Dus De Acasă.ro

Suceava sau „-Ștefan, dragostea mea!” :)

În primăvara asta iernatică a anului 2021 am avut mai multe zile la dispoziție pentru a vizita și a înțelege cât de cât Orașul Suceava. Ce se poate vizita în Suceava și în împrejurimi?
Am încercat să fac un articol cu obiectivele importante din oraș și cum le-aș grupa eu dacă aș veni în acest oraș pentru prima oară. Nu mă așteptam să descopăr atât de multe și în final îmi dau seama că încă mai am multe de învățat și explorat.

Strada Ștefan cel Mare din Suceava, într-o carte poștală veche


Când eram pokemon îmi doream să ajung Ștefan Voievod când voi crește mare 🙂 Astea ne erau modelele. Ștefan era un fel de John Cena pentru un copchil nătâng ca mine.
Îmi amintesc ca prin vis că am vizitat cetatea Sucevei cândva în copilărie. Probabil aveam sub 7 ani și ajunsesem acolo prin timpul a cine știe cărei serbări ce preamărea sistemul. Moment important în viața cuiva care îl vedea pe Ștefan ca un soi de Superman.

Am vizitat și statuia de lângă cetate și rămăsesem fascinat de cât de bine era dotat armăsarul. Îmi imaginam că dacă Doamne ferește se desprinde un testicul al viteazului patruped, sunt mari șanse să nimicească un detașament pionieresc ce proslăvea trecutul și urmașii lor, bravii conducătorii ai acelor zile.

Statuia ecvestră e cocoțată pe ditamai soclul de piatră, probabil pentru a putea fi admirată de la mare distanță, șezând biruitoare, în vârful dealului. Pădurea ce a fost plantată prin împrejurimi a dat planul artistului peste cap însă, iar vizitatorul își rupe gâtul și admiră frumoasă burta a animalului și mantia cam sinistră a lui Ștefan. Interesant unghi de vedere.

Eram în clasa a doua când a fost revoluția și am început să ne adresăm cu „Doamna” și am terminat cu Tovărășiile.

Am fost numiți în glumă mai apoi „generația hamburger”. McDonalds se pare că a ajuns în București în 95, iar la Suceava abia în anul 2000. Dar înainte să ajungă „the big boys”, se iviseră peste tot și la tot colțul, fel de fel de jointuri care făceau „hamburgeri”. Frumoasele chiftele erau fripte dinainte și ținute la rece, ca mai apoi să fie aruncate într-o chiflă și băgate într-un aparat cu microunde pentru câteva minute. Ce minunăție erau aceste aparate cu microunde. Au fost restaurante care au făcut bani serioși doar cu un aparat de microunde. Ce nebunie era fast-foodul și sucurile la dozator!Auzi domnule, să comanzi și să-ți vină mâncarea în două minute! Te încadrai să tragi o fugă de la școală în pauza mare pentru a nimici un burger.

Primul McDonald’s vizitat a fost probabil cel din Gara de Nord din București. Ne lovea capitalismul și începeam să ajungem lumea bună din urmă.
Că tot vorbesc de gări, nu am înțeles pentru mult timp de ce Suceava are două gări și ambele poziționate prost față de centru și foarte aproape una de alta. Întotdeauna îmi era frică să nu cobor în gara greșită și să fiu luat în primire de către maurii și berberii ce populau aceste zone.

Cred că am avut mai mult de a face cu gările Sucevei decât cu orașul în sine. Poți oare să ai amintiri plăcute despre gări? Probabil că da, dar în general despre gările mici de prin sate. Gările marilor orașe erau clădiri mastodont care parcă tocmai ieșiseră șifonate din ring după o confruntare K1 cu Timpul. Mici cârciumioare erau întotdeauna în apropierea gărilor, iar mirosul de pișat impregna cărămizile și aerul îmbâcsit din interior. Sala de așteptare era hotel pentru năpăstuiții străzilor iar vânzătorii de bilete se ascundeau în spatele unor geamuri imense, cu gratii de unde trebuiau să vorbească printr-o ferestruică făcută parcă pentru familia lui Mickey Mouse. Mă fascinau băbuțele și moșneguții îndoiți în două, țipând în acea găurică și încercând să audă ce zice Doamna dinăuntru, în timp ce vreo alți douăzeci de berbeci îi împingeau din spate.

Gările erau populate de tot soiul de personaje scăpate parcă dintr-o carte de Deleanu.

Despre orașul în sine nu-mi amintesc multe și nu cred că l-am vizitat prea des. Era doar un alt Târg la vreo oră distanță de al nostru. Noi aveam Rădăuțiul. Și acum mulți îi spun orașului doar Târg.

-Mă duc în Târg.” „-Ce să-ți aduc din Târg?” „-Dii căluț la Rădăuț, să cumpărăm colăcuț!” Pentru mult timp credeam că așa se cheamă orașul: Târg.

Suceava era doar un alt târg mai mare, unde găseai poate, ceea ce nu puteai găsi în celălalt Târg. În anii imediați următori Revoluției asta însemna cine știe ce blugi, textile sau geci de piele de la turci, conserve și rachiuri de la ucrainieni sau din Moldova și altele asemenea. Păziți că am venit să invadăm bazarul!

Apoi am mai avut treabă prin oraș când am avut de făcut/refăcut pașaport. O veche clădire naționalizată, undeva în apropierea autogării din centru. Aici întotdeauna era bătaie și o aglomerație unde aveau câștig de cauză cei cu coturi ascuțite sau cei care veneau însoțiți și știau să folosească vreo ușă din dos. Se grăbeau toți să scape din ocolul comunist? Hai să emigrăm în America, Dac-ati sti si voi… Ai, ai, ai, ai balsoi…

Apoi am plecat! Am mai trecut tot la câțiva ani, iar când ajungeam în Suceava știam că mai am puțin și ajung acasă. Am mai avut treabă și prin oraș, dar mereu fugitiv și niciodată nu l-am vizitat cum trebuie.

Întâmplarea face că în anul ăsta de grație 2021, cu acest sfârșit de iarnă prelungit, am avut mai mult timp la dispoziție și am avut câteva zile când am vrut să înțeleg acest oraș și istoria lui mai bine.
Nu mă leagă vreo nostalgie aparte de Suceava și nici nu sunt atins (sper) de vreun virus de tip „stranieri” al individului care după ce s-a plimbat puțin prin lume, la întoarcerea în țară, a rămas în balon, de unde vizionează de sus, locurile decolării sale. În același timp îmi dau seama că nu pot să fiu întru totul obiectiv. Nu am de a face cu un oraș străin și necunoscut totuși. Istoria acestor locuri e împletită și cu istoria mea personală. Cunosc oameni din Suceava, părinții mei au avut de a face cu Suceava în tinerețea lor și au fost modelați de acest oraș iar mai apoi e și un fel de mândrie a gliei strămoșești (a cărei capitală e Suceava) de care nu poți scăpa. Se pare că trendul este fie de a lăuda orașul peste măsură sau de a-l ocărî pentru neajunsurile sale. Voi încerca să mențin cât de cât o linie de mijloc dar sunt conștient că inevitabil voi supăra niște oameni.

Destul cu introducerea. Ce vreau să spun e că articolul ce urmează trebuie luat ca atare – al unui autor nătâng, care încearcă să înțeleagă câte ceva, dar căruia, probabil, îi vor scăpa multe.

Ce să vizitezi în Suceava?

Am să încerc să fac o prezentare în funcție de importanța obiectivelor și de cum sunt ele grupate. Realizez că sunt turiști care poate sunt în trecere și au doar câteva ore la dispoziție pentru a vedea câte ceva din oraș. Alții poate vor folosi Suceava ca o bază într-un tur mai detaliat al Mănăstirilor și al altor obiective turistice din Bucovina.

1. Cetatea de Scaun a Sucevei, Muzeul Satului Bucovinean și Statuia lui Ștefan cel Mare

(Majoritatea muzeelor din Suceava sunt în administrarea Muzeului Național al Bucovinei. Găsiți informații despre fiecare muzeu în parte pe pagina lor – www.muzeulbucovinei.ro. De avut grijă că muzeele prezentate, sunt în locații diferite.)

