Dus De Acasă.ro

Pe urmele lui Livingstone la Cascada Victoria (Zambia 2)

Cascada Victoria sau (Mosi-oa-Tunya – Fumul care Tună) este unul dintre cele mai vizitate obiective din Africa și face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Se poate vizita pornind din orașul Livingstone din Zambia, sau din orașul Victoria Falls, în Zimbabwe. Zambia și Zimbabwe sunt unite prin podul Victoria Falls Bridge. Eu am vizitat parcul național care e în Zambia.

Continuare de aici.
Am plecat pe la 13:00 din Lusaka iar autobuzul de la Mazhandu Family Bus Service a fost destul de modern și confortabil. Am călătorit bine. Am sperat că poate am să văd ceva animale pe traseu, dar nu am reperat nimic. 🙂

Peisajul este frumos, dar monoton. Cred că e savană dar cu vegetație destul de deasă în unele locuri. Am mai trecut prin unele sate și orașe dar destul de sărăcuțe. Seamănă cu alte locuri de prin Africa. Chioșculețe roșii pentru cartele AirTel peste tot. Mai sunt câteva câmpuri agricole, dar destul de puține. La atâta sălbăticie îmi imaginez că trebuie să fie și ceva animale pe acolo.

Orașul Livingstone

Cred că era deja întuneric când am ajuns în Livingstone. Autobuzele te lasă în autogara numită Big Tree. E destul de centrală poziția. Se poate ajunge pe jos peste tot. Orașul Livingstone nu e mare. Aveam ceva emoții dacă să merg sau nu seara cu rucsacul pe jos până la hotel, dar după ce-l văzusem pe italianul din Lusaka, tipul care plecase să doarmă în autogară, mai prinsesem curaj.

La Big Tree e plin de taximetriști și cum ajunge autobuzul se înghesuie toți la ușa lui pentru a lua clienți. Mă ochise unul și-mi făcea semne, până să cobor. S-a ținut după mine puțin, dar a văzut că-s hotărât să merg pe jos și nu a insistat foarte mult.

Aveam de făcut cam un kilometru jumătate până la hotel. Drumul a fost luminat și nu am văzut să fie mari probleme. În general țin la siguranța turiștilor.

Orientarea în spațiu

Orașul e foarte simplu, este un drum principal care vine din Lusaka și care continuă mai apoi pentru 10 km până la Cascada Victoria și la podul care trece în Zimbabwe.

Apoi mai este un drum principal care merge spre orașul Kazangula (un T junction), iar în rest cartierele sunt aranjate în „grid system” pe lângă aceste drumuri. Majoritatea obiectivelor sunt pe lângă drumul principal, deci nu e deloc complicat.

Aveam cazare la Fawlty Towers, dar am zis să mănânc ceva prin centru, în drum spre hotel, să nu mai am treabă apoi.

Restaurantul Hungry Lion

Am mai văzut restaurantul ăsta și prin mall-uri. E versiunea sud-africană a restaurantelor de tip fast food americane. Concept de McDonald, Burger King și Pizza King all in one, rebrănduit și adaptat pentru gusturile locale. O tejghea vinde burghere de pui iar alta pizza. Desigur că au și take away. Am impresia că aveau și o cola locală. Am dat vreo 50 de kwacha pe un meal.

Unde altundeva am mâncat în Livingstone?

În perioada asta trebuia să am grijă cât cheltuiesc și să o mai răresc cu restaurantele. Am descoperit că se mănâncă foarte bine din supermarketurile construite de sud africani. Cu 40 de kwacha, mănânci bine. În una din zile, când mâncam pe o bancă am împărțit mâncarea cu un localnic mai amărât. Îl chema Fred, a zis că soția sa lucrează în Africa de Sud și are trei copii. De copii avea grijă maică-sa. El era vai mama lui. Părea homeless și cred că era și drogat. Nu-mi dau seama ce droguri folosesc prin Zambia, dar sigur au o problemă cu așa ceva. Femeia la muncă la sud africani, el drogat. Probabil sunt mulți care merg la muncă în Africa de Sud.


