Dus De Acasă.ro

Am trecut din Zambia în Botswana mai mult forțat de împrejurări dar am descoperit o țară cu adevărat specială. Am citit un articol că originile omenirii ar fi fost undeva în Nordul Botswanei. Să fi fost oare aici grădina Edenului? 🙂

Continuare de aici.
Nu aveam de gând să merg în Botswana. Unul dintre siteurile pentru backpackers pe care le urmăresc și respect mult, îi dădea note foarte mici acestei țări, iar ghidul de la Bradt despre Africa de Est pe care-l studiasem de-a lungul călătoriei mele, de asemenea spunea că nu prea ai ce face pe acolo, decât dacă ești plin de bani. Ar fi bine să treci doar în tranzit și să faci safari în alte țări. Problema părea să fie o lipsă a cazărilor de tip buget și o problemă cu transportul, dacă nu aveai propria mașină, sau nu închiriai una (și închiriatul e scump în Botswana – și de obicei îți trebuie 4X4 pentru a intra pe cont propriu în parcuri)

Din aceste două surse și din alte locuri, trăiam cu impresia că această țară nu e foarte potrivită pentru cei ce călătoresc pe cont propriu și încearcă să o facă cu un buget redus. Am fost împins aici de evenimentele care aveau loc la acea oră în Zimbabwe, unde avea loc o răzmeriță.

Am venit total nepregătit pentru Botswana. Cu o zi înainte, la hotelul Fawlty Towers, unde avusesem cazare în Lvingstone (în Zambia), abia apucasem să copii hărțile offline. Internetul le mergea foarte prost.

Ce trebuie să știți despre Botswana?

Cu o suprafață aproximativă cu cea a Franței și o populație de 2.300.000, e una dintre cele mai slab populate țări din lume. Majoritatea populației e în orașele mari, în Francistown, în capitala Gaborone și în zona de sud vest. 70% din suprafața țării e semi-deșertul Kalahari, iar țara are o suprafață plată. Este țara cu cea mai mare populație de elefanți din lume (din păcate am citit un articol recent despre un număr mare de elefanți care au murit anul trecut – se pare că datorită unei boli sau bacterii).

În Kalahari se găsește și cel mai mare număr al populației San (Bushmen). Poate vă amintiți filmul The Gods Must Be Crazy – care e unul dintre primele filme la care ne gândim când vine vorba de Africa. Acest popor a fost împins spre Kalahari de valurile de migrații din Africa de Sud.

Tribul principal din Botswana, se numește Tswana și au fost în special crescători de vite, ajunși aici când vacile au fost introduse în Africa. În alte țări ciredele de vite sunt afectate de prezența muștii țețe. Botswana – înseamnă Țara Tswana.

Țara este bogată, în epoca modernă descoperindu-se multe zăcăminte de diamante și alte minereuri. Turismul care îl practică ei este un turism de tip high end, pentru a se diferenția de alte țări din zonă. Numărul turiștilor să fie mic, dar să fie cu buzunarele doldora și se merge pe ideea de conservare a faunei și florei. Botswana e o democrație și e văzută ca o poveste de succes comparativ cu alte state din zonă.

Țara a fost salvată de politicile de interese ale lui Cecille Rhodes (despre care am vorbit aici) de un cumul a trei factori. Nu s-au descoperit resurse minerale pe timpurile lui Rhodes (el fiind mai mult axat pe Zambia și Zimbabwe), au fost trei șefi de trib care au făcut un tur al Marii Britaniei și au găsit acolo sprijin în rândul popuației, plus faptul că Rhodes a picat în „dizgrație” în urma incidentelor cu burii (Afrikans de origine olandeză). Cu descoperirea resurselor de aur din zona Johanesburg, au urmat războaiele dintre buri și britanici și lumea a uitat de Botswana.

Ei au stat cuminți și și-au văzut de conservare și game reserves.

Atracțiile turistice din Botswana

Cele mai renumite zone sunt Parcul National Chobe – o densitate foarte mare de animale de-a lungul râului Chobe, râu care se varsă în Zambezi .
Și doi – Delta Okavango (Articol Wiki) și toate parcurile naționale care țin de ea. Okavango Delta este una dintre cele mai mari „inland delta” din lume.

Ce înseamnă inland delta? Fluviul Okavango, care izvorăște din Angola, nu ajunge să se verse în ocean. Apele lui ajung în zona deșertului Kalahari, unde apa intră în nisip sau se evaporă. În perioada ploioasă din Angola debitul apei crește și în Botswana se formează o deltă iar apele aduc multe sedimente.

Astea două sunt starurile Botswanei, dar mai avem câteva în zona deșertului Kalahari. Avem un număr de „salt pans” – câmpii de sare, similare cu cele din Bolivia. Mai avem și zonele celor din tribul San, dar sunt zone greu accesibile pe cont propriu. Probabil că ideea cea mai bună, ar fi de venit cu o mașină închiriată din Africa de Sud.

Am să povestesc acum cum a decurs vizita mea în această țară. Mă apropiam de sfârșitul călătoriei și trebuia să am mai mare grijă la buget, mai ales că ajunsesem în țări relativ scumpe. În reviewul de azi am să vorbesc despre orașele Kasane / Kazungula și despre Parcul Național Chobe. Urmând să mai fac două reviewuri. Unul pentru Delta Okavango și altul pentru capitala Gaborone.