Cetatea de Scaun a Sucevei – pentru cineva care ajunge prima dată la Suceava ăsta cred că ar trebui să fie primul stop. Cei care au mașină pot ajunge destul de ușor aici. Parcarea este încăpătoare și coordonatele GPS sunt acestea: (47.64387, 26.27192). În parcare a fost mutat și imensul „Ou Încondeiat”, folosit în campaniile de marketing anterioare ale orașului.

Nu vreau să intru în prea multe detalii istorice dar trebuie să zic câteva lucruri.
Suceava nu a fost prima capitală a Moldovei. În decursul formării acestui nou stat, au mai fost capitale la Baia (azi o comună pe râul Moldova) și în orașul Siret (pe râul Siret).
Petru Mușat este cel care mută capitala Moldovei de la Siret la Suceava și el este cel care construiește cetatea la sfârșitul secolului al XIV-lea.

Au fost două cetăți construite de Petru Mușat: Cetatea Șcheia spre nord vestul orașului și Cetatea de Scaun a Sucevei spre Est. Ambele au fost construite pe un platou la vreo 70 de metri înălțime față de lunca Râului Suceava și ambele au o panoramă deschisă spre râu.

Din Cetatea Șcheia nu s-a păstrat decât un zid. Opinia cercetătorilor este că a avut o problemă de construcție, probabil alunecări de teren și a fost demantelată la scurt timp după ce a fost construită.

Orașul vechi al Sucevei este construit pe un platou ce dă spre râul Suceava iar cetatea este pe un pinten de deal ce vine în prelungirea acestui platou.

Mă gândeam de ce au ales tocmai această locație.

Cred că e vorba și despre traversarea râului Suceava, care se varsă în râul Siret la vreo 20 de km de Suceava. În zona de astăzi a orașului probabil exista un vad pe unde se putea traversa râul.

Moldova s-a dezvoltat datorită drumului comercial ce venea din Liov (Polonia) și ajungea până la Marea Neagră la Cetatea Albă. Moldova devenea astfel punte de legătură între comerțul de la Marea Baltică și Marea Neagră. Tot felul de produse tranzitau această zonă. Tămâie, piper, mătase, piei de animale, postav, podoabe de argint etc. În orașele de pe această rută comercială se plătea vamă.

Cetatea este astăzi înconjurată de păduri. Au fost plantați mai mulți copaci când a fost amenajat parcul din zonă. Am văzut însă niște poze mai vechi în care dealurile erau golașe. E clar avantajul strategic a cetății mai ales în perioada în care se foloseau săgeți. Dacă Petru Mușat a făcut cetatea împrejmuită cu turnuri cu ziduri dreptunghiulare, la scurt timp cu invenția tunurilor și a artileriei metodele de luptă s-au schimbat. Turcii au fost printre primii care au dovedit puterea artileriei atunci când au cucerit Constantinopolul, ale cărui ziduri le-am vizitat și nu sunt deloc de neglijat.

Trebuiau aduse îmbunătățiri majore zidurilor, dacă se dorea ca ele să reziste.

Turnurile rotunde oferă o mult mai bună rezistență împotrivă loviturilor artileriei. Ștefan cel Mare a „îmbrăcat” și a întărit zidurile de apărare și le-a dat o formă semi-circulară după asediul lui Mehmet al II-lea. Acest lucru se poate observa foarte ușor cu ochiul liber.

Una din frazele folosite în marketing despre Cetatea Sucevei este că nu a fost cucerită niciodată cu forța armelor. Printre cele mai faimoase bătălii pe care le-a avut de înfruntat această cetate a fost asediul lui Mehmet al II-lea Cuceritorul. Mehmet al II-lea care cu câțiva ani în urmă intra triumfător în Constantinopol.
Sultanul venise într-o campanie de pedepsire a lui Ștefan, după ce acesta fusese biruitor la lupta de la Podul Înalt în fața unui General (Pașă) al lui Mehmet.

Armata lui Ștefan avea să piardă bătălia de la Valea Albă, dar cu pierderi importante și în armata otomană. Sultanul avea să asedieze cetatea Sucevei pentru câteva săptămâni dar a fost nevoit să se retragă. Îi lipseau și tunurile mari care ar fi fost greu de transportat. A ars însă Curtea Domnească și a prăduit orașul.

Câțiva ani mai târziu, după moartea lui Ștefan cel Mare, un alt turist al Cetății de la Suceava a fost și Suleiman Magnificul. De data aceasta turcii aveau și tunuri mari și moldovenii știau că nu prea au șanse. Așa că unii dintre boierii lui Petru Rareș, un fiu de al lui Ștefan, l-au trădat și acesta a fost nevoit să fugă din țară. Suleiman avea să intre în Cetatea Suceava de unde va lua tezaurul unde se găsea și sabia lui Ștefan cel Mare care se află și astăzi la Istanbul. Petru Rareș avea să meargă personal la Sultan, la Istanbul să-și ceară iertare pentru a putea reveni la tron.

Cetatea avea să vadă multe alte bătălii, dar ne-am lungi prea mult cu povestea. Printre turiștii din țară e de menționat și Mihai Viteazul.

Declinul cetății și al Sucevei avea să aibă loc o dată cu domnia lui Alexandru Lăpușneanu care fiind adus la domnie de către turci este obligat să mute capitala la Iași (un oraș care nu era fortificat) și să distrugă cetățile de apărare moldovenești. El avea să dea foc cetăților dar se zice că focurile puse de el nu erau menite să facă mult rău zidurilor, moldovenii sperând întotdeauna să iasă de sub dominația turcească. Timpul a trecut însă și prin filiera puternicelor familii grecești care au continuat să lucreze cu Poarta mulți boieri au început să adopte obiceiurile otomane.

Cetatea a mai fost renovată de câteva ori și a fost ocupată și de trupe polone în timpul unui conflict turco-polon. Turcii aveau să asedieze cetatea și să-i alunge pe polonezi după care au ordonat distrugerea cetății în timpul lui Dumitrașcu Cantacuzino (în 1673). A urmat o perioadă de aproximativ 200 de ani când cetatea a rămas o ruină.

Soarta Sucevei avea să se schimbe o dată cu cedarea acestei zone imperiului Austriei (devenit mai târziu Austro-Ungar) în urma unui război ruso-turc pe care otomanii l-au pierdut și la care austriecii rămăseseră neutrii. Astfel în 1774, Suceava devine parte a imperiului Austro-Ungar în ducatul Bucovinei (Țara Fagilor).

Cetatea deja era părăsită și în ruine în aceste timpuri. Din perioada austriacă sunt de menționat lucrările de restaurare intreprinse de arhitectul austriac Karl Romstorfer. El a fost și cel care a fondat ceea ce a devenit astăzi Muzeul Bucovinei și de numele lui sunt legate mai multe monumente și restaurări din Suceava.

O altă perioadă de renovări a urmat în perioada comunistă și multe ziduri au fost înălțate. Se poate observa linia albă de-a lungul zidurilor care delimitează construcțiile vechi de cele noi. A fost o perioadă când Ceaușescu a investit mult în restaurări, văzându-se un demn urmaș al vechilor voivozi. Se pare că după cutremurul din 77 s-au mai oprit astfel de investiții.

După revoluție au mai avut loc lucrări de renovare și au fost amenajate mai multe camere în interior cu diferite expoziții și manechine.

Se merge mai mult pe atragerea unui public tânăr și cred că asta e foarte bine. Încă nu am apucat să revizitez interiorul, dar urmează. De asemenea sunt de apreciat festivalele medievale ce se organizează aici. O vizită la cetate, nu ar trebui să lipsească de pe lista celor care ajung în Suceava.

Muzeul Satului Bucovinean

Chiar lângă cetate a fost amenajat acest Muzeu al Satului cu diferite case de lemn, sau piatră, aduse din diferitele zone ale Bucovinei. Au și o moară și o biserică din lemn. Unele dintre case mi s-au părut foarte frumoase. Merită pe deplin o vizită și aici pentru a înțelege arhitectura populară.