Unde să te cazezi în Livingstone?

Orașul fiind turistic și des vizitat, opțiunile sunt multe și pentru toate bugetele. În general hotelurile sunt bune. E bine de văzut pe booking.com și în funcție de ofertele de la o anume dată. Am să vorbesc doar despre locul unde am fost cazat eu. Prețul a fost foarte ok și m-au ademenit și cu transferul gratis la cascadă.

Hotelul Fawlty Towers Backpackers

(https://adventure-africa.com/)

Poate cea mai bună cazare de tip buget din Livingstone. Am plătit 24 de dolari pentru trei nopți în dormitor mix. Deci 8 dolari pe noapte. Au și camere duble și twin, de mai multe feluri. Sunt camere și la 70 de dolari și la 45 de dolari și la 35 de dolari. Deci sunt pentru toate categoriile.

Locul cred că a fost o veche fabrică de textile, rămasă de pe timpul englezilor pe care acum au renovat-o foarte inspirat și au transformat-o în hotel.

Au piscină în grădină și un tip de bungalowuri iar interiorul e aranjat cu mult gust. Bar și masă de biliard, televizor plasmă. Eu l-am caracterizat drept un hostel de lux.

Micul dejun se plătește separat și e vreo trei dolari.

Dormitoarele sunt în general mici, de 6 paturi, supraetajate. Am nimerit în cameră cu un cuplu sud korean și un cuplu japonez. Am stat de vorbă cu sud koreeni, fata știa foarte bine engleză, cred că era profesoară de engleză. Cu japonezii nu prea m-am intersectat.

În camere era un ventilator și paturile au plasă de țânțari. Sunt cam mulți țânțari pe seară în zona asta (suntem aproape de râu), deci trebuie avut grijă.

Am plătit 36 de kwacha breakfastul la hotel. Văd că acum iese la XE mai puțin de 3 dolari.
Chiar peste drum de hotel este un supermarket și o casă de schimb valutar lângă el. Poziție foarte bună.

Povestea cuplului Sud Korean

Ambii erau foarte tineri și porniseră într-un soi de călătorie în jurul lumii. Făcuseră trans-siberianul apoi zburaseră în Africa. Am impresia că fuseseră în Nairobi. După care zburaseră în Lusaka, de unde veniseră cu autobuzul și apoi aveau zbor din Livingstone. Nu mai țin minte încotro se îndreptau. Făceau o chestie din asta pe sărite, cu avioanele. Erau destul de noi între ale travellingului, dar bravo lor că aveau curaj.

Am mai vorbit una alta despre politică și despre Coreea de Nord. Cum să negocieze cu taximetriștii, cum să ignore țeparii și din astea.
Foarte de treabă și cu mult bun simț, ca mai toți asiaticii de altfel.
Nu prea au comunicat nici ei cu japonezii prea mult (chestii istorice?)
Japonezii veneau foarte târziu noaptea și dormeau jumătate de zi. Nu știu pe unde umblau.

Ăsta e unul dintre lucrurile cele mai faine la hosteluri. Ai șansa să comunici cu alții din diferite colțuri ale lumii, să înveți lucruri noi, să schimbi opinii etc.

Ei fuseseră deja la Cascada Victoria și i-am mai întrebat una alta. Aveam mari emoții să nu stric aparatul de fotografiat din cauza umidității. Mi-au zis că nu e chiar așa rău, dar e bine să am niște pungi de plastic în care să le țin.


În afară de Cascada Victoria ce activități sunt în zonă?

Sunt o mulțime de activități care se pot face în zonă, dar mie mi s-au părut cam scumpe. Merită însă trecute în revistă.


