stânga și-n dreapta sunt minunate.

Au fost câteva sectoare de drum în care autobuzul a fost plin și cu pasageri în picioare, dar de obicei mergeau pe distanțe scurte, între diferitele sate de pe traseu. Puțini au fost cei care au mers până la Bahir Dar.

Mă așteptam să fie mai multe păduri, dar în general sunt doar pădurici din eucalipt și nu sunt lăsate să crească foarte mari. Etiopienii taie acești eucalipți și fac rost de niște leațuri. Fac un schelet de lemn cu parii ăștia în picioare, după care le încarcă cu lut și gata casa.

Foarte multe terenuri agricole și toloci cu fel de fel de animale.

La un moment dat șoferul a luat și o amendă pentru că avea prea mulți pasageri în picioare, iar un polițist a urcat și le-a ținut o teorie. Nu prea părea să le pese, la următorul stop iar s-a umplut.

Dintr-un alt sat au mai urcat și vreo 10 polițiști pe care i-a dus în alt sat. Nu i-am văzut să plătească. Dacă ești polițist nu te încurci cu mărunțișuri din astea.

Am coborât din munți și apoi am ajuns într-o zonă de câmpie. Aici tot pământul era lucrat.
Pe la ora două sau trei am ajuns în Bahir Dar.

Orașul Bahir Dar

Bahir Dar e un oraș universitar și găsești mulți tineri. E construit pe malurile Lacului Tana, acolo unde Nilul Albastru își începe călătoria spre Meditareana. Etiopia nu are ieșire la mare, iar Lacul Tana e un fel rivieră etiopiană. Sunt câteva hoteluri mai vechișoare pe lângă lac care probabil că au mulți localnici pe lângă grupurile de turiști car ajung pe aici.

Cazarea în Bahir Dar

Sunt destule hoteluri în Bahir Dar pentru toate categoriile. Eu am stat trei nopți la un hotel numit Bahir Dar 2. Am plătit 57 de dolari pentru trei nopți, cu mic dejun inclus. E aproape de lac și aproape de stația de autobuze din nord. Cazarea a fost ok. Cearșafuri curate și mâncarea destul de bună.

De ce să vii în Bahir Dar?

În Bahir Dar se vine în special pentru două lucruri:

1. Să vizitezi Cascada Nilului Albastru (care e la vreo 30 km de Bahir Dar)

2. Să vezi câteva din Mănăstirile de pe lângă Lacul Tana

Acestea două sunt principalele atracții din zonă.

Prima impresie despre Bahir Dar

Orașul are două străzi perpendiculare care sunt principalele artere. Una vine de-a lungul lacului, înainte de a intra în oraș treci un pod peste Nilul Albastru, iar cealaltă merge spre sud. Ele se întâlnesc lângă Marine Authority, unde mai este un fel de parc și o biserică. Aici ar cam fi centrul orașului. Restul străduțelor nu sunt cine știe ce. Cele două artere principale sunt mai largi și au fel de fel de palmieri plantați de-a lungul lor.
Orașul e unul universitar dar eu nu am localizat campusul.

Datorită tinerilor care sunt studenți sunt foarte mulți „întreprinzători” care spală papucii. Își găsesc câte un loc pe o bancă sau pe trotuar și spală adidașii studenților. E plin de ei, iar etiopienilor le place să aibă papucii curații, sau cel puțin să se dea mari că au bani să-i dea altuia să li-i spele.

La capitolul suveniruri – Bahir Dar se mândrește cu fel de fel de gentuțe și tobe făcute din piele de capră. Sunt mari meseriași la lucratul pielii de capră. Le veți vedea și pe inculpatele capre prin multe locuri din oraș, așteptându-și rândul la coafor. 🙂

Când mergeți pe lângă lac veți fi abordați de către mai mulți indivizi pentru croaziere pe Lacul Tana. Din câte am înțeles sunt și ceva hipopotami prin lac, dar eu nu i-am văzut. Croazierele sunt în special gândite pentru localnici și dau o tură de vreo 2-3 ore pe lac, posibil cu o mănăstire de pe una din insule în program. Sunt mai multe insule pe Lacul Tana, care au mai multe mănăstiri. Cea mai faimoasă este Tana Kirkos, care se zice că a găzduit Chivotul Legământului pentru 800 de ani, dar e și cel mai dificil de ajuns la ea.