Cu trecerea timpului astfel de muzee cresc în valoare deoarece tot mai mult din vechile case dispar. Mai demult un astfel de muzeu al satului nu mi se părea ceva deosebit, deoarece puteam găsi o casă similară în orice sat. Am copilărit prin astfel de case. Satele bucovinene s-au schimbat mult însă și astfel de case încep să devină o raritate.

Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare

Nu departe de ruinele cetății, în parcul Șipote-Cetate amenajat în jurul zidurilor de apărare, este și această statuie a lui Ștefan cel Mare realizată de sculptorul Iftimie Bârleanu. Este cea mai mare sculptură de acest gen din țară și ajunge la o înălțime de 23 de metri. A fost dezvelită în 77 în prezența lui Ceaușescu. La baza statuii sunt câteva basoreliefuri care prezintă scene de luptă. Mai erau niște plăci despre PCR dar au fost îndepărtate. La macheta statuii, sculptorul a lucrat în interiorul sălii gării din Burdujeni. Se poate continua prin parc și se ajunge în vreun sfert de oră și în centrul orașului dar sunt de urcat și coborât ceva scări.

Unul dintre trasee ajunge și pe lângă Mănăstirea Sf Ioan cel Nou iar la baza dealului este un izvor cu același nume.

Pentru cei cu mașina cred însă că e mai bine să vină cu ea în oraș și să o lase în parcarea subterană din fața Casei de Cultură, altfel au de mers destul de mult pe jos și de urcat multe trepte.

Dacă se vizitează Cetatea și Muzeul Satului și în interior cred că e nevoie de vreo oră sau două. Se poate face însă și o scurtă vizită doar pentru a se vedea cetatea și panorama, iar casele de la Muzeul Satului se văd destul de bine și de afară.

2. Obiective turistice în apropiere de strada Ștefan cel Mare din Suceava.

Pentru a vizita centrul Sucevei cred că e cel mai bine de lăsat mașina în parcarea subterană din fața Casei de Cultură. Această parcare a fost amenajată destul de recent și a încercat să dea un nou suflu zonei și pieței astăzi numită 22 Decembrie în memoria Revoluției din 89.

În parcare se intră direct din sensul giratoriu de lângă McDonalds. Coordonatele GPS sunt: 47.644629, 26.26137.

De pe timpul austriecilor și înainte de ei, această stradă era cea mai importantă din Suceava deoarece venea spre Curtea Domnească. Austriecii au construit și ei masiv aici din perioada lor datând Palatul Administrativ, Palatul de Justiție, Biserica Catolică, clădirea în care astăzi e găzduit Muzeul de Istorie etc.

Comuniștii nu se puteau lăsa mai prejos și au transformat masiv această zonă, dărâmând multe clădiri vechi și construind Casa de Cultură, Blocul Turn din piață și alte blocuri de aici. Avem astfel un amestec ale acestor trei mari perioade din istoria Sucevei: medievală, austriacă și comunism cu ceva cosmetizări după revoluție.

Eu unul aș lua această stradă drept punct de referință și aș încerca să unesc obiectivele din zonă și din apropierea ei. O parte a străzii e pietonală și începe de lângă Biserica Sf. Dumitru, ușor de recunoscut datorită turnului construit de Alexandru Lăpușneanu. Strada continuă prin fața Casei de Cultură și merge printre Palatul Administrativ și Biserica Catolică Sfântul Ioan Nepomuk – ambele ușor de recunoscut după turnurile cu ceas.

Dar să încercăm un tur și să menționăm unele obiective de pe această stradă sau din apropierea ei.

* Biserica Sf. Dumitru și Turnul lui Alexandru Lăpușneanu

Această biserică a fost construită de Petru Rareș (fiul lui Ștefan cel Mare cu Răreșoaica) în 1534–35. În timpul lui Petru Rareș, la îndemnul mitropolitului Grigorie Roșca s-a început pictarea bisericilor în exterior. Și această biserică a fost pictată, dar pictura exterioară nu s-a păstrat bine.

În curtea bisericii Alexandru Lăpușneanu a construit un turn clopotniță. Acest turn a fost renovat de către austrieci, iar Nicolae Iorga nu era deloc bucuros de acoperișul pe care i l-au pus, nefiind în concordanță cu stilul autohton.

Locul e foarte important deoarece e în imediata apropiere a Curții Domnești de la Suceava. În timpul renovărilor au fost descoperite ruinele a altor două biserici în acest loc. Una dintre ele probabil ctitorie a lui Ștefan cel Mare după lupta din Codrii Cosminului.

O altă ruină a unei vechi biserici a fost descoperită și când a fost construită parcarea subterană de lângă Casa de Cultură.

Pictura interioară a bisericii a fost restaurată masiv după Revoluție și mulți specialiști nu prea sunt bucuroși de această restaurare cam brutală.

Pe mine m-au impresionat în special ferestrele gotice foarte înalte. Eram obișnuit cu biserici mai modeste.

*Ruinele Curții Domnești de la Suceava

Chiar la est de Biserica Sf. Dumitru este un mic parc și o bucată de teren înconjurată de un gard de sârmă. Aici se pot observa câteva ruine ale Curții Domnești. Au fost clădiri impozante cu beciuri foarte mari, palatele în care locuiau voivozii Moldovei. Astăzi nu s-a păstrat mare lucru, dar săpături în această zonă au dus la descoperirea a mai multor artefacte.

De lângă aceste ruine se poate vedea foarte bine Cetatea Sucevei care era pe un deal opus. Acolo își găseau loc de refugiu domnitorii Moldovei în caz de primejdie. Tot acolo era ținut tezaurul și erau bătute monedele.

*Piața Agro-alimentară

Nu știu dacă ar trebui să includ piața ca obiectiv, dar e important de știut că nu departe de Curtea Domnească aveau loc târgurile. Îmi place acest pasaj din Rough Guides, dintr-o ediție revizuită în 2011. Deci doar de câțiva ani în urmă.

„A short walk west from the church, along Str. Petru Rareş, will bring you to Suceava’s hectic market, which is busiest on Thursdays, when cartloads of peasants roll into town to sell their produce. Some wear traditional dress, such as leather or sheepskin waistcoats lined with polecat fur, wraparound skirts or white woollen pantaloons.

The Church of St John the Baptist, built as his court chapel by Basil the Wolf in 1643, is just east of Piaţa 22 Decembrie, on the far side of the main B-dul Ana Ipătescu. It’s simple yet attractive, with a tiny dark interior and a small bell tower linked only by its roof to the church. At weekends, visitors may witness funerals here, where the deceased is laid out in an open coffin, amid candles and loaves of bread, while a horse-drawn hearse waits outside.”

Turiștii erau sfătuiți să viziteze piața, unde aveau șansa să vadă oameni de la țară, veniți să-și vândă produsele. Era posibil să-i vadă pe unii dintre acești țărani îmbrăcați în național cu blăni din lână de oaie și cu ițari. Turiștii mai erau sfătuiți să meargă pe lângă Biserica Sf. Ioan Botezătorul, poate prindeau și o înmormântare cu mortul în sicriul deschis și așezat într-o căruță trasă de cai.

Câte s-au schimbat! Slabe șanse să mai prindă așa ceva.

Mai sunt ceva mătuși care vin cu sticle de lapte prin fața pieții, dar în rest, astăzi avem mai mult de a face cu fermieri decât cu țărani. Supermarketurile au furat mult din cota de piață. 🙂

Imaginea asta a Târgurilor cu țărani în național sau care vin cu faitoanele la orașele populate de meșteșugari și alți comercianți (de cele mai multe ori de diferite etnii) a cam dispărut.

Azi lumea merge la Mall.

*Biserica Sf. Gheorghe (sau Biserica Mirăuți)

GPS: (47.646708, 26.266833)

Poate una dintre cele mai importante biserici din Suceava. În acest loc a fost construită prima biserică de către Petru Mușat, atunci când a mutat capitala Moldovei de la Siret la Suceava.

Petru Mușat e cel care a construit și cetatea Sucevei. Unele surse spun că aici se poate să fi fost deja o biserică construită de Dragoș I, sau o alta făcută de un conducător local.