*De pe podul dintre Zambia și Zimbabwe se poate face bungee jumping – un salt 160$

Mai există un zip line, și un swing. Combinate toate trei ajung la 220$

*White water rafting – cu pluta pe Zambezi, mai jos de cascadă – 155$ pentru o zi
*Zbor cu Elicopterul deasupra cascadei – vreo 150$ pentru 15 minute

*Mai este zbor și cu avion mic.

*Mosi-Oa-Tunya National Park – Ăsta e cel mai apropiat parc național de Livingstone. E cumva unit cu cascada și e la 3 km de oraș. E singurul loc din Zambia unde au rinoceri albi, care sunt păziți de soldați înarmați 24/7. Se merge pe jos pe urmele rincerilor și costă 80$. Rinocerii au fost aduși din Africa de Sud.

Animalele din acest parc se pot vedea și din mașina spre Cascada Victoria (cică), dacă aveți noroc. Sunt girafe, elefanți și buffalo. Eu nu am văzut nici unul când am fost spre cascadă, iar 80$ mi s-a părut prea scump. Aveam de gând să merg pe jos de la Cascada Victoria. Poate atunci i-aș fi întâlnit. 🙂
˙*Prețurile de mai sus sunt doar informative. Se poate să se fi schimbat între timp.

Faimoasa Devil Pool – înoată deasupra cascadei

Pe internet veți vedea o mulțime de poze cu această mică piscină unde se înoată deasupra cascadei. Un fel de infinity pool naturală. Acea zonă de deasupra cascadei aparține de Royal Livingstone Hotel. Acesta e un hotel de lux și înotul în această piscină și o vizită pe Insula Livingstone vine numai la pachet cu o masă la acest hotel. Sunt „înnoturi” și pachet de masă la diferite ore dar depinde și de perioada anului și nivelul apei. Doar în perioada secetoasă se înoată.
Prețurile sunt următoarele:

Breakfast (7:30, 9:00, 10:30) – $110

Lunch (12:30) – $175
High Tea (15:30) – $150

Ce alte activități am mai văzut scrise pe o tablă de la hotelul meu?

*Booze cruise – te plimbi cu barca pe Zambezi, băuturi nelimitate. 65$
Ai ocazia să te faci mangă împreună cu alți backpackers.
*Lady Livingstone Cruise – 75$ – nu am înteles exact ce-i asta. Probabil plimbare pe Zambezi. Vezi crocodili și păsări.

*Half Day Canoe, Game Drive + Sunset Cruie – 190 p.p. – nu știu în ce parc e game drive, dar probabil în parcul mic de lângă Livingstone.

*Game Drive + Sunset Cruise 90$ p.p.

Deci se pot sparge dolărei rapid de nici nu apuci să-i vezi cum pleacă. Am impresia că au și elefanți de călărit, într-un astfel de tur.

Sfatul meu e să mergeți în Botswana – în Chobe. Mult mai multe animale, iar prețurile sunt mai mici. Oferă și cei din Zambia tururi în Chobe, dar mai bine mergeți acolo pe cont propriu și le luați de la fața locului.


După scanarea tuturor opțiunilor de mai sus și o privire aruncată în portmoneu, am decis să rămânem cu picioarele pe pământ, O zi la Cascada Victoria, plus o zi plimbare prin oraș cu o vizită la Muzeul Livingstone sunt îndeajuns. Muzeul costă 5 dolari. Până și ăsta mi s-a părut cam overpriced, dar să zicem că merită.

Treburile fiind astfel simplificate, să ne întoarcem la oile noastre.



Cum să ajungi la Cascada Victoria din Livingstone?

Cascada Victoria e la 10 km sud de oraș, înspre granița cu Zimbawe. De obicei se ia un taxi până acolo și înapoi. Am citit că prețurile sunt în jur de 10 dolari pe sens, dar contează să știi cum să negociezi. E bine când sunt grupuri. Dar dacă ești singur e prea mult.