Eu am hotărât să merg pe Peninsula Zege unde sunt mai multe mănăstiri. Unii dintre turiști oricum sunt duși pe această peninsulă și cred că e o insulă. Este feribot public spre peninsula,de aceea ieși mai ieftin.

În prima dimineață am hotărât să merg la Cascadele Nilului Albastru.

Cascadele Nilului Albastru pe cont propriu

Din Bahir Dar sunt diferite agenții care fac tururi la această cascadă –, dar se poate ajunge destul de ușor și cu autobuzul public, chiar dacă condițiile nu sunt de lux. Trebuie de luat autobuz spre Tis Abay, care e la vreo 30 de km de Bahir Dar. Autobuzele pleacă din stația din sud.

Am prins un autobuz în jurul ore 8 și am plătit 20 de birr. Prețul biletului e 15 birr, dar a uitat să-mi mai dea rest. La întoarcere am avut mărunt.

Autobuzele te lasă chiar în fața sediului parcului de unde trebuie să mergi să-ți iei bilet. Tis Abay e un sat destul de amărât, cu câteva ulicioare și strada care vine dinspre Bahir Dar. E foarte simplu de te orientat. Sunt și fel de fel de indivizi care se oferă să-ți fie ghid, dar nu ai cu adevărat nevoie de unul.

Biletul costă 50 de birr. Cum ieși din biroul parcului ai două opțiuni. Să spunem că ești cu spatele la biroul parcului și tocmai ai ieșit din el. Dacă o iei prin stânga, urmărești niște drumuri și cărări și treci un pod de piatră făcut pe la 1600. Apoi urci pe niște drumuri foarte vechi și ajungi în cealaltă parte a cascadei de unde ai o panoramă frumoasă spre ea. Aici mai este un pod suspendat făcut mai recent și ajungi sus de unde se varsă râul și unde este un camping ce se numește Blue Nile Camping. Dacă continui ajungi la un loc unde o barcă face transferuri de pe o parte pe cealaltă a apei.

E o rută circulară care ia cel puțin o oră, cred. Dacă vă grăbiți puteți merge direct la barcă, această rută fiind mai scurtă. Vă puteți întoarce pe același traseu, sau se poate merge roată. Eu am fost mulțumit de traseul pe care l-am ales.

S-a mai ținut un ghid după mine o bucată, dar până la urmă am reușit să scap de el.
Dacă de la biroul parcului faceți la dreapta, ajungeți la traversarea cu barcă și sus de unde se varsă cascada. Traseul pe la barcă e mai scurt, dar vă sfătuiesc să faceți tot traseul. Nu prea contează direcția aleasă.

Era zi de piață în Tis Abay și oamenii întâlniți pe aceste drumuri care duc la vechiul pod sunt foarte interesanți. Cărau fel de fel de saci, sau țevi, sau fel de fel. Erau doi care aveau ceva pe o targă, posibil să fi fost o persoană. Etiopienii trăiesc pe fel de fel de coclauri și se adună să facă schimb de mărfuri în zilele de piață. Lângă podul de piatră eara și un preot îmbrăcat în tot tacâmul religios care-i binecuvânta pe trecători. În râu era altul care se spăla și își spăla hainele. E interesant de prins toate aceste tablouri desprinse parcă dintr-un peisaj biblic.

Acum câțiva ani s-a construit o centrală electrică și cascada nu mai e ce a fost. E bine de vizitat și în anotimpul ploios când pânza de apă se întinde pe mai multe zeci de metri. Pe vremea aia încă nu văzusem Cascada Victoria și am fost destul de impresionat de Tis Abay. Dar după ce vezi o cascada ca Victoria sau una ca ea, Cascada Nilului Albastru nu mai impresionează la fel.

Au mai fost câțiva care încercau să vândă fel de fel de mizilicuri, iar o bătrână stătea strategic într-un loc unde să fie pozată cu un fuior de bumbac, dar în afară de câțiva văcari nu erau prea mulți prin zonă. Pe lângă apă am văzut și câteva maimuțe.

Ce mi-a plăcut au fost oamenii pe care i-am văzut la muncile câmpului. Arau cu plugul tras de boi și a fost destul de interesant să-i văd. După ce am văzut cascada am mers la locul unde vine barca și am trecut fluviul pentru vreo 20 de birr. Am fost singurul din barcă.Sunt crocodili prin zona asta, dar eu nu i-am văzut. Traversarea râului cu barca ia doar câteva minute.

 

Din oraș am găsit alt autobuz local și m-am întors în Bahir Dar pentru 15 birr. M-am mai plimbat prin oraș și am mâncat la unul dintre restaurantele de lângă lac, numit Dessert Lodge. Mâncarea a fost ok și am mai urmărit ceva păsări de pe lângă ape. Cormorani, gâște, păsări mici etc.

Mănăstirile din Peninsula Zege

A doua zi dimineață la 6.30 am fost la Marine Authority. Prin unele ghiduri mai citisem că nu vând bilete turiștilor, dar nu am avut probleme. Costul biletului doar dus a fost 59 de birr (cam 2 dolari). Îți dau o chitanță care trebuie să o dai când cobori. Povestea e că ai neapărat nevoie de ghid pe aici, dar nu m-a deranjat nimeni și nici nu prea ai cum să te rătăcești. Călătoria cu vaporul a durat vreo jumate de oră sau o oră, și în afară de mine erau doar localnici pe vas. Am văzut câteva bărci încărcate cu lemne și două mănăstiri pe două insule. Aceste două insule le-am văzut din mers, feribotul nu oprește la ele. Mănăstirea Entos Eyesu și Mănăstirea Kibran St. Gabriel.

 

De la debarcaderul de pe Peninula Zege am pornit la dreapta spre Mănăstirea Azoa Mariam.

Primul lucru care te uimește aici e clima. Datorită apropierii de apă aerul e mult mai umed iar vegetația e diferită. E doar o cărărușă care merge până la Azwa Maryam.

Mănăstirea Aswa Maryam

Această mănăstire e renumită deoarece are acoperișul din paie. Am plătit intrarea 150 de birr.

Doar această mănăstire și încă una mai au acoperișul din paie, restul sunt acoperite cu tablă. Aceste biserici sunt rotunde și au un fel de gang acoperit care înconjoară o altă construcție Atât gangul cât și construcția centrală sunt acoperite cu picturi religioase. În cea din centru e ținută o replică a chivotului și credincioșii nu au acces înăuntru. Se roagă doar la pereți și uși. Interesant acest stil de construcție. Un pătrat (sau hexagon) prins într-un cerc. Picturile sunt făcute pe un fel de pânză amestecată cu paie, care apoi e lipită pe peretele de lut. Am văzut că era desprinsă în câteva locuri.

 

Sunt interesant de văzut toate aceste picturi religioase și te întrebat ce reprezintă. Unele le ghicești ușor iar altele te uimesc.

De aici m-am întors spre debarcader, pe lângă care am trecut și am continuat spre următoare biserică. Aceasta pare să fie cea mai vizitată deoarece era plin de tarabe pe drumușorul de piatră care urcă spre ea. Fiind încă de dimineață, vânzătorii abia își instalau mărfurile. La câte dughene era, trebuie să fie un flux destul de bun de turiști.

Următorul loc vizitat a fost:

Mănăstirea Ura Kidane Meret

Datorită drumului până la ea, plin de tarabe, mie această mănăstire mi s-a părut cea mai renumită și ușor accesibilă dintre cele de pe această peninsula. Renumită în rândul localnicilor cel puțin. Am plătit și aici intrarea 150 de birr. Avea două pietre mari drept toacă și mai au un fel de muzeiaș înainte de intrarea în mănăstire. În muzeu sunt fel de fel de coroane și haine împărătești, dar mi-a părut destul de slăbuț. Principalul rege care e pictat și a cărui obiecte sunt în muzeu e Regele Tekle Haymanot Tessemma.

Picturile din interiorul bisericii sunt foarte frumoase. Această biserică e acoperită cu tablă.