Această biserică avea să fie Mitropolia Ortodoxă a Moldovei și a fost momentul când s-au întărit legăturile cu Constantinopolul bizantin. Mama lui Mușat se convertise la catolicism și Mușat vroia să-și arate independența față de unguri, care se convertiseră la catolicism în aceeași perioadă.

Mi se pare interesant acest moment în istorie în care am putut fi devenit catolici. Sunt ceva biserici catolice, aflate în ruine din acea perioadă.

Dar alta e idee. La această biserică erau unși, sau miruiți Domnii Moldovei – de unde se zice că ar veni și denumirea locașului (a fi uns cu mir).
Ștefan cel Mare a fost uns Domn la această biserică a Mitropoliei.

Biserica a suferit mai multe reconstrucții și a fost avariată în urma unor incendii și atacuri. La această biserică au fost ținute pentru o perioadă moaștele Sfântului Ioan cel Nou care e ocrotitorul Sucevei. Apoi biserica a avut de suferit, probabil în urma unui atac polon și pe timpul lui Bogdan al III-lea (cel Orb) acesta a construit o nouă Biserică (tot cu numele de Sf. Gheorghe) unde s-a mutat Mitropolia.

Biserica Mirăuți avea să fie renovată pentru ultima dată în timpul austriecilor de către arhitectul austriac Karl A. Romstorfer. La intrare este o placă memorială din marmură în care i se mulțumește Împăratului Austriei Franz Iosef I al Austriei.

Primul lucru care te uimește la această biserică este acoperișul din țiglă colorată. Pentru asta trebuie să-i mulțumim arhitectului austriac. Te simți ca la Viena sau Budapesta.

Nicolae Iorga, după unirea Bucovinei cu România era revoltat de aceste restaurări.

O altă întâmplare interesantă este descoperirea aici în 1996 a unui mormânt al Doamnei Evdochia de Kiev care a fost prima soție a lui Ștefan cel Mare.

Mi-a plăcut și cum se vede Cetatea de Scaun de aici. Deși drumul e puțin circulat astăzi, cred că pe aici se cobora în trecut pentru a trece râul Suceava.

Importația locației și mixajul ăsta austriac în construcție mi se pare foarte interesant.

*Biserica Sf. Ioan Botezătorul (sau a Coconilor)

La bulevardul principal, chiar peste drum de Curtea Domnească. Veți trece pe lângă ea când mergeți la Mirăuți. A fost construită în timpul lui Vasile Lupu în 1643. Interesat e turnul clopotniței care deși e o clădire separată e legat prin acoperiș de biserică. Citind despre „coconi”, credeam că e vorba despre domnițe (biserica mai este denumită și Biserica Domnițelor), dar am impresia că e de fapt vorba despre prinții domnești, copii lui Vasile Lupu. Se pare că ei au pictat exteriorul bisericii. Se mai păstrează câteva forme geometrice.
E vecină cu McDonalds.

*Casa în care a locuit Ciprian Porumbescu

Pe strada Prunului, foarte aproape de Biserica Sf. Dumitru este o casă în care ar fi locuit Ciprian Porumbescu când a stat la Suceava. Coordonate GPS: 47.647492, 26.263278.

Casa este proprietatea privată și actualul locatar nu prea pare să fie conștient de importanța istorică. Casa are o placă comemorativă (pusă prin 1953), dar nu arată prea bine. Pe un fel de anexă este scris mare că ar fi de vânzare. Interesantă de văzut pentru a vedea stadiul de degradare al unor locuințe mai vechi.

Poate așa arăta zona centrală înainte de sistematizările comuniste?

*Casa de Cultură, Blocul Turn și semnul „I Love Suceava”

În perioada comunistă s-a construit foarte mult în Suceava și multe dintre clădirile din centrul vechi și alte zone au fost demolate. Un articol foarte bun pe această temă este și în Monitorul de Suceava – Suceava orașul cu amprentă sovietică.

În perioada 1961-1963, a fost construit ansamblul din centrul Sucevei, inclusiv blocul turn de pe esplanadă.

Blocul turn a fost considerat, în perioada aceea, o minune a arhitecturii. Oameni din împrejurimile Sucevei şi chiar din Botoşani veneau să-l admire”, povesteşte arhitectul Andriu.”

Copil fiind îmi amintesc că eram și eu pasionat de blocurile turn. Un bloc de zece etaje mi se părea un soi de zgârâie nori. Îmi amintesc că am fost destul de dezamăgit când am văzut blocul turn de pe esplanadă. Îmi imaginez însă efectul pe care trebuie să-l fi avut prin anii 60. Reușise să depășească atât turla Bisericii Sf. Dumitru cu al ei turn al lui Lăpușneanu, cât și orologiile Palatului administrativ și al Bisericii catolice. Fiecare perioadă încearcă să fie mai cu moț decât cea dinainte.

Despre Casa de Cultură din Suceava, multă lume are amintiri frumoase. Aici se desfășurau fel de fel de concerte și tot pe aici treceau paradele. În ziua de azi, nu am înțeles exact ce se întâmplă în clădire. Mai multe agenții de turism și alte firme își au sediul pe aici.

Mai citind una alta, am aflat că a existat un soi de Casa de Cultură construită de austrieci și care fusese demolată. I-am văzut câteva poze și clădirea avea într-adevăr o arhitectură aparte.

*Hanul Domnesc (Muzeul Etnografic)

(https://muzeulbucovinei.ro/hanul-domnesc/)

Chiar în spatele Casei de Cultură se află și una dintre cele mai vechi case civile din Suceava. Casa a fost donată mitropoliei în 1627 de către Miron Barnovschi, un domnitor al Moldovei, pentru a fi transformată în han iar veniturile donate bisericii. Se pare că aici erau cazați mulți demnitari care aveau treabă la curtea domnească. Mai târziu avea să fie transformată de către austrieci într-un conac de vânătoare. A intrat mai apoi în proprietate privată ca pe timpul comuniștilor să fie naționalizată înăuntru amenajându-se Muzeul Etnografic.

Se pare că a fost un proces pentru retrocedare dar nu mi-e clar care e situația prezentă. Deși mi-am dorit să vizitez și interiorul, am găsit acest muzeu închis. Clădirea e frumoasă însă de văzut și din afară. Clădirea a fost frumos restaurată și are un acoperiș de draniță. Sper că a fost o renovare reușită. Eu unul am fost destul de impresionat de cum arată. Îmi imaginez că într-un mod asemănător trebuie să fi arătat și clădirile de la Curtea Domnească.

*Casa familiei von Prunkul

Tot imediat în spatele Casei de Cultură se află o altă casă foarte veche care a aparținut familiei Prunkul. O foarte importantă familie de armeni care într-un timp au fost și primari ai Sucevei. Într-un cimitir armenesc am văzut și o capela a Familiei, care a fost mai târziu transformată în biserică. Au existat foarte multe familii de armeni foarte influente în Suceava.

Nu știu exact istoricul mai recent al clădirii. Am impresia că pe timpul comuniștilor a fost un soi de Casa Pionerilor acolo, mai apoi un restaurant, iar după revoluție un alt restaurant, proprietarilor nefiind prea interesați de istoricul clădirii. Acum clădirea e în renovări. Probabil se va deschide un alt restaurant.

Pentru cei ce nu știu istoria ei, poate fi ușor confundată cu o clădire nouă. Sunt curios ce se va întâmpla acolo.

*Palatul Administrativ – astăzi sediul Prefecturii și al Consiliului Județean

Palatul Administrativ a fost construit în timpul primarului Sucevei de origine austriacă Franz Des Loges, născut la Viena într-o familie franco-elvețiană. El a fost primar și în Cernăuți ca mai apoi să ajungă să se stabilească în Suceava unde s-a căsătorit cu o româncă. A fost ales primar mai mulți ani la rând și a încercat să modernizeze orașul, în încercarea de a ajunge din urmă orașul Cernăuți.

Palatul Administrativ a fost construit în stil baroc în anii 1903-1904. Aici s-a mutat primăria Sucevei cât și poliția, pompierii și alte unități administrative. În turnul clădirii a funcționat o cameră pentru a urmări incendiile din oraș.

Nicolae Iorga critica stilul clădirii, deoarece s-ar fi aruncat prea mult în sus, comparativ cu clădirile din jur. Am văzut însă câteva poze de la începutul secolului și strada arăta foarte bine. Ai fi zis că e Viena și nu Suceava. Strada s-a numit pentru un timp Strada Împăratul Franz Iosif ca mai apoi să devină Strada Unirii și apoi Strada Regele Ferdinand.

În timpul comuniștilor au fost instalați aici Consiliul Popular Județean Suceava, Comitetul Județean Suceava al PCR și Comitetul Județean Suceava al UTC. După Revoluție au venit Prefectura și Consiliul Județean.

În perioada cât am vizitat Suceava am prins clădirea intactă, dar am asistat și la un incendiu care a ars acoperișul clădirii. Apa folosită de către pompieri se pare că a făcut destul de multe stricăciuni la nivelele inferioare și va lua ceva timp până ce o vor renova.

*Biserica Catolică „Sfântul Ioan Nepomuk” din Suceava

Față în față cu Palatul Administrativ este această impozantă biserică catolică construită în 1820-1822. În față are o statuie cu Papa Ioan Paul al 2-lea și interiorul bisericii este frumos. Înțeleg că are și o orgă funcțională.

*Muzeul de Științe ale Naturii

Lângă biserica catolică se află acest muzeu care e tot în administrația Muzeul Bucovinei. E găzduit de o clădire istorică construită la începutul secolului a XIX lea, în care a funcționat o Școala populară de băieți (Haupschule). Nu am vizitat muzeul, dar îmi imaginez că arată bine. Minerale, animale împăiate etc. Frumos în special pentru copii.

*Muzeul de Istorie

GPS: 47.641467, 26.257648

Mai departe pe strada Ștefan cel Mare ajungem la Muzeul de Istorie, găzduit într-o altă clădire construită în timpul primarului Franz Des Loges și care era sediul căpităniei, al Oficiul poștal și telegrafic și al celui Vamal.

Pentru a pune totul în perspectivă, o vizită la acest Muzeu nu ar trebui ratată.

Să spun drept nu aveam mari așteptări de la acest muzeu. Mă așteptam să găsesc cine știe ce povești comuniste și câteva manechine îmbrăcate ca în filmele istorice și cam atât.

Muzeul are vreo 27 de săli cu o expoziție permanentă, plus alte câteva săli cu expoziții temporare. La expoziții temporare avea ceva cu Aurul împăraților chinezi, în perioada în care am fost eu. Chiar am prins ultima zi a acestei expoziții. Mi-a plăcut că am văzut mai multe postere prin oraș care făceau reclamă acestei expoziții temporare. Orice muzeu care se respectă trebuie să aducă mereu ceva nou și pentru localnici. Trebuie mereu găsite metode de a capta atenția pieței locale.

Mai era o expoziție temporară cu ceva tablouri, dar am luat bilet doar pentru expoziția permanentă și pentru cea cu aurul chinezilor.

Sala tronului lui Ștefan cel Mare.

Vizita se începe de la etaj și prima încăpere e cu Sala tronului. Sunt câteva manechine de ceară, destul de bine realizate îmbrăcate în costume din perioada lui Ștefan. Pe fundal se dă drumul la o scenetă radiofonică cu Ștefan cel Mare. Personajele au fost realizate prin anii 80.

Camera e modernă, dar cei prezenți sunt personaje importante: Ștefan cel Mare, apoi fiul său Bogdan al 3-lea (Cel Orb) care i-a urmat la domnie, Luca Arbore, doamna Maria Voichiţa, mitropolitul, postelnicul, plăieşi, boieri, soli de la diferite curți etc. Straiele au fost lucrate manual, respectând modelele vremii.

În timpurile comuniste centrul scenei era ocupat de doi țărani, politica de atunci fiind de a accentua rolul țărănimii în perioada lui Ștefan, dar aceștia au fost înlăturați în noile vremuri, fiind adăugat un mitropolit. Asta e politica noilor timpuri? Exit țărani, enter preafericit?

Având în vedere la câte icoane stau în spatele aleșilor locali ai zilelor noastre, se pare că da.

După sala tronului, things start to get better. Se merge cronologic din cameră în cameră. Muzeul a fost renovat recent și am fost impresionat decât de bine arată.

În primele camere sunt fel de fel de obiecte ale culturii Cucuteni și alte descoperiri pre-cucuteni. E una dintre cele mai vechi civilizații din Europa de la 5.200 până în 3.200 î. e. n. Multe obiecte de ceramică, arme și statuete. Nu mă așteptam ca Suceava să stea așa bine la acest capitol. Sunt curios să aflu mai multe despre această civilizație.

În camerele următoare ni se arată despre nașterea statului Moldova, influențat fiind de rutele comerciale. Interesant a fost să citesc și despre doi vasali unguri pe care descălecătorii maramureșeni i-au învins. Nu am auzit de ei până atunci.

Apoi începe treaba cu nașterea orașului Suceava. Sunt mai multe hărți și explicații. Impresionante și armamentele găsite. O sabie recent descoperită în râul Siret (în 2000 parcă), care e foarte asemănătoare cu sabia lui Ștefan de la Istanbul.

Apoi zale, coifuri, fel de fel de săbii și halebarde. Interesant mi s-au părut și aricii anti-cavalerie – un fel de țepușe aruncate înaintea cailor.

Moldova cunoaște cea mai mare dezvoltare în timpul lui Ștefan cel Mare. Acesta a purtat 36 de bătălii din care a pierdut doar două. E interesant modul în care Ștefan a acționat pe plan diplomatic. Se pare că s-a bătut cu toți vecinii săi, dar a avut grijă să o facă pe rând. Probabil după căderea Constantinopolului, Moldova a beneficiat și de un influx de greci, armeni și alte etnii care au găsit un refugiu în Moldova și au contribuit la dezvoltarea ei.

A fost interesantă și camera cu diferite manuscrise și haine împărătești.

Un lucru nou pentru mine au fost „cahlele”. Un fel de cărămizi din teracotă folosite la construirea sobelor. Multe dintre aceste cahle aveau fel de fel de desene. Mai sunt și alte obiecte smălțuite folosite la decorațiile exterioare. De asemenea unele pavaje interioare erau făcute din astfel de cărămizi cu desene foarte frumoase. Îmi imaginez că interioarele de odinioară arătau destul de frumos.

Mergând cronologic se ajunge la perioada de sub dominația austriacă. Mi-a atras atenția un „pașaport” din acele vremuri. O foaie A3, ca un soi de diplomă, care era folosită de călători. Îmi imaginez că era destul de greu de transportat.

Este amenajată și o cameră de epocă cu doamne îmbrăcate în moda vremii, ascultând muzică europeană la un gramofon.

Urmează perioada unirii și a primului război mondial. Apoi perioada interbelică, cu vizite ale Regelui și a prințului Mihai. Ar mai fi de menționat că sunt câteva exponate care arată viața diferitelor etnii ce se găseau în Bucovina – evrei, armeni etc.

După camera cu al doilea război mondial este o cameră cu primii ani de început ai comunismului. Avântul industrializării și construcțiile cartierelor de locuințe.

Ultima cameră este cu perioada de final a comunismului – cozi la alimentări, un televizor alb-negru cu un bibelou cu pește pe el, sacoșe și lapte la sticlă, Ceaușescu ținându-și discursul final. A fost interesant să găsesc un muzeu cu o cameră despre o perioadă pe care am trăit-o și eu.

Per total am fost impresionat de acest muzeu și recomand o vizită tuturor celor care ajung prin Suceava.

Expoziția temporară, cu toate că nu era mare, avea câteva piese foarte valoroase. E bine că se aduc astfel de exponate și la Suceava și suntem în circuit.