Cei de la Fawlty Towers oferă transport gratuit până la cascadă, dar de acolo trebuie să te întorci pe cont propriu. E plin de taxiuri în zona aia. Pentru a te duce ei gratis, trebuie doar să te înregistrezi la recepție cu o zi înainte. Chiar în seara în care am venit m-am înregistrat pentru a doua zi.

La ora 10 am plecat și am mai avut o chinezoaică și un cuplu cu noi în microbuz. Călătoria nu durează mult, vreo 15 minute.

Fata din China cred că avea plătit tur la Devil’s Pool, deoarece am mers întâi la Royal Livingstone Hotel și am lăsat-o pe ea. Ce a fost interesant e că tinerii ce lucrau la hotel, bell boy și valetul au început să cânte melodii tradiționale când am parcat în fața hotelului. Probabil așa își întâmpină toți oaspeții. I-au instruit bine englezii. Obiceiuri din vremuri coloniale, if you ask me, dar poate mă înșel. Hotelul are drumul lui separat și e o chestie aparte, chiar pe malul râului.
Pe ceilalți doi i-am lăsat în altă parte, probabil luaseră un alt tur, tot pe râu.

Eu am fost singurul care a ajuns la Victoria Falls Park.

Cât costă intrarea la Victoria Falls Park în Zambia?

Eu am plătit 20 de dolari și aveam de gând să stau toată ziua, pentru banii ăștia. De la intrarea în parc se merge pe un drum cu câteva tarabe cu suveniruri după care se intră într-o pădurice și în câteva minute se ajunge lângă cascadă.

Orientarea în zonă

E foarte simplu.
Sunt amenajate niște poteci. Lângă o statuie de a lui Livingstone, de unde se poate vedea și auzi deja cascada se poate face la dreapta sus, lângă râu pentru a vedea de unde vine apa. Dacă faceți la stânga, ajungeți în partea din față a cascadei.

E bine de mers și fotografiat întâi de pe aleea care face la dreapta. Aici nu ajung vaporii de apă și nu vă udați. Sunt diferite view-pointuri din diferite unghiuri.

Ajungi și sus lângă apă, dar este o zonă în care nu te lasă să te apropii mai mult de râu. Dacă continui până în capătul aleii ajungi la o mică hidrocentrală.

Apoi te întorci pe unde ai venit și o iei pe cealaltă alee.

Aici este un pod care trece peste o zonă unde muntele este destul de accidentat și nu se putea construi o alee. Apa nu trece pe sub pod, dar aici e locul unde te udă cel mai tare. Parcă ar ploua de jos în sus. Am venit pe unii care veneau cu umbrele. Umbrelele nu ajută, deoarece mai multă apă vine de jos în sus, decât invers.
O geacă de ploaie și o plasă pentru a acoperi rucsacul sunt destule. Se inchiriază, sau se vând fel de fel de salopete de ploaie, dar dacă aveți un fâș, nu este cu adevărat nevoie.
Mai este o buclă de alee unde se vede o bucățică din pădurea tropicală.

După ce treci de acest pod ajungi într-o zonă de unde ești cel mai aproape de partea din Zimbabwe. În stânga se vede podul construit pe timpul lui Cecile Rhodes, care face legătura între Zambia și Zimbabwe.

Pe care parte e mai bine să vizitezi Victoria Falls – din Zambia sau în Zimbabwe?


Aici părerile sunt împărțite. Două treimi din lungimea cascadei pică în partea din Zambia. Cel mai mare debit de apă însă este în partea din Zimbabwe.

Dacă ar fi după mine, aș zice partea din Zambia e mai faină.
Acolo unde este prea multă apă, sunt prea mulți vapori și nu vezi mare lucru. De aceea nici în secetosul ploios nu știu dacă e cel mai bine de vizitat, că atunci chiar că nu mai vezi nimic. Oricum observi și acea zonă de la distanță.

Depinde mult deci în ce perioadă a anului vizitați și care e debitul râului. După ce am fost eu, în perioada următoare a fost mare secetă și am văzut mai multe articole prin ziare, spunând că datorită încălzirii globale, ar putea seca complet. Oricum se poate vedea și partea din Zimbabwe din Zambia.