Aici mi-au părut interesante și fel de fel de schițe în creion făcute pe ușile de lemn ale mănăstirii. Probabil călugării se joacă.

 

De la această mănăstire am folosit cealaltă ieșire și am continuat spre satul Zeghie. Sunt vreo 3 km până în sat. Din sat se merge pe alt drum vreo 4 km până la Mănăstirea Bette Selassie, care e cumva în vârful peninsulei.

Dumurile sunt largi, neasfaltate și sunt fel de fel de localnici care trec pe aici. Toți te salută dând ușor din cap. Sunt fel de fel de maimuțe prin copaci și eram destul de bucuros deoarece era pentru prima oară în călătorie când începeam să stau mai aproape de maimuțe și mi se părea interesant. Sar prin copaci și mai ies și-n drum.

Mănăstirea Bette Selassie

E în mijlocul unei păduri și se merge pe niște cărări pentru a ajunge la ea. A trebuit să întreb un localnic pe unde să o iau, iar unele cărări se vedea că nu erau umblate, deoarece erau niște pânze de păianjen imense pe cărare și păianjenii nu fuseseră deranjați. Probabil nu mersesem pe cărarea cea mai circulată.

Am fost singurul vizitator la această mănăstire.

Era un fel de paznic pe acolo, care a chemat un călugăr. Biserica era închisă, dar amândoi aveau câte o cheie și au deschis. Sistem cu dublă protecție ai nevoie de doi indivizi pentru a deschide biserica. Preotul avea un sistem că băga un fel de secera pe o gaură și trăgea ceva din spatele ușii iar paznicul a deschis un lacăt.

Biserica a costat 150 de birr. Am mai dat 50 de birr la preot și 50 de birr la paznic, care era destul de amărât și mi-a cerut și „pen”.

Călugărul după ce a deschis biserica s-a închinat spre altar și a început să tragă perdelele. Toate icoanele de pe clădirea pătrată sunt protejate de niște cortine imense. A mers roată și a tras cortinele închinându-se de fiecare dată înainte de a o face. Destul de teatrală treaba. Apoi a avut de deschis și toate geamurile din lemn pentru a lăsa să intre lumina. A fost interesant tot acest proces.

Nu cred că mulți se forțează să ajungă până aici și faptul că am fost singurul vizitator a fost interesant.

 

Și aici picturile sunt frumoase, dar eram deja la a treia biserică și cam înțelesesem cum stă treaba iar mănstirile cam seamănă între ele.

Am mai continuat și până la ultima Mănăstire, până la Mănăstirea Tekla Haimanot, dar nu mai aveam de gând să o vizitez. E lângă un releu și nu e departe de Bette Selassie. Am găsit-o închisă. Eram curios dacă este vreo priveliște, ea fiind în cel mai înalt punct al peninsulei, dar nu se vede mai nimic datorită pădurii.

M-am întors cei câtiva km pe jos în sat, să văd cum rezolv întoarcerea în Bahir Dar. Ce e interesant e că era o moschee în acest sat și era o moschee destul de mare.

Am mâncat la un fel de restaurant, înconjurat de găini și capre. Injira cu fasole.

Într-un copac, tocmai sus printre crengi am văzut legată ceea ce cred eu că era o barcă din papirus. Am auzit despre aceste bărcuțe care cică sunt pe Lacul Tana, dar nu am văzut vreuna pe apă. Cred că cea din copac era una de acest fel, iar proprietarul o urcase acolo pentru a o proteja de eventualii hoți.

 

Din sat am găsit un microbus care m-a dus în Bahir Dar pentru vreo 15 birr.

În concluzie, Cascada Nilului Albastru și Mănăstirile de pe Lacul Tana, astea sunt atracțiile aici. Aveți nevoie de cel puțin două zile pline pentru a le vizita cum trebuie.
Lacul Tana e foarte mare și sunt mult mai multe mănăstiri de cât cele văzute de mine.

Plimbările prin pădurea cu maimuțe, mănăstirile și agricultorii de pe lângă cascadă mi-au plăcut cel mai mult. A doua zi continuam spre Gondar.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.