*Palatul de Justiție

După Muzeul de Istorie, strada Ștefan cel Mare dă în bulevardul mare care traversează Suceava. Mi se pare ciudat că același bulevard e împărțit și are mai multe nume. Aș mai continua pe jos până la Palatul de Justiție, o altă construcție impozantă administrativă de pe vremea austriecilor. Aici merită vizitată partea din spate a clădirii unde este o placă comemorativă pentru martirii comunismului. În anii de început ai comunismului la subsolul clădirii a funcționat un penitenciar și mulți luptători anti-comuniști au fost schingiuiți în aceste beciuri. S-a construit și o troiță în memoria lor.

Dacă se dorește, se mai poate continua spre Universitatea Ștefan cel Mare, unde este un Planetarium. Pe partea dreaptă, pe bulevardul ce duce înspre Universitate este o veche vilă, frumos restaurată, astăzi sediul PNL. Nu e departe de Palatul de Justiție, dar dacă e criză de timp, m-aș întoarce de la Palatul de Justiție înapoi spre parcare, de data asta pe aleea principală.

*Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava

GPS: (47.641709, 26.262905)

Această Mănăstire a fost construită de fiul lui Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Orb. Biserica Sfântul Gheorghe din incinta mănăstirii e singura din orașul Suceava care e pe lista bisericilor UNESCO din Bucovina. Biserica a fost construită în perioada 1514-1522. Era nevoie de un nou sediu al Mitropoliei, deoarece biserica Mirăuți (Vechea Mitropolie) se pare că fusese avariată. Mai târziu (1589) au fost mutate aici moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Vechea Mitropolie. Mănăstirea are două hramuri, cel a Sfântului Gheorghe (23 Aprilie) și al Sfântului Ioan cel Nou (24 Iunie).

Pe scurt povestea Sfântului Ioan cel Nou. Sfântul s-a născut în Trabzonul de azi pe la 1300. Părinții lui erau greci. Trabzon e un oraș din Turcia de pe malul Mării Negre. Aici chiar după căderea Constantinopolului, a mai fost o colonie greacă ce a mai rezistat vreo 8 ani după căderea marelui oraș. Ioan se ocupa cu comerțul la Marea Neagră. El era un bun creștin. Venise cu afaceri la Cetatea Albă care la acea vreme era sub controlul tătarilor. Aici un comerciant venețian care-l pizmuia, pe nume Reitz, a spus conducătorului tătar că Ioan ar vrea să se convertească la Islam. Mi se pare interesant numele de „Reitz” – cuvântul Reis e folosit și de turci și înseamnă căpitan de vas.

Ioan este chemat în fața tătarului care-l îndeamnă să se convertească, dar acesta refuză. Tătarul este insultat și ordonă uciderea lui Ioan. Acesta este legat de coada unui cal și tras pe străzile din oraș. Locuitorii aruncă pietre și este bătut și la urmă i se taie capul. Tătarii ordonă ca trupul lui să rămână unde este. Prima minune este că apar niște îngeri care veghează trupul. Un tătar îi descoperă și crede că are de a face cu niște preoți care vor să nesocotească porunca și vrea să tragă cu arcul, dar mâna i se lipește de arc și nu poate trage. Ioan este mai apoi înmormântat în cimitirul din oraș, dar moaștele lui încep să miroasă frumos și corpul nu-i putrezește. Pizmașul Reisz auzind despre aceste minuni, încearcă să dezgroape trupul pentru a-l duce la el în țară, dar este descoperit de preotul local căruia Ioan i se arată în vis. Trupul lui este adus în biserica din oraș unde șade pentru 70 de ani. Minunile săvârșite de moaște devin faimoase în Moldova. Moaștele lui aveau să fie aduse la Suceava în timpul lui Alexandru cel Bun.

Povestea sfântului e interesantă datorită locului unde se desfășoară. Moldovenii făceau comerț la porturile de la Marea Neagră și era un loc important unde se întâlneau comercianții din diferite țări și de diferite religii.

Mi se pare interesantă și această alianță a moldovenilor cu grecii bizantini. Să ne amintim că a doua soție a lui Ștefan cel Mare a fost Maria Asanina Paleologhina. Ea era dintr-o ramură a Paleologilor bizantini, dar se înrudea atât cu împărații din Trapezunt cât și cu țarii bulgari.

Importanța dată acestui sfânt arată interesele pe care le avea Moldova privind comerțul de la Marea Neagră sursa principală a bogăției acestei țări. Unele dintre cele mai aprige bătălii pe care le-a dat Ștefan cel Mare au fost la Cetatea Albă și Chilia, pe care până la urmă le-a pierdut. Pierzând aceste porturi se tăia și robinetul de bani al moldovenilor.

Revenind la Mănăstire. Pe Cliserniță sunt câteva picturi care prezintă foarte frumos patimile Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Biserica Sfântul Gheorghe are și pictură exterioară dar nu s-a păstrat foarte bine.

E de remarcat și acoperișul cu țiglă colorată, la fel precum e cel de la Mirăuți. Notă austriacă dată și aici de renovările lui Karl Romstorfer.

Această mănăstirea e sediul arhiepiscopilor Sucevei și Rădăuților (din 1991) și sunt mai multe clădiri de birouri și clădiri administrative aici.

* Biserica Învierea Domnului din Suceava ( Biserica Văscresenia)

GPS: 47.643375, 26.261286

Această biserică a fost construită în 1551 de către soția lui Petru Rareș, Elena Rareș. Mai este numită și Biserica Elena Doamna. Biserica este ușor de recunoscut datorită clopotniței de tip zvoniță. Un zid cu patru stâlpi cu trei clopote. Astfel de clopotnițe nu sunt des întâlnite. În perioada habsburgică biserica a fost folosită de către comunitatea catolică. Într-o laterală a bisericii se află Dom Polsky care e o clădire de concerte care a fost sediul Ansamblului Ciprian Porumbescu.

Aș încheia cu această biserică, turul zonei centrale. Asta nu înseamnă că nu sunt multe alte obiective de vizitat în Suceava. Pentru cei care au mai mult timp la dispoziție aș mai menționa următoarele.

Obiective de vizitat într-o vizită prelungită la Suceava.

3. Strada Armenească

Între bisericile Sf. Simion (sau Turnul Roșu) și Biserica Armeană Sfânta Cruce se întinde această stradă care era centrul cartierului armenesc din Suceava. Încă din cele mai vechi timpuri Suceava a avut o importantă comunitate de armeni care se ocupau cu comerțul și meșteșugurile. Unele dintre casele de pe această stradă au fost frumos renovate și zona a scăpat de sistematizarea din perioada comunistă.

4. Strada Dragoș Vodă

Începând de la Liceul Ștefan cel Mare (GPS: 47.646504, 26.256543) această stradă poate fi ușor combinată cu o vizită pe strada Armenească. Liceul Ștefan cel Mare e cel mai prestigios liceu din Suceava și e o altă impozantă construcție din perioada austriacă.

Pe Strada Dragoș Vodă și-a avut locuința și arhitectul șef sau cel care s-a ocupat cu sistematizarea și proiectarea din timpurile comuniste. Acest lucru e posibil să fi salvat această stradă de la sistematizare. Se găsesc pe aici câteva case foarte vechi ale aristrocrației sucevene. Unele dintre ele au fost frumos renovate, altele nu sunt în cea mai strălucită condiție.

5. Sinagoga Evreiască Gah

(GPS: 47.646113, 26.25832) Foarte aproape de Liceul Ștefan cel Mare se găsește și această sinagogă construită în 1870. Din 18 sinagoge care erau cândva la Suceava aceasta e singura care a supraviețuit. E înconjurată de fel de fel de clădiri mai noi sau din perioada comunistă. Lângă ea e sediul Poștei.

De menționat aici și cimitirul evreiesc de pe strada Alexandru cel Bun. Gps: (47.638921, 26.2530680). Nu am găsit intrarea la acest cimitir, dar numărul mormintelor arată cât de importantă a fost această comunitate cândva. Majoritatea comunității a emigrat în Israel și mulți dintre ei au avut de suferit în perioada celui de al doilea război mondial. E interesant de urmărit unele grupuri de facebook în care scriu și cei din această comunitate. Știu mult mai multe despre vechea Suceava și vorbesc despre o istorie care nu prea a apărut în versiunea oficială. Asta este de lăudat.

6. Biserica Sfântul Nicolae

La același sens giratoriu cu Colegiul Ștefan cel Mare este și această biserică al cărei ctitor nu este cunoscut. Se presupune că ar fi fost construită în jurul anului 1550. Unii cercetători bănuiesc că ar fi fost construită de către Iliaș Rareș, fiul lui Petru Rareș, care a trecut mai târziu la mahomedanism. Tot la acest giratoriu este și vechiul Cinema Modern, astăzi Sala de Teatru Municipal Matei Vișniec.

7. Catedrala Sucevei – Nașterea Domnului

Peisajul sucevean este dominat astăzi de imensa catedrală construită între 1991 – 2015 pe Bulevardul George Enescu. Are o înălțime de 80 de metri și este a treia din România ca marime, după cea din București și Timișoara. Este construită în vârful dealului și poate fi văzută de la distanță din mai multe puncte. Bătălia turlelor, turnurilor clopotniță, turnuri orologii și blocurilor turn a continuat și după revoluție, Biserica Ortodoxă reintrând în joc.

Sunt multe biserici noi construite în diferite cartiere ale Sucevei. Orașul nu duce lipsă de biserici.

Unele dintre ele sunt construcții frumoase.

8. Mănăstirea Armenească Zamca

GPS: (47.65268, 26.244049)

Este considerat cel mai important edificiu religios construit de comunitatea armenească în Suceava. Cetatea a fost fortificată în timpul unei ocupații polone când regele Poloniei și-a avut sediul aici. La acea vreme, Cetatea Sucevei era în ruine. Mănăstirea ocupă o poziție strategică, pe margine platoului pe care e construit orașul. Cuvântul „zamca” înseamnă cetate în polonă.

Mănăstirea a fost frumos renovată. Nu am găsit-o deschisă și nu am vizitat interiorul. E cam la sfârșit de listă, dar poate fi ușor găsită cu mașina și este loc de parcare destul. Merită vizitată.

9. Casa Memorială Simion Florea Marian

GPS: (47.64508, 26.255128)

Acest nume apare destul de des pe panourile cu obiective turistice din oraș. Din păcate nu știu foarte multe despre el și nu i-am citit lucrările. A fost un preot scriitor care a făcut mai multe studii despre Bucovina. Cu banii câștigați din scris a cumpărat această casă de la un baron armean – Ariton Kapri, care avea probleme financiare după ce pierduse ceva bani la cărți. Casa e construită în secolul XVIII și e una dintre puținele rămase din acea perioadă. Aparține de Muzeul Bucovinei.

Din exterior nu pare o casă deosebită, dar e interesant de-i știut istoria. Pare să fie mai tot timpul închisă vizitatorilor. Se deschide la cerere pentru cei care vor să-i studieze biblioteca, dar s-ar putea să greșesc.

Obiective în imediata apropiere a Sucevei

10. Biserica Sfântul Ilie din satul Sfântu Ilie (construită de Ștefan în 1488)

GPS: 47.637061, 26.217034

Mi se părea cumva ciudat să fiu la Suceava și să nu găsesc o biserică construită de Ștefan cel Mare , sau Ștefan Voivod cel Bătrân, cum îi spuneau urmașii lui. Chiar dacă a construit biserici în oraș ele nu s-au păstrat (sau nu am aflat eu de ele), acestea fiind înlocuite de construcții medievale mai recente. Cele din centru probabil au fost afectate și de războaiele ce au avut loc în vremurile lui.

Satul Sfântul Ilie este în imediata apropiere a Sucevei la 1.5km, aparținând de Comuna Șcheia. Teoretic e sat, dar a devenit ușor, ușor un alt cartier al Sucevei. În timpurile recente are loc o migrație a celor din oraș care vor să locuiască la casă și se construiesc multe vile prin satele limitrofe orașului.

Am văzut câteva poze cu biserica și mi se părea o construcție interesantă. Din păcate am găsit-o în renovări și nu am înțeles mare lucru. Trebuie să-mi amintesc să o revizitez din nou când va fi gata.

11. Mănăstirea Hagigadar (Îndeplinirea Dorințelor)

GPS: 47.621119, 26.232273

Aflată pe un deal la ieșirea din Suceava înspre Fălticeni, această mănăstire a fost construită de către armeni în anul 1512-1513. Niște comercianți armeni care mergeau să vândă vite la Budapesta s-au rugat să le meargă bine afacerile. Au văzut-o în vis pe Fecioara Maria care le zice că le va merge bine, dar să construiască o biserică pe dealul unde dormiseră. Afacerile le merg într-adevăr bine și când se întorc, construiesc aici o mănăstire închinată Fecioarei.

Mănăstirea e important loc de pelerinaj în timpul hramului și se crede că pelerinului care va urca și înconjura biserica în genunchi de trei ori, i se va îndeplini o dorință.

Nu am reușit să vizitez interiorul, deoarece am fost într-o dimineață. Biserica e veche și are o arhitectură simplă dar frumoasă.

12. Biserica Adormirea Maicii Domnului (Ițcaniul vechi)

O altă biserică veche, puțin vizitată aflată pe o coastă a platoului Sucevean. Construită în secolul XVII pe locul unei alte vechi mănăstiri din lemn. Această mănăstire e legată de numele unui anume Iațco care apare în manuscrise foarte vechi. Nici aici nu am apucat să văd interiorul. Mi-au atras atenția formele geometrice – Floarea Vieții, care s-au păstrat din pictura exterioară.

13. Cartierul Ițcani – cu gara cu același nume

După venirea austriecilor s-a construit un sat de cealaltă parte a râului Suceava în care au venit coloniști germani și au emigrat și evrei din Galiția. Era un sat de frontieră la granița cu Regatul României. Austriecii aveau să construiască o gară în 1871 care era pe linia ferată ce mergea spre Cernăuți. Gara se numește astăzi Suceava Nord.

Mai era o linie de tren care mergea spre centrul orașului, dar nu mai există astăzi. Era perioada revoluției industriale și trenurile și gările erau un simbol al progresului. Fiind oraș de frontieră se făcea mult comerț și mai existau și bunuri de contrabandă. Prin această zonă mai supraviețuiesc câteva fabrici din perioada austriacă.

14. Cartierul Burdujeni

În satul Burdujeni, care era în Regatul României, românii s-au simțit datori să răspundă pe măsură construcției austriecilor și au construit și ei o gară la fel de impozantă, ajutați de arhitecți și constructori străini. Gara Burdujeni (astăzi Gara Suceava) a fost frumos renovată recent. Distanța dintre cele două gări e de 3,5 km, dar ambele sunt poziționate destul de prost față de centrul orașului.

Într-o zi am vrut să fac o plimbare și am mers pe jos între cele două gări. Au trecut mai bine de o sută de ani de la Unirea Bucovinei cu România, dar trecerea asta a fostei granițe mi s-a părut interesantă. Cartierul Ițcani nu prea a fost afectat de perioada comunistă, dar în Burdujeni s-a construit mult și multe dintre clădirile vechi au fost demolate.

În timpul comuniștilor s-a dorit industrializarea Sucevei și s-a construit masiv în Lunca Râului Suceava. Aici au existat mai multe fabrici dintre care cea mai renumită era cea de hârtie și carton. S-au construit și blocuri de locuințe pentru muncitorii din fabrici.

Eu îmi amintesc Burdujeniul ca o parte a orașului care tot timpul mirosea urât, datorită fabricilor de acolo.

După revoluție fabricile au fost închise și unele dintre ele au fost preluate de malluri. Cum treci râul Suceava, avem Iulius Mall pe dreapta. Pe partea stângă este vechiul bazar, care a fost și el modernizat, după care e Suceava Shopping Centre (Carrefour). De la industrializare la consumerism.

Mallurile sunt foarte vizitate atât de localnici cât și de către cei din jurul Sucevei.

Dintre celelalte centre de cumpărături mai avem SelGros, în Ițcani, tot la lunca Sucevei și Metro la ieșirea înspre Fălticeni.

Se construiește acum o zonă de agrement de-a lungul râului, cu pistă pentru alergare. Mi s-a părut bună această inițiativă și am fost uimit să văd lebede și pescăruși pe râul Suceava care în vremurile industriale fusese destul de poluat. Zona are potențial să arate foarte bine.

În Burdujeni merită vizitată și Mănăstirea Teodoreni (GPS: 47.6765, 26.289609) o ctitorie din 1597 a unui frate de a lui Ieremia Movilă (cel care a construit Sucevița). E vorba despre postelnicul Teodor Movilă. E o mănăstire de maici înconjurată de ziduri și cu un turn de intrare. Pictura din interior a fost renovată și nu am văzut să aibă pictură exterioară.

15. Cetatea Șcheia

GPS: 47.661346, 26.241278

Nu a mai rămas decât un zid din această cetate. Se pare că a avut o problemă de proiectare, sau au fost probleme cu alunecările de teren, deoarece ea a fost demolată la scurt timp după ce a fost construită. Este însă o panoramă frumoasă de aici și se ajunge la locul respectiv trecând printr-o pădure.

16. Parcul Tătărași

GPS: (47.635977, 26.263013)

Un frumos parc de agrement amenajat destul de recent. Cu un iaz și locuri de joacă pentru copii. Este în drum spre satul Ipotești. Ipotești, fiind foarte aproape de Suceava a devenit un sat cu vile mai luxoase pentru cei care vor să fugă de oraș, dar au de venit la muncă în fiecare zi.

Obiective la o distanță ceva mai mare de Suceava

17. Mănăstirea Dragomirna

GPS: 47.7581, 26.229045

Poate cea mai vizitată mănăstire din apropierea Sucevei (la vreo 15 km). Mănăstirea a fost construită în primele decenii ale secolului XVII de către mitropolitul Arsenie Crimca, care e înmormântat în biserică. Este una dintre cele mai înalte biserici medievale și e renumită pentru lucrăturile în piatră. Biserica e înconjurată de ziduri groase de apărare. De la depărtare biserica deși nu pare lată se ridică mult deasupra zidurilor. Am fost impresionat și de bolțile gotice din interior.

În partea dreaptă a mănăstirii este un iaz de unde se vede foarte frumos. Am văzut poze mai vechi. Am încercat să găsesc o cărare spre acea parte a mănăstirii, dar terenul este înconjurat de un gard. Probabil trebuia să vizitez plecând de lângă mănăstire.

De apreciat și produsele naturiste oferite spre vânzare de măicuțe. Am cumpărat sirop de molid și miere de albine cu scorțișoară și propolis. E vorba ca măicuțele să înceapă să vândă aceste produse și online. Nu ar trebui ratată o vizită la această mănăstire.

17. Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți (Ctitorie Ștefan cel Mare – 1487)

(GPS: 47.729471, 26.192977)

Una dintre cele 8 biserici din Bucovina aflate pe lista UNESCO, o ctitorie de a lui Ștefan cel Mare de la 1487. E cea mai veche ctitorie a lui Ștefan cel Mare care s-a păstrat și are cele mai vechi picturi moldovenești. Biserica a fost pictată de un grec, care se pare că a pus bazele școlii de pictură moldovenești.

Am ajuns aici pe jos, pornind de la Mănăstirea Dragomirna. Este un traseu foarte frumos printr-o pădure de stejar, rezervație naturală. Am avut norocul să vedem și căprioare în pădure. Distanța e de vreo 6 km. Nu se poate trece cu mașina prin pădure, doar pe jos.

Se poate ajunge cu mașina pe drumurile asfaltate.

Am avut ghinionul să găsim această biserică în renovări. Are ceva pictură exterioară dar era acoperită. Am găsit mai multe articole foarte interesante scrise de preotul care slujește la această biserică – Preotul Gabriel Herea.

Un preot tânăr care a descoperit recent diferite alineri solare la această biserică. Biserica e construită astfel ca în anumite zile ale anului, lumina care pătrunde pe ușă sau ferestre să lumineze anumite scene pictate pe pereți, sau masa sfântă din altar și transmit un mesaj important pentru slujba care se ține în ziua respectivă.

Toate articolele scrise de acest preot mi s-au părut foarte interesante. Vorbește despre mai multe obiective din Bucovina și comparațiile cu alte locuri de cult din lume mi s-au părut foarte potrivite. Mai multe articole/cărți scrise de acest preot găsiți aici: https://prgabrielherea.academia.edu/. Îmi pare rău că am găsit biserica în renovări, dar am de gând să o vizitez din nou, poate o voi găsi deschisă.

18. Biserica din satul Reușeni

Ar mai fi o biserică construită de Ștefan cel Mare în perioada de final al domniei, într-un sat destul de aproape de Suceava. Nu am reușit încă să ajung până acolo.

19. Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți

GPS: (47.704844, 26.098311)

Aflată la vreo 16 km de Suceava, în satul Părhăuți, această biserică a fost construită în 1522 de logofătul Gavriil Trotușan. Acesta a deținut funcții importante dub 5 domnitori, dar până la urmă a ales tabăra greșită și i-a fost tăiat capul de către Petru Rareș. Bisericile care nu sunt ctitorii Domnești, sunt diferite, deoarece fiecare încearcă parcă să aducă o notă de originalitate. Picturile din pridvorul acestei biserici s-au păstrat destul de bine.

20. Bisericile de lemn din Județul Suceava

Bucovina nu e renumită pentru bisericile din lemn. Nici nu poate intra în concurs cu Maramureșul la acest capitol. Asta nu înseamnă însă că nu le are. Eu unul le-am descoperit anul ăsta. Până acum nu le acordam importanță. Cea mai renumită dintre bisericile de lemn și cea mai veche e probabil cea de la Putna, care a fost mutată acolo de către Ștefan cel Mare, din satul Volovăț. În locul aceleia a zidit alta din piatră. Deși majoritatea sunt din secolul XVIII sunt multe biserici din lemn prin diferite sate. La Dărmănești, Horodnicul de Jos, Adâncata. Capitolul biserici de lemn e o arie despre care trebuie să mai învăț.

21. Alte locuri care mi-au atras atenția

Mai sunt câteva străduțe, case, sau locuri care mi-au atras atenția și vreau să adaug câteva poze pentru care nu am o categorie anume. Locațiile sunt diferite, deci luați-le ca atare.

În concluzie

La o primă vedere, orașul Suceava poate nu impresionează. Bulevardele principale sunt mărginite de către construcții comuniste și uneori ai senzația că totul este foarte amestecat. La o vizită mai atentă însă, descoperi că orașul ascunde adevărate comori. Felul în care acestea au ajuns până la noi ne amintește de perioadele prin care a trecut această așezare.

La o primă vizită în acest oraș nu aș rata Cetatea de Scaun și o plimbare pe jos prin centrul orașului. Muzeul de Istorie, cred că e un must see. În apropierea Sucevei nu aș rata Mănăstirea Dragomirna și mica biserică a lui Ștefan de la Pătrăuți. Frumoase sunt și Mănăstirea Zamca și cartierele armenești. Pentru cel ce are mai mult timp la dispoziție, orașul ascunde adevărate nestemate care merită descoperite. Eu unul simt că mai am multe de explorat, citit și de învățat.

Sper ca acest articol să fie util celor care ajung prin Suceava.

Resurse:

-Grupul Facebook: Suceava, leagănul sufletului nostru ! – foarte multe informații utile, poze vechi recolorate etc. de la cei care iubesc Suceava.
-Comoara Culturală a României (http://comoaraculturalaaromaniei.blogspot.com) – un blog cu multe informații foarte interesante și biserici mai puțin vizitate.

Lista monumentelor istorice din județul Suceavao listă de la Wikipedia cu toate monumentele istorice din Județul Suceava. Se pot găsi locuri speciale aici.

Ararat Onlineun periodic al comunității armene din România. Foarte multe articole interesante despre Suceava, mai ales din perspectiva armeană.

-Articolele Părintelui Gabriel Herea de la biserica din Pătrăuți. Foarte multe informații foarte interesante dintr-o perspectivă atât religioasă cât și de om de știință. https://prgabrielherea.academia.edu/research

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.