Intrarea în Botswana – trecerea fluviului Zambezi cu bacul la Kazungula

Dimineața încă eram în Livingstone. Biciclistul din Lusaka îmi recomandase un hostel în Kazungula, dar pe booking.com era plin așa că am găsit altul. Nu sunt multe opțiuni la categoria buget. Hostelul care l-am găsit se numește Elephant Trail și e în orașul Kazungula. Am luat cazare pentru 4 nopți la 459 de pula în dormitor comun. Vreo 10 dolari pe noapte. Mi-a părut bun prețul și nici nu vroiam să mă grăbesc. Mai erau ceva zile pâna la data când îmi intra viza de Africa de Sud în vigoare.
Hopa! Stai! Am ajus și la denumirea monedei naționale din Botswana și nu zic nimic? Poate unul dintre puținele lucruri pe care le știam despre această țară.

–Cum se cheamă moneda din Botswana?

-Ce ai crezut că nu știu? Iaca p*la! 😀

Trebuie să fie o țară tare amărâtă de au ajuns să-și numească moneda așa! Asta ca să vezi logică de turist isteț precum subsemnatul!

Lăsând gluma la o parte, am să-i zic monedei pe nume și cu asta basta. No pun intended. 🙂

Dimineața am stat vreo oră pe lângă Shoprite in Livingstone până au mai venit doi clienți. O mașină mică, o Toyota Corola ceva, dar nu le încarcă precum în Uganda. Patru clienți și șoferul. Sunt vreo 67 de km între Livingstone și Kazungula deci se ajunge repede. Era cam spart drumul prin Kazungula, deoarece circulă multe camioane pe acolo.

Kazungula, din partea Zambeză, un oraș tipic african – plin de praf și ceva shopingăreală – nimic deosebit. Mașina ne-a lăsat chiar lângă poarta graniței și a feribotului.

Aici sunt mulți cu camioane și ăia au mai mult de umblat cu hârtiile. M-am uitat pentru un schimb valutar ceva să cumpăr niște pule, dar n-am văzut nimic. 😀

La pașapoarte a durat 3 minute, Mi-a ștampilat exitul din Zambia. Nici nu cred că m-a scris pe calculator sau ceva.

Am intrat în zona „portului”. M-am uitat de unde aș putea să cumpăr bilet pentru bac, dar n-am văzut așa că am mers spre vapor. Mai erau și alții care traversau pe jos. Bacurile sunt destul de mici. Încape doar un tir și o mașină mică pe ele.
Mă gândeam că am să plătesc pe vapor. Nu m-a întrebat nimeni nimic nici aici și în vreo 5 minute am trecut fluviul. Posibil să fi ratat eu casa de bilete.

Se construiește un pod peste Zambezi și în apropiere e un soi de șantier în lucru. M-am mai uitat după hipopotami, dar nu stau ei așa de aproape de gălăgie.

Pe partea din Botswana am mers câteva sute de metri pe jos până la clădirea vămii. Nici aici nu a durat mult. Viză pentru o lună. Doar câteva întrebări. Stau puțin, mă duc în Africa de Sud, I visit your beutiful country, Bye Bye.

Afară erau cei cu controlul genților. Nici nu am deschis rucsacul. Un singur lucru am avut de făcut. Să mă sui pe un preș cu dezinfectant la ieșirea din vamă. Welcome to Botswana.

Botswana primele impresii

M-am mai uitat după case de schimb valutar sau bișnițari, dar nimic. Poate o fi fost vreun bancomat în vamă, dar nu l-am văzut eu. Vorbisem cu cei de la Hostel și au zis că mă pot lua ei din vamă, trebuia doar să-i contactez. M-am uitat pe hartă și am văzut că sunt doar vreo 3 kilometri pâna la un Supermarket / Mall Choppies și m-am gândit să merg pe jos până acolo, să găsesc un bancomat, iar apoi îi anunț de acolo.

La ieșirea din vamă erau câteva taxiuri. Au niște mașini foarte micuțe pe post de taxi. Nu mai țin minte exact ce marcă. Un fel de Ford Fiesta, sau Toyota Aris ..din astea. Am rămas plăcut impresionat că taximetrista care m-a abordat era o doamnă. Fără boda boda, fără tuk tukuri sau altele din astea. Doar taxiuri mici.

I-am zis șoferiței că trebuie să mă ia cineva și am pornit pe jos.

Multe camioane care vin spre vamă, un drum foarte circulat. Citisem că animalele sălbatice pot fi o problemă în Botswana, dar mai umblasem pe jos pe lângă parcuri naționale fără garduri și prin Uganda și nu eram foarte speriat. Erau prea multe mașini ca să nu mă simt în siguranță.
Ce mi s-a părut diferit de Zambia, chiar dacă eram încă atât de aproape de graniță, a fost că aici aveam impresia că e mult mai cald. Trebuie avut grijă la soare.

Mult nisip pe lângă stradă și am mai văzut câteva maimuțe prin copaci. Erau mai multe semne pentru șoferi cu Atenție la animale sălbatice, deci nu e de glumă. Citisem pe undeva că în Kasane ai mai mari șanse să fii călcat de un elefant decât să ai un accident de mașină sau să fii tâlhărit. 🙂

Am găsit bancomat la Choppies și am scos vreo 1000 de pula. Erau bancomate de la două bănci – Barclays și FNB. Am scos de la FNB – prin alte țări Barclays lua cam mari comisioane.

Am stat și am mai admirat localnicii să văd care le sunt tabieturile.

Dacă în Uganda, doamnele și domnișoarele preferă să fie plinuțe, în Zambia observasem că preferă să fie slăbuțe și cu părul lins. În Botswana se continua pe același trend, slăbuțe, păr lins/întins dar mult mai multe aranjamente și vopsele.

Oamenii se mișcă destul de rapid, nu tărăgănesc și fac cumpărături serioase. Le place să iasă cu coșurile pline.

Am făcut ceva cumpărături de la Choppies să am pentru mai multe zile. Apa mi s-a părut foarte scumpă. O sticlă de la Aquamarine, la 1 litru era cam la același preț cu o limonadă la 2 litri – la 8,95 pula. Poate ar trebui să mă apuc să beau limonadă. Am mai cumpărat ceva conserve.

Le trimisesem sms celor de la hostel, dar nu mi-au răspuns. Am văzut că localnicii nu prea merg pe jos. Fie au mașină, fie iau un taxi din ăla micuț. Deoarece am făcut cumpărături, am luat și eu un taxi. 30 de pula pentru vreo 5 km până la hostel.

Cazare în Kazungula

Celelălat hostel, care mi-l recomandase biciclistul, se numea Bananyana Backpackers and Camp – tot în Kazungula. Nu găsisem locuri la ăla așa că am luat la Elephant Trail.

Casele sunt construite în sistem grid și ploturile sunt destul de mici. Nu e un oraș foarte mare iar casele sunt destul de modeste. În Kasane cazările erau ceva mai scumpe, dar Kazingula e aproape de Kasane așa că nu era mare chestie – vreo 11 km între cele doua. La datele mele aici era cea mai bună opțiune, dar dacă găsiți, luați cazare în Kasane. Ăla e de fapt centrul turistic.

În Kasane e de preferat Chobe Safari Lodge. E chiar pe malul râului de acolo începe parcul național și e plin de animale în zona aia. Au și cazare la corturi și au și camping, deci posibil să aibă și prețuri bune.

Cazare la The Elephant Trail

O casă destul de modestă, acoperită cu stuf -dar modernă. La parter locuia patroana, O doamnă la vreo 40 de ani dar care se ținea foarte sexy, tot timpul îmbrăcată foarte scurt. Avea și o mașină sport în două locuri. Își găsise un iubit, backpacker, care locuia cu ea. Am crezut prima dată că e grec sau italian, dar era chilian. Un băiat mai tânăr decât ea.

Clădirea era aranjată cu fel de fel de măști africane și avea tot felul de statui prin grădină. Cam kitchoase ele, dar de efect.

Deasupra apartamentului unde era patroana cu chilianul, urcai pe niște scări și ajungeai într-un pod sub acoperișul de stufăriș. Două camere, una cu 5 paturi pentru bărbați și alta cu 5 paturi pentru femei. O baie cu o cadă și duș, dar era greu să faci baie acolo deoarece dădeai cu capul de stufăriș.

Afară mai aveau amenajată un fel de terasă acoperită unde era un bar și o altă zonă unde era o bucătărie pe care toți clienții o puteau folosi. Erau căni și veselă pentru clienți.

În spate, afară în aer liber, mai era un fel de cazan unde încălzeau apă și un duș în aer liber. Dușul era înconjurat de ziduri.

M-am spălat prima dată în cadă, dar după ce am dat câteva capuri în stufăriș, m-am spălat apoi doar la dușul de la cazan. Era chiar foarte fain. 🙂

Mai aveau o fată, destul de plinuță care lucra la bar și o fată la curățenie. Mai venea și patroana, dar ea interacționa mai puțin cu clienții. Foarte de treabă toți.

Am întrebat-o pe cea de la recepție unde pot schimba kwacha, mai aveam câțiva rămași din Zambia. Mi-a zis că nu găsesc să schimb în Botswana. Nu ai voie să scoți kwacha din Zambia, dar a doua zi e liberă și vrea să treacă în Zambia cu bacul să meargă la cuafor. Cică cele din Zambia fac mai fain părul și e și mai ieftin. Mi-a dat ea pula și eu i-am dat kwacha.

Am lăudat-o a treia zi ce frumos îi stă părul, deși să zic drept nu-mi aduc aminte să fi văzut mare diferență.

Ceilalți clienți de la Elephant Trail

În dormitorul doamnelor erau trei coreence la vreo 60-70 de ani. Erau foarte simpatice. Aveau fel de fel de rucsace, ibrice și castroane și lucrau militărește. Echipamentul era de nota zece, zici că erau soldăței. Își făceau singure de mâncare și ciorovăiau prin bucătărie.

Mai era un neamț tânăr, foarte tatuat, dar nu am apucat să vorbesc tare mult cu el. A plecat a doua zi dimineață.

În ziua când am ajuns eu, erau programați toți pentru un boat tour. Și au plecat în tur pe la 3.

A mai apărut apoi un japonez. Băiat tânăr dar zero engleză. Se descurca doar cu siteuri și ghiduri japoneze. Simpatic.

Ce oferte de tururi aveam de la hotel?

Pe o tablă din zona restaurantului erau trecute tururile ce se puteau achiziționa prin ei.

*GameDrive 3 hours – P260/person – pick time 5:30

*GameDrive (halfday) P850/person (6hrs)

*GameDrive (Fullday) P1600 (9hrs)

*BoatCruise (3hrs) P260 per person pick up time: 15:00

*BoatCruise (6hrs) P850 per person

*Full Day Boat Cruise (9 hours) – P1600 per person

*Transfer to Victoria Falls P350 per person, pick up time 7.00PM

*Special Night Tript P200 per person

*Mobile Safaris P1800 per person.

Să vedem ce zice cursul valutar. Sper să nu fi fluctuat mult de când am fost eu: 260 de pula = 23.70 dolari. Un preț foarte rezonabil zic eu pentru un game drive de 3 ore.

Să rotunjim și să zicem 25 de dolari.

Mi-am făcut rezervare pentru turul de trei ore de a doua zi la 5:30.

Fiind trezirea așa de dimineață, nu am mai făcut mare lucru în acea zi. Începusem să citesc cartea lui Mandela pe tren și am mai răsfoit prin ea. M-am bucurat când am găsit un pasaj despre Kasane.

În Februarie 1962 are loc în Addis Abeba (Etiopia) o conferință a liderilor mai multor țări africane. Multe dintre ele, tocmai își câștigaseră independența. Au fost invitați și liderii opoziției „underground” din Africa de Sud. Este prima dată când Nelson Mandela părăsește țara, iar turul lui prin Africa și întâlnirile pe care le-a avut cu diferiți lideri de atunci (Julius Nyerere în Tanzania, Împăratul Haile Selassie I al Etiopiei etc.) și felul cum ni le descrie în cartea sa autobiografică „Long Way to Freedom”, mi se pare foarte interesant. Încerca să găsească sprijin în lupta lui anti-apartheid.

Călătoria era efectuată pe ascuns, deoarece era vânat și urmărit de poliția secretă a sistemului. Primul loc unde zboară, e un mic orășel numit Kasane, în ceea ce atunci era Bechuanaland, astăzi Botswana.

Așa ne descrie, foarte pe scurt, Mandela experiența sa de atunci:

„I was soon joined by Joe Matthews, who had come from Basutoland, and I insisted we should make haste for Dar es Salaam. An ANC colleague in Lobatse had recently been kidnapped by the South African police and I thought the sooner we could leave, the better. A plane was arranged, and our first destination was a town in northern Bechuanaland called Kasane, strategically situated near a point where the borders of four countries met — Bechuanaland, Northern and Southern Rhodesia, and South West Africa, as these colonies were then known. The landing strip at Kasane was waterlogged and we came in at a drier strip several miles away in the middle of the bush. The manager of a local hotel came to fetch us armed with rifles and reported that he had been delayed by a herd of rogue elephants. He was in an open van and Joe and I sat in the back, and I watched a lioness lazily emerge from the bush. I felt far from my home streets of Johannesburg; I was in the Africa of myth and legend for the first time.”

Citind despre leul lui Mandela, mi-am zis că ar fi bine să o las mai ușor cu plimbările pe jos deocamdată și am să mai văd mâine după tur cum stă treaba. Toate casele au porțile închise peste noapte, deoarece mi s-a spus că circulă hipopotamii – care sunt cei mai periculoși. Au ajuns și prin sat de câteva ori.

De asemenea dimineața, trebuie să verifici întâi dacă nu este vreun animal sălbatic înainte să ieși în uliță. Fiecare gospodărie de obicei mai are câte un câine, pentru a da alarma. Aveam și noi doi la hostel.

Game Drive de trei ore în Chobe National Park

A doua zi dimineață, m-am trezit la 5 și pe la 5:30 au venit și cei de la agenția de safari. Cred că era și timpul să-mi pierd virginitatea în materie de gamedrive și safari! 🙂
Hai că mai făcusem boat tripul din Uganda din Queen Elizabeth Park, făcusem trekking in Ethiopia in Munții Simiens, mai văzusem elefanți din autobuz, dar acuma era diferit. Aveam să trăiesc ceva ce trăiește un turist obișnuit într-un safari în Africa.

A venit un jeep cu trei rânduri a câte trei scaune în spate. Era deschis, doar cu un acoperiș deasupra. Întotdeauna am fost fascinat de treaba asta și cum de că nu sar leii înăuntru să pape chinezii. Locurile cel mai din spate erau mai ridicate.

Nu a fost plin și am stat fiecare la margine. Aveam și centuri de siguranță. Foarte lejer. Eram eu și „japonezul fără engleză” pe ultimul scaun din spate și vreo patru coreence commando, domnișoarele la 70 de ani.

Cei din partea agenției erau doi tineri, un el și o ea. Aveau și uniformă și erau foarte prezentabili. Compania se numea Lungu Safari și aveam să-mi dau seama că erau niște vecini de ai noștri. Aveam să-l cunosc pe patron a doua zi.

Era încă întuneric când am plecat de la hotel. Intrarea la Chobe National Park nu e departe. E chiar în apropiere de Kasane. Vreo 12 kilometri.

E bine de avut un fâș pe voi deoarece în spatele jeepului, când merge cu viteză, poate să fie destul de frig. Ghizii noștrii stăteau în cabina camionetei.

Chiar în drum spre parc, pe drumul public am dat peste câțiva elefanți care vroiau să treacă drumul. Am stat și i-am fotografiat puțin. Eram toți foarte entuziasmați.

Animalele sunt cel mai active dimineața. Pe la amiază fie merg la rîu, sau stau la umbră pe undeva, ca mai apoi să iasă din nou la plimbări pe seara. Cele mai bune ore pentru a vedea animalele sunt la primele ore ale dimineții și la amurg.

Ajunși la poarta parcului am văzut mai multe mașini ale altor companii. Se poate vizita și cu mașină privată, dar drumurile nu sunt asfaltate și trebuie mașină 4X4. De asemenea am înțeles că prețurile sunt mai mari la individual, cei de la agenții având ceva reducere. Au plătit ei intrarea în parc și restul – deci nu am mai avut alte costuri extra. După ce au completat formalitățile am pornit pe niște ulicioare (dirt tracks) prin parc.

Într-o pădurice am dat peste un grup de impala. Erau doar masculi tineri, celibatari. Să fi fost vreo 30? Impala lucrează pe sistem harem. Un mascul are mai multe domnișoare, până le pierde vreunui pretendent ce-l provoacă la duel.
Celibatarii formează grupuri separate pentru siguranță. La mai multe animale se întâlnește chestia asta de harem.

Ghidul nostru ne mai povestea una alta pe geam. Eram mirat cât de aproape stau animalele de mașină. Pășteau la un metru de noi. Dacă întindeam mâna le prindeam de coarne. 🙂

Deoarece văd mașini în fiecare zi, s-au obișnuit cu ele și nu le percep ca o amenințare. În momentul când ai pășit lângă mașină, se schimbă datele problemei.

Coborând înspre râu am oprit să admirăm răsăritul soarelui. Ghidul nostru a deschis ușa și a început să ne explice una alta despre parc și animale. Eu mă simțeam de parcă îmi mânca din timp. Dacă avem doar trei ore la dispoziție, ai oprit să ne spui povești? Să mergem! – gândeam eu.

Ne întreabă:

-Ce animale v-ar place să vedeți astăzi?

Fiind destul de sictirit din cauza stopului și discursului care îmi părea că durează prea mult, i-am zis că eu vreau să văd gorile.
Glumeam desigur, dar am zis-o pe un ton serios și se cam blocase. Nu știa dacă glumesc sau sunt idiot. 😀
E normal să oprească și să pună câteva întrebări pentru a-și da seama cu ce soi de turiști are a face. Cred că întâlnește fel de fel de caractere. În acest sens e foarte faină de citit cartea: „Whatever You Do, Don’t Run: True Tales Of A Botswana Safari Guide” – a unui ghid australian ce a lucrat în Botswana: Peter Allison. O recomand. Excelentă lectură. Se găsește și online. Dacă nu reușiți, întrebați-mă.

După ce l-am lăsat să înțeleagă că am glumit, i-am zis că mi-ar place să vedem lei. Mi-a spus că depinde cum avem noroc, dar de obicei leii nu vin la râu în perioada asta. Încă aveau bălți de apă mai departe de râu și preferă să vâneze acolo. În sezonul secetos se apropie mult de apă, deoarece nu mai găsesc surse în altă parte.

Am mers de-a lungul râului unde am văzut fel de fel de păsări și animale. A fost frumos că nu a fost aglomerație. Celelalte mașini s-au dus pe alte trasee. Parcul are 11700 de km2, deci au loc unde. Asta ca să facem o comparație cu parcul de 65 de km2 cu rinocerii albi, de lângă Livingstone (vezi articol).

Comunica mereu cu ceilalți ghizi printru-un sistem radio și se anunță între ei când văd ceva interesant.

Am văzut cete multe de babuini care se jucau pe câmpia de-a lungul râului. Pe lângă ei erau zebre, berze marabou, vulturi, Water Bucks – care sunt un soi de antilope care stau întotdeauna pe lângă apă etc.

Au un fel de cerc alb în partea dorsală și se glumește că e colacul de la toaletă. Am mai văzut multe păsări. Multe dintre ele le știam deja.

Am observat și doi șacali care vânaseră o impala. De obicei șacalii umblă câte doi. Mult mai mici decât cei ce i-am văzut în Etiopia. Ce era interesant a fost ca restul trupei de impala stătea și se uita la ei, destul de aproape.

Am mai văzut și o antilopă Kudu, care se uita intens într-o anumită direcție. Am învățat atunci că animalele îți dau tot timpul semnale.

Dacă se uită într-o anume direcție, se poate să fie un prădător acolo și îl urmăresc. Babuinii de altfel au și ei mai mereu pe cineva de pază.

Dacă vezi vulturi rotindu-se într-un anume loc, se pare că acolo a avut loc o vânătoare și își așteaptă rândul la festin. Unele păsări fac anumite sunete în funcție de primejdie sau de lucrul care-l observă. Animalele știu să citească aceste semne și oamenii zonei la fel. Începusem să le învăț și eu.

Am mai văzut girafe și mai mulți elefanți. Am dat și peste o familie de warthogs care desigur ne-au fost prezentați ca „Pumba” ceea ce aproape că le-a făcut pe coreence să pornească în aplauze și chiote.

Pe malul apei am mai văzut crocodili ce stau la digerat la soare și ceva monitor lizards. Au fost mai multe animale.

După vreo două ore am fost într-o pădurice unde am oprit într-o poieniță. Întâi s-a dat ghidul jos și a mers să inspecteze zona. Nu foarte departe era un grup de zebre. După ce le-a văzut ne-a zis că putem coborî și noi. Ne-a spus că zebrele păreau prea relaxate ca să fie vreun prădător prin zonă. Își dădea seama din reacția animalelor.

E uimitor sentimentul când cobori din mașină și știi că s-ar putea să fie lei prin zonă. În parcuri precum Kruger din Africa de Sud, în mod normal nu ai voie nici să deschizi geamul. O dată ce ești pe jos, intri și tu în lanțul trofic.

Ne-au servit cu ceaiuri și cafele și ne-a mai povestit una alta.

Nu am văzut carnivore în excursia asta, în afară de șacali. Depinde mult și de noroc, de asta e fain și de văzut mai multe parcuri naționale din diferite țări și locații.

Am stat mai mult de trei ore jumătate după care am plecat și ne-a dus în oraș. Coreencele au vrut să coboare la stația de autobuze din Kasane și am coborât și eu acolo.

Transport între Kasane și Maun cu mijloacele de transport în comun

Am întrebat de autobuzul de Maun și mi-au spus că pleacă pe seară și ajunge spre dimineață în Maun. Maun e orașul cu Okavango Delta. În Botswana autobuzele pe distanțe lungi circulă pe timpul nopții. E diferit ca toate celelalte țări în care am fost. Peste tot preferă ziua, aici preferă să circule noaptea. Poate pentru că e mai răcoare noaptea?

Vroiam însă să merg pe zi, deoarece mai vroiam să observ animale și să văd țara. Am întrebat ce opțiuni am. Mi-au zis că sunt autobuze mici înspre Francistown care pleacă dimineața. Trebuia să iau un autobuz din ăla și să cobor la Nata, unde schimbam pentru un microbus spre Maun. Am întrebat dacă pot lua bilet dinainte și mi-au zis că nu e nevoie. Iau în ziua călătoriei. Autogara e în Kasane.

Ce nu am întrebat eu, e dacă trec minibusurile și prin Kazungula. Aveam să văd în ziua plecării că opresc și la magazinul Choppies din Kazungula. M-ar fi salvat de 50 de pula cât am dat pe taxi până la autogară. Dar tot nu știu dacă aș fi mers pe jos dimineața până la Choppies.

Safari între Kasane și Maun

Dacă te uiți pe hartă îți dai seama că Maun și Kasane nu sunt foarte departe una de cealaltă. De ce drumul public ocolește tocmai prin Nata? Deoarece toată această zonă a deltei sunt rezervații naturale. Există însă companii de safari care fac această rută pe o durată de mai multe zile. Au corturi și mâncare și tot ce trebuie. Nu e ieftin, dar așa ceva mi-ar place să fac. Să dormi la cort în sălbăticie. Nu aveam bani acum pentru așa ceva și nu m-am documentat foarte mult, să nu ma ia cu dureri la inimă. Dar sigur e o opțiune de studiat. Fie pe cont propriu cu mașină închiriată fie cu agenție.

Orașul Kasane și ce e de văzut prin el?

De la autogară am mers pe jos să descopăr orașul Kasane, pe jos. Am început de la Chobe Safari Lodge and Camping site, care e hotelul cel mai vestic, foarte aproape de Chobe Park. De fapt nu sunt garduri. Se termină parcul, începe hotelul. Nu găsisem cazare sau nu mă lăsase buzunarul să stau aici, dar nu mă oprea nimeni să mă plimb.

Resortul e construit chiar pe malul râului Chobe și unele camere au balcoane care dau spre râu. Au o zonă pentru motor-homes. Un fel de mini grădină unde îți parchezi caravana. Cred că și cei cu adventure trucks vin tot aici.

Au piscină iar clădirile sunt acoperite cu stufăriș. Arată bine. Frumoase grădinile prin resort, iar pe lângă râu sunt tabele cu Atenție la crocodili. Nu e de glumă.

Întâlnirea cu Mama lui Pumba

Cum mă plimbam eu așa frumos, chiar în resort, pe aleea mea, dau peste o familie de Warthog. M-am blocat. Nu știam ce să fac. Oare sunt periculoși? La noi, dacă mergi prin pădure și dai peste o scroafă de mistreț cu godaci, nu prea e de joacă.

M-am dat după un stâlp și am așteptat să văd ce se întâmplă. Ce aveam să fac? Mă jucam de-a prinselea în jurul stâlpului? Mă cățăram pe terasă? Nu știu!

Doamna Warthog s-a uitat mai lung la mine ca la un ciudat, dar și-a văzut de treaba ei. Avea niște colți destul de fioroși! Iaca mistrețul meu cu colți de argint! 🙂

Godacii cei mici erau tare drăguți, deoarece se pun în genunchi pe picioarele din față atunci când pasc. Am stat și i-am admirat o bucată și apoi mi-am continuat drumul. Nu mă așteptam să găsesc animale sălbatice prin oraș, în miez de zi.

Am mai văzut mai mulți apoi. Un godac mic se juca prin nisipul unuia ce avea ceva construcții iar altul intrase într-un magazin de suveniruri, unde chiar erau warthog sculptați. Arătau aproape la fel.

Am înțeles că vin și multe impala pe la acest hotel.

Baobabul închisoare de lângă poliția din Kasane

Lângă stația de poliție din Kasane este un baobab imens. Pe vremuri aici se ținea sfatul bătrânilor. Apoi în perioada protectoratului Britanic, aici se aducea și distribuia poșta, ca mai apoi copacul să fie folosit chiar și ca închisoare. Are o scorbură foarte mare iar deținuții erau închiși înăuntru. Sunt câteva panouri care explică istoria copacului și câte foloase se pot avea de pe urma lui. Fructele se mănâncă, se face ceai din frunze etc. Aproape totul e folositor la acest copac.

Malluri din Kasane

Și în acest mic există două malluri.
Unul se cheamă Hunters Africa Mall. Are un KFC și un restaurant numit Hunters Pub and Grill are câteva bănci și un supermarket Woolworth. Localnicii își pierd cel mai mult timp pe aici. Atât la ăsta cât și la Choppies din Kazungula. Altceva nici nu prea ai ce face. Din nou investiții sud-africane. Am mai admirat localnicii pe aici. Toată zona e foarte sigură și e foarte relax. La Hunters Grill am mâncat o friptură de antilopă Kuda.

Plimbare prin Kasane

M-am mai plimbat prin oraș, dar pe la amiază deja era deosebit de cald. Am mai văzut ofertele altor agenții. Mai multe au birourile aici de-a lungul străzii principale. Pentru plecările în boat tour, se adună toți într-o parcare în spatele mall-ului. Am mai fost pe lângă râu.

Mai e de menționat că sunt puncte militare, deoarece granița cu Namibia e doar de cealaltă parte a râului. Oraș mic. În afară de malluri și baobab și de stat undeva pe lângă râu, nu prea ai multe ce face.

Mai este un mall cu supermarket Spar.

Taxi spre Kazungula cu nenea Willy

Am luat un taxi înapoi spre hotel și șoferul s-a dovedit un tip foarte interesant. Îl chema Willy.

A zis că nu-i place de ăștia din Zambia, că nu se spală. Am observat că ăștia din Botswana se cred mai cu moț decât restul africanilor. Avea dreptate Domnul Kazimoto (vezi articolul despre trenul Tazara)
S-a mai plâns de animale, ca guvernul iubește animalele mai mult decât iubește oamenii. Cică mulți oameni au fost omorâți de animale. Dacă e un om omorât de animale, nu prea se grăbește poliția să vină, dar dacă un animal e omorât de om ..in 2 minute ajung.

Cică dacă omori o impala cu mașina, chiar dacă nu a fost vina ta, plătești 1000 de pule. Ziceau ..că this things are everywhere ..and they have such a good meet. :)) Sunt ca iepurii și trebuie să fii mereu atent să nu dai peste una cu mașina.

De politica..zicea ca a fost un președinte care era bun, dar acum e unul vicepreședinte care nu e bun, dar vor fi alegeri în septembrie și va ieși o femeie, susținută de președintele ăla bun.

Viața e grea pentru oamenii de rând. Mi-a mai arătat niște ferme ale unui alb, lângă râu. Pământ cumpărat de un englez. Într-un loc a făcut ferme de pește iar în alt loc a plantat porumb. A mai adus și un sistem de irigatie, scoțând apa din rău. Toate aceste proprietăți erau înconjurate cu sîrmă electrificată. Sper ca acest tip de ferme să nu se dezvolte prea mult. Mai ales aici.

A fost interesantă discuția cu acest băiat am mai învățat una alta.

Din moment ce mi-a plăcut turul de dimineața mi-am zis să iau un boat tour pentru a doua zi tot prin hotelul meu.

A doua zi am mai povestit cu chilianul și am stat pe la hotel.

Sam Lungu – patronul de la Lungu Safari

Pe la trei a venit patronul de la Lungu Safari să mă ducă la barcă. Un tip foarte simpatic. M-a întrebat de unde sunt și încerca să-și stoarcă creierii să-și amintească ceva despre România. Habar nu avea pe unde e și zicea că nu a avut niciodată clienți de acolo.

Fusese ghid pentru 26 de ani și făcea camping safari pe lângă cele obișnuite. Îmi spunea că vreau să-și extindă afacerile spre Africa de Sud, să ia clienți direct de acolo.

Îi zic, de ce nu mergi și-i iei din Zambia? Până la Victoria Falls oricum ajung ei singuri. Am mai povestit ceva despre backpackers. Îmi zice că nu-s buni de clienți, că nu au bani. Îi zic, uite eu sunt backpacker și totuși sunt clientul tău când vine vorba de safari. Poate nu-ți ies mulți bani de la cazare, dar faci bani la safari, poți face bani la vânzarea băuturilor etc. Și așa firma de safari e tot a ta.

Își construise recent un hotel, cu subvenții de la stat.

Când ne-am întors din tur, m-a rugat să trec pe la el să-mi arate hotelul, să văd ce părere am. O clădire destul de simplă, standard, aer condiționat. Prea albă, prea obișnuită Se gândea la vreo 50 de dolari pe cameră. Mai avea într-un loc o altă parcelă. Îi zic ce nu faci aici pentru backpackers?

Bagă câteva corturi, fă o bucătărie și toalete și gata treaba. I-am zis să meargă până în Livingstone la Fawlty Towers să vadă cum trebuie să arate un hostel. Să doarmă câteva nopți acolo, să încerce.

A zis că a doua zi probeză.

M-am mirat cât de puține știe și că e fixat doar pe Africa de Sud. Când vine vorba de Zambia parcă avea ochii închiși. Dar asta a fost și politica guvernului. Țineți prețurile mari, grupurile de turiști mici. Poate într-un fel e mai bine așa!

Boat Tour (3 hours) – Chobe National Park

M-a dus cu mașina în spatele mall-ului unde am fost preluat de o barcă mică și dus la o altă. Ne-au atacat și câțiva hipopotami pe traseu. 🙂
Lucrează împreună și adună clienții. Se știu toți între ei. Sunt bărci mai mari pentru grupuri mari și bărci mai mici. Cam toți pornesc la aceeași oră și fac o tură în jurul insulei dintre Namibia și Botswana.

Este o poveste cu această insulă. Namibia și Botswana aproape au pornit război din cauza ei. Până la urmă au mers la o curte internațională de arbitrare și au măsurat adâncimea celor două canale de-a lungul insulei. Canalul mai adânc a fost stabilit ca traseul principal al râului și insula a rămas teritoriu în Botswana.

Sunt mulți elefanți care vin să mănânce aici deoarece e multă iarbă.

Din barcă am văzut foarte mulți elefanți și am fost foarte aproape de ei. Am mai observat că o serie de copaci erau uscați și mi-au zis că i-au uscat intenționat, deoarece muștele țețe aveau ceva de a face cu acei copaci. Dispărând copacii au dispărut și muștele. Am văzut și mai mulți hipopotami, crocodili și alte animale. Și experiența asta merită sută la sută. Mai las pozele să vorbească.

Duminică ultima zi

În ultima zi era Duminică și m-am dus pe jos până la Choppies. Am vrut să mai observ localnicii. Îmi era cam frică de animale, dar când am văzut că mai sunt și alți oameni pe jos, m-am mai liniștit. Mulți se întorceau de la biserică. Doamnele au un fel de uniforme pe care le poartă în zilele de Duminică. Toată lumea la uniformă. Se merge la biserică de parcă merg la școală.

Am mai văzut și o fetiță albion, care se juca împreună cu alți copii.

La 50 de dolari pe care i-am dat pe tururi și vreo 45 de dolari care i-am dat pe hotel pentru 4 nopți, eram foarte mulțumit de ce am reușit să văd în Kasane. Pe viitor cu siguranță mi-ar surâde un safari de mai multe zile cu corturile prin Chobe.

Cu autobuzul din Kasane spre Maun

În ultima zi am luat un taxi până în Kasane. Mi-a luat 50 de pula. Dacă nu ești atent mai mult dai pe taxiuri decât pe altceva. Aș fi putut merge pe jos la Choppies, să mai salvez ceva bani. Autobuzul vine și în Kazungula.

Biletul până la Nata m-a costat 84 de pula și am mai dat 84 de pula din Nata în Maun. În Nata nu e mare lucru doar o benzinărie unde se întâlnesc microbuzele. Nu am așteptat mult până am pornit din nou. Deci total am plătit 168 de pula până-n Naun. Am plecat pe la 7:30 și am ajuns la 15:00 în Maun.

După Nata, în orașul Gweta, le-am observat pe cele trei coreence ale mele. Care plecaseră cu câteva zile înainte. În Gweta se merge la una din câmpiile de sare – la Makgadikgadi Pans. Dar orașul e foarte mic. Este un singur hotel și ăla e cam scump, iar tururile ar fi fost cam scumpe. Nu mi-am mai permis.

Am văzut mai mulți elefanți din autobuz. Ăștia din Botswana sunt uriași! Poate pentru că au avut timp să crească și nu au fost braconați ca prin alte părți.

Aveam să văd elefanți din nou și-n Okavango.
Dar asta am să povestesc în alt articol.
–
Citește și continuarea aici.
–
Primul articol al acestei serii despre Călătoria din Cairo în Cape Town îl găsiți aici.