Cu costurile aferente intrării în parcurile din ambele țări și costul vizei (Zimbabwe vreo 50 de dolari) nu cred că se merită efortul să mergi în ambele țări. Eu am fost mulțumit cu ce am văzut în partea din Zambia. Am prieteni care au fost doar în partea din Zimbabwe și ei au fost la fel de mulțumiți.


Cât durează o vizită în parc și de ce am stat eu toată ziua?

O vizită la modul lejer, nu cred că ia mai mult de o oră. De ce am stat eu toată ziua atunci? Păi am decartat 20 de dolari și mă durea inima să stau doar o oră. 🙂
Glumesc dar adevărul că nici nu aveam unde mă grăbi prea tare.
Citisem pe undeva că pe la 16:00 – 16.30, s-ar vedea mult mai frumos cascada. Lumina soarelui pătrunde înăuntrul canionului și ar apărea mult mai multe curcubeie. Trebuia să văd dacă e adevărat sau nu.
Știam din alte experiențe că felul cum bate lumina și poziția soarelui pot face mare diferență.

Nu m-am plictisit, deoarece să fii pe lângă această cascadă e o experiență unică și nu mai ajungeam degrabă pe aici.

Datorită „ploii” care cade non stop, în jurul cascadelor cresc mici „rain forests”, cu plante care le găsești doar aici. La un moment dat era să calc pe un șarpe. Era chiar pe una dintre alei. A fost singurul loc unde am văzut șarpe în Africa.

Când m-a observat, a coborât printre ierburi. Aș spune că a fost „Black Mamba”, dar cine sunt eu să știu ce soi de șarpe era.
Am mai prin ceva păsărele și am mai încercat să văd ce alte animale zăresc.
Am mai dat și peste o grupă de babuini care au fost pe lângă cascadă. Au traversat strada și și-au văzut de drum. Mai văzusem astfel de grupuri de maimuțe și nu era ceva deosebit acum. Dar mă gândesc că merită de așteptat pentru astfel de întâlniri.

De asemenea am prins un moment când un ditamai tren de marfă a trecut podul din Zimbabwe în Zambia.
Pe la amiază am ieșit din parc și am mers să traversez podul cel mare – Victoria Falls Brige, care leagă Zambia cu Zimbabwe. I-am întrebat pe cei de la intrarea în parc, dacă pot să revin și au mârâit ceva, dar mi-au zis că pot să revin, atâta timp cât nu merg până în oraș. Le-am explicat că merg să văd podul cel mare și vin înapoi. OK!

Victoria Falls Bridge – de pe timpurile lui Cecile Rhodes

Nu citisem nimic din istoria podului și aveam impresia că e un pod destul de nou. Arată foarte modern. De fapt e de pe vremea lui Cecile Rhodes (am vorbit despre el la celălalt articol) și a fost inaugurat în 1905. Înainte de construcția acestui pod se traversa cu barja undeva în amonte.

Cecil Rhodes visa la linia lui ferată spre Cairo. Podul a fost construit în Anglia și trimis și asamblat aici. Înainte de terminarea construcției podului, Rhodes deja construise o linie feroviară în Zambia (pe atunci una dintre Rhodesii). Linia ferată și podul erau vitale în transportul de minereuri, lemn, fildeș și alte bunuri la care visau britanicii.

Traversând Victoria Falls Bridge

Pentru a traversa podul, trebuie să ieși din parc și să mergi pe drumul principal. Aici e vama din Zambia. Sunt o mulțime de camioane care așteaptă să traverseze podul. Își completează hârtiile apoi am impresia că traversează pe rând.

Le-am explicat celor din vamă că doar vreau să traversez podul și să mă întorc înapoi. Nu aveam de gând să intru în Zimbabwe. Am lăsat pașaportul la biroul vămii și aveam să-l iau la întoarcere. Astfel nu trebuiau să-mi aplice viza de ieșire.

Am traversat podul și am pășit pe partea cealaltă a no man landului din Zimbabwe, după care m-am întors înapoi. Pe la mijlocul podului e și linia de bungee jumping. Nu erau alți clienți și cred că aș fi putut sări. Dacă ar fi fost mai ieftin m-ar fi tentat.

Se vede frumos râul și canionul și gura de ieșire a apei dinspre Cascada Victoria. Am văzut și locul celor cu Zip Line. Victoria Falls Bridge e un pod faimos și merită văzut de aproape.

Deci se poate face și fără a trece oficial dintr-o țară în alta.

M-am întors în parc și am mai stat până pe la 16.00. Într-adevăr a luminat frumos dar nu am văzut să mai apară mai multe curcubeie decât văzusem deja.

A fost o zi foarte frumoasă petrecută în preajma acestui monument al naturii.

La întoarcere în oraș nu aveam nici un chef să mă târguiesc cu taximetriștii și nici nu vroiam să dau prea mult. 10 dolari pentru 10 km, îmi părea prea mult. Am trecut pe lângă ei, hotărât să merg pe jos.

M-a întrebat unul dacă nu vreau taxi și i-am zis că depinde de cât cere. A vrut 60 de kwacha, ceea ce a fost rezonabil și nu am mai negociat, am mers cu el.

O zi vizitând orașul Livingstone

A doua zi am vizitat orașul. A fost construit în mare parte de englezi și are câteva clădiri istorice. Într-un timp a fost capitala țării. Are câteva clădiri colorate în stilul celor văzute prin Uganda. E diferit față de Lusaka. Mai găsești câteva supermarketuri și am fost și într-o piață de suveniruri de unde am cumpărat câte ceva.

Apoi am fost și am vizitat Muzeul Livingstone, care e unul dintre cele mai vechi și mai mari muzee din Zambia.

Cine a fost Dr. David Livingstone?

Este un articol foarte bun la Wikipedia în românește și nu are rost să repet multe. Încerc doar un mic rezumat.

Dr. Livingstone fost un scoțian de origine modestă care a lucrat de mic în industria textilelor. A început munca în fabrică de la 10 ani. Lucra de dimineață de la 6 până la 20.00, ca mai apoi să meargă la școală de la 8 la 10 seara. Era perioada când copii erau exploatați de marile industrii. O perioadă care l-a marcat și pe Karl Marx, dacă ne amintim. Era cât pe ce să vizitez o astfel de fabrică în Anglia o dată.

A fost destul de ambițios și a muncit mult ca să ajungă doctor. Provenea dintr-o familie foarte religioasă și a trebuit să-și convingă tatăl să-l lase să devină doctor. A pornit apoi muncă misionară.

Britanicii au acționat diferit în Africa față de cum au acționat în India. În India nu au încercat să introducă religia creștină și au avut de a face cu niște revolte serioase mai târziu. S-au gândit ca în Africa să încerce un alt sistem.

Livingstone, ajunge în Africa, prin Cape Town și-și începe munca misionară, la cel mai nordic post de atunci. Nu a avut mare succes cu convertitul băștinașilor. De-a lungul vieții a convertit un singur African și nici acela nu a respectat prea mult canoanele. 🙂

Deviza lui era: Christianity, Commerce and Civilization, „Creștinism, Comerț și Civilizație” și vedea asta ca o metodă de a ajuta băștinașii. Într-una din expedițiile lui traversează Africa de la est la vest, devenind foarte faimos mai apoi ca explorator. A avut câteva expediții care au eșuat și a pornit mai apoi în căutarea izvoarelor Nilului. Era un susținător convins al măsurilor anti-sclavagism – în special cel practicat de arabi – swahili (să ne amintim de Zanzibar) , dar în călătoriile lui a fost ajutat de către arabi și a folosit unele rute ale caravanelor de sclavi.
Prin Botswana a fost atacat de un leu și nu-și putea folosi foarte bine brațul stâng. Moare în Africa, iar servitorii lui îi îngroapă inima iar cadavrul îl transportă până la ocean, de unde este trimis în Anglia și este înmormântat la Westminster Abbey. Încă este văzut ca un erou în Marea Britanie, în special Scoția. După moartea lui, a urmat un adevărat val de misionari spre Africa, val care continuă și în zilele noastre.

Livingstone este totuși un produs al erei victoriene. O eră în care omul alb era văzut drept superior și avea datoria să civilizeze popoarele pământului.

Dacă multe din urmele lui Cecile Rhodes au fost șterse după independența unor țări Africane, Livingstone este încă respectat. Posibil și datorită faptului că sunt mulți creștini acum.
La rândul lui, se pare că și-a dat mult mai multă silința să înțeleagă popoarele cu care intra în contact.


Ce poți vedea la Muzeul Livingstone?

Din păcate fotografiatul în muzeu este interzis și nu am nici o poză din interior. Muzeul este destul de bine aranjat. E în ordine cronologică și vorbește despre descoperirile din zonă, pornind din epoca de piatră. Apoi sunt exponate despre fel de fel de metode de inițiere, ce trebuie sa facă o femeie gravida etc. si se termina cu obiceiuri de înmormântare. Încearcă să prezinte cultura triburilor de aici.

Apoi mai au o cameră despre Livingstone. Au multe dintre obiectele lui personale, faimoasa lui șapcă, o chestie de argint în care își tine ceasul, trusa lui de medicamente, fel de fel de bastoane și o importantă colecție cu scrisorile lui.
Livingstone a avut mai mulți copii și unii dintre descendenții lui au vizitat acest muzeu. Sunt poze cu ei.
Un muzeu destul de interesant. Cam scump 5 dolari, dar aș zice că merită.

Problema răzmeriții din Zimbabwe

Planul era să trec prin Zimbabwe. În perioada aia încă eram nehotărât, dacă să merg sau nu. Dimineața la știri (la CNN sau BBC) am văzut protestele care aveau loc în țară. Am mai întrebat în stânga în dreapta. La hotel era un tip din Zimbabwe și mi-a zis că mai bine să nu merg acum.

Erau proteste din cauza scumpirii petrolului. Mulțimi furioase opriseră autobuze și luaseră călătorii la bătaie și mai făcuseră ceva proteste în mai multe orașe. Era ceva de-a face cu noul lider din Zimbabwe, poreclit Crocodilul. Am hotărât să merg prin Botswana, chiar dacă nu știam nimic despre această țară.
M-am dus prin Botswana și la sfatul biciclistului din Lusaka.

Cum să treci din Livingstone în Botswana?

Din Livingstone sunt mașini mici și minibuse care pleacă spre Kazungula, orașul unde este bacul ce trece râul Zambezi în Botswana. Orașul de pe partea cealaltă se numește tot Kazungula și e foarte aproape de Kasane.

Mașinile pleacă de lângă supermarketul Shoprite din centrul Livingstone. Sunt câțiva care strigă Kazungula Boda Boda, Kazungula Border. Am mai sta vreo oră până au mai venit vreo doi clienți. Am stat vreo trei pe bancheta din spate. Călătoria costa 50 de kwacha. Nu durează mult până la graniță, iar trecerea cu bacul e destul de rapidă. În Botswana nu trebuie să plătești viză pentru români.


Ce știu acum și nu știam atunci?

În această zonă a Africii, sunt cinci țări care au granițe foarte apropiate. Zambia, Zimbabwe, Botswana, Namibia și Angola.
Zambia și Zimbabwe – faimoase pentru Cascada Victoria. Orașul turistic Livingstone în Zambia și Orașul Victoria Falls în Zimbabwe.
Botswana – cu Chobe National Park și Namibia cu Caprivi Strip – care e o bucățică a Namibiei care se întinde adânc între granițele Botswanei și a Zambiei. Angