Dus De Acasă.ro

Ce poți face într-o zi la Tokyo DisneySea? (18)

Tokyo DisneySea.
Ce poti face intr-o zi la Tokyo DisneySea? Cum se ajunge acolo, de unde poti cumpara bilete si care sunt atractiile principale. Ce sunt fast passurile si care ar trebui sa fie strategia de vizitare?

Dupa ce ne-am intors din calatoria de 7 zile, am inoptat la un hotel de pe linia Keiyo (APA Hotel Tokyo Shiomi Ekimae – vezi impresii) pentru a fi mai aproape de Tokyo Disney Resort pe care aveam in plan sa-l vizitam. Pagina oficiala Tokyo Disney Resort: tokyodisneyresort.co.jp/en/index.html

Nu am sa caut informatii prea tehnice despre resort si nici nu mai am rabdare sa fac un review mai detaliat. Sa spun drept, nici la vremea vacantei nu am avut timp si rabdare sa-mi fac cine stie ce plan de lupta.

Citisem fugitiv mai multe reviewuri despre DisneyLand-ul de la Paris si aflasem despre nemultumirea multora, datorata cozilor si aglomeratiei. Imi aduc aminte si de o carte pe care o zarisem in librarii, despre tehnici de a vizita parcurile Disney din diferite tari.

Nu am avut un astfel de plan si nu sunt in masura sa dau mari sfaturi. Pot doar sa zic ce am vazut eu. Pentru a deveni un “expert” in parcuri Disney cred ca e nevoie de mai multe vizite. Prima vizita e mai mult de aclimatizare. 🙂

Acestea fiind spuse sa trecem la treaba.

De la hotel, am luat un tren pe linia Keiyo si am coborat la statia Maihama. Era destul de dimineata, dar nu foarte de dimineata. Cred ca pe la 9:30. Lasasem bagajele la receptia hotelului si aveam sa le recuperam pe seara.

Aproape toate persoanele din tren au coborat la statia Maihama. De aici, nu aveti decat sa urmariti multimea. Garile sunt imediat una langa alta.

Biletele pentru Tokyo DisneyLand sau Tokyo DisneySea

Din cate imi amintesc ma uitasem sa-mi cumpar bilete online, dar nu gasisem. Cred ca se puteau cumpara doar cu o carte de credit japoneza. S-ar putea sa gresesc insa. Am inteles ca se pot cumpara si de la fata locului fara probleme.

De unde se cumpara?

Nu se cumpara din Statia Mayhama ci se vand separat, la intrarea in DisneyLand sau DisneySea. Acolo sunt casele de bilete.

Din statia Mayahama se merge la linia de tren a Disney Resorts. E un tren monorail, cu patru statii – cu un traseu in cerc. O statie – este pentru a face conectia la Linia Keiyo, o statie este pentru hotelurile de pe langa Disney – am vazut hoteluri ca Hilton, iar celelalte doua statii – una este pentru DisneyLand, iar alta pentru DisneySea.

Tokyo DisneyLand – am inteles ca este o copie a unui Disney din America si e cam aceeasi mancare de peste si cu cel din Paris. E mai potrivit pentru cei mici. In schimb Tokyo DisneySea, e o chestie unica pentru Japonia. De aceea am ales sa mergem la DisneySea – intelesesem de asemenea ca e mai bun pentru “cei mari”.

Biletele la linia de tren – Disney

Ne-am luat – one day ticket, pentru tren, la vreo 600 de yeni. Aveam sa-mi dau seama ca nu aveam nevoie de bilete one-day, ca nu aveam de facut mai multe calatorii. Faci o calatorie dimineata cand ajungi acolo si una la plecare. In rest nu ai ce te plimba cu trenul. O singura calatorie cred ca era 250 de yeni. Deci am dat cu vreo 100 de yeni in plus. Nu a fost moarte de om.

Biletele pentru tren le-am cumparat de la automatele care se aflau inainte de a intra in statie.

Trenurile Disney

Trenurile merg pe niste piloni de beton, undeva la cativa metri deasupra solului. Se poate zari si castelul Cenusaresei din Disneyland. Trenul inconjoara tot domeniul Disney Resorts. Foarte, foarte multe parcari goale. In afara de cateva autocare, toate locurile de parcare erau neocupate. Se pare ca-n alte tari multi vin cu masinile, dar in Japonia toate acele parcari au fost facute fara rost, deoarece majoritatea folosesc trenurile.

Vagoanele sunt interesante deoarece sunt in tema Disney. Ferestrele sunt in forma de Mickey Mouse. Toate scaunele sunt rosii si de o forma destul de interesanta. Manerele de care te tii in timpul mersului – tot cu Mickey Mouse. Cei responsabili cu securitatea – un fel de serifi. Era un mosulica, care se plimba tare mandru prin tren.

Am ajuns si la intrarea in Tokyo DisneySea. Din tren am zarit vreo trei cozi de imense. Am zis gata – ne-am ars. Ne lasam pagubasi. Ce e cu cozile astea?

Si alesesem si o zi de luni (m-am gandit ca nu e asa aglomerat) si pe deasupra si ploua. Nu-i deranja ploaia – venisera pregatiti copiii cu umbrele si pelerine. M-am gandit ca poate au liber de la scoala – o fi fost vreo sarbatoare ceva, dar cred ca era o zi obisnuita pentru Disney. Cei de la cozile mari, aveau deja bilete.

La ghiseele unde se vindeau bilete, coada nu era asa mare. Dar dupa ce cumparai biletul, trebuia sa te intorci sa te asezi la coada mare. Toti erau corecti si se intorceau la capatul cozii. Imi imaginez ca-n alte tari europene, s-ar fi alaturat cozii “din greseala”, undeva mai aproape de intrare.

Cu toate ca erau destul de lungi, cozile au mers destul de repede. Verificau doar biletele si faceau un control foarte scurt de securitate.

Pe bilet am platit undeva la vreo 6000 de yeni, for one day – Disney Sea. Pe langa bilet ne-au dat si o harta.

Am intrat.

Intrarea se face pe langa un glob pamantesc imens care parca pluteste intr-o fantana.

Cladirile din aceasta zona sunt o imitatie a cladirilor Venetiene. In aceste cladiri isi are si sediul si Hotelul Miracosta (parca asa ii zicea).

Nu am stat sa admiram mult cladirile, care sunt foarte asemanatoare cu cele Venetiene, desi par cam kitchoase de aproape 🙂

Majoritatea celor care intrau se grabeau cate o atractie sau alta. Citisem eu cate ceva despre “fast-passuri” dar nu intelesesem mare branza. Ideea e sa fugi sa iei un fast pass, dupa care sa te pui la o coada normala. Faci “distractia” aia de la coada normala, mergi la ala pe care ai ora cu “fast passul”, termini, iei alt pass, pana iti vine ora, stai la alta coada normala etc.

Nu am gasit informatii in romaneste despre DisneySea, sa bag un copy-paste si mi-e greu sa traduc informatiile tehnice. Pe scurt, parcul a fost deschis in 2001, sunt mai multe lacuri artificiale (apa nu este adanca, e undeva la 1 metru, sau juma de metru). Lacurile sunt alimentate cu apa din mare – niste porti imense dau catre ocean. Au vreo 12 milioane de vizitatori pe an.

Sunt mai multe zone cu diferite teme. Parcul e in forma de “V”. Enumar cateva “ports of call”:

  • -„Mediterranean Harbor” – pe aici e intrarea. E in stil venetian, plimbare cu gondole, cateva restaurante in stil italian, Hotelul Miracosta
  • -“Mysterious Island” – daca veti merge in dreapta, din Venetia. Aici e vulcanul Prometeus – care are aceeasi inaltime ca si Castelul Cenusaresi din DisneyLand. Aici tema principala e “Calatorie spre centrul Pamantului” – dupa cartea lui Jules Verne.
  • -“Mermaid Lagoon” – e in special pentru cei mici. Majoritatea atractiilor sunt inauntru – si vor sa-ti dea impresia ca esti pe fundul oceanului. Mica sirena si fel de fel de tiri-bombe pentru pokemoni.
  • -“Arabian Coast” – in stil arabesc, cu povesti despre Aladin. Mai mult teatru, pe aici.
  • -“Lost River Delta” – o alta atractie populara. Aici se gaseste o piramida mayasa, inauntru calatorii de ale lui Indiana Jones.
  • -“Port Discovery – o tema cu un oras futurist. Aici este un simulator de furtuni.
  • -“American Waterfront” – case in stil american. Aici se gaseste si vasul SS Columbia si alta dintre atractiile principale: “The Twilight Zone Tower of Terror” – o casa bantuita, cu un lift care cade in gol.

Majoritatea pokemonilor au alergat la asta cu Twilight Zone.

Cele mai importante atractii dupa parerea mea sunt astea trei – “Tower of Terror”, “Calatorie spre Centrul pamantului” si “Indiana Jones”. Alergati la astea si va luati fast-passuri intai.

Legaturile dintre aceste “ports of call” se poate face pe jos, sau luand niste vaporase care circula intre ele.

Prima data am mers la Vulcanul Prometheus, pentru a face calatoria spre centrul pamantului. Incepuse sa ploua destul de tare afara – iar aici macar coada era in interiorul “muntelui”. Am stat destul de mult la coada. Se invarteste coada in interiorul muntelui. de prostesti. Am vrut sa filmez calatoria cu trenuletul, dar nu m-au lasat. Le e frica sa nu scapi ceva din mana. Se gasesc insa filmulete pe youtube.

Mergi cu un trenulet si vezi fel de fel de “creaturi” subpamantene, dupa care trenuletul prinde putina viteza… incearca sa te manance un Dinozaur… si aluneci pe coasta vulcanului si gata. Stai la coada o ora, si te dai cu trenuletul cateva secunde. 🙂 Interesant totusi.

Dupa asta, am incepu sa luam fast passuri. Am gresit ca nu am luat fast-pass de cum am intrat – dar e distanta mare intre atractii si trebuie sa fugi de la una la alta.

Am mers la “Lost River Delta” – si am luat fast passuri pentru Indiana Jones. Pana la ora cand trebuia sa venim, ne-am mai plimbat prin zona.

Fiecare “port of call” din asta, de obicei are magazinase care vand prostioare cu tema respectiva plus mancare “specifica” zonei. De fapt – mai scoti si aici bani, cat stai “degeaba”. Mancarea e destul de fast food si destul de subtire. Iar suvenirurile nu sunt mari smecherii. Sistemul e gandit foarte bine, pentru a mulge cat mai multi bani de la vizitatori.

Interesanta si treaba cu Indiana Jones – aici macar nu am mai stat mult la coada, deoarece aveam fast passurile. E ca-n filmele cu Harrison. Si aici toata experienta dureaza destul de putin. In momentul cand se pare ca un bolovan se prabuseste peste “intrusi”, te si pozeaza. Japonezii din masinuta noastra, toti erau cu mainile pe sus – semn ca nu era prima oara cand ajunsesera pe aici. Eu cu sotioara eram ceva mai speriati.

Am mers apoi la Port Discovery, de ne-am dat in Storm Rider.

Asta e un fel de simulator, in care baga vreo 100 de clienti pe niste scaune si vezi nene, ca mergi cu un avion in mijlocul unei furtuni. Toata povestea e in japoneza. Se misca toata incaperea cu “pasagerii” destul de interesant, daca reusesti sa crezi ca esti cu adevarat intr-un avion. Nu l-as pune insa in primele trei.

Toata experienta Tokyo DisneySea, nu sunt atat atractiile, cat plimbarea in sine si sa descoperi ce au creat sau recreat/imitat. Ma gandesc ca pentru unii dintre japonezi, asta e singurul contact pe care-l au cu o alta cultura straina de a lor.

Recrearea lumilor din trecut, care azi nu mai exista e interesanta totusi, iar acest parc este renumit pentru nivelul detaliilor.

Zona americana e frumusica. Am mai baut si aici un ceai. Chelneritele sunt imbracate ca prin anii 1800, iar designul/muzica restaurantului e ca atunci. Pluteste un „feel” de kitch in aer, dar ramane totusi interesant.

Am incercat sa mergem la Tower of Terror, dar inchisesera Fast Passurile si nici nu mai acceptau pe altii sa stea la coada normala. Cred ca se facuse destul de tarziu.

Am mers si am stat la coada la Arabia. Aici am stat de am prostit la coada… si-n ploaie. Pentru un fel de teatru interactiv… cu magii de ale lui Aladin. Mai potrivit pentru copii –si sa fie si japonezi pe deasupra. Consider ca am cam stat degeaba la coada aici.

Cam asta ar fi. In afara de Tower of Terror, ne-am cam plimbat peste tot.

Pe seara am inteles ca mai au niste programe artistice cu eruptii ale vulcanului si showuri pe apa, dar aveam morcov ca trebuie sa ne gasim cazare la “Love Hotel” si nu am mai stat pana tarziu.

O experienta interesanta, dar daca nu am copii cu mine, nu m-as mai duce o data. Pentru o prima vizita, insa, recomand – chiar daca e o distractie cam scumpa si te simti putin tras pe sfoara. Investitia pe care au facut-o acolo si costurile de intretinere nu sunt de ici colea.

Restul prin poze.

Si ca sa termin apoteotic, am sa citez un clasic in viata:

“Iiiii… haaaaaaaaaaaaa maaaaafrendsss!!! ” :))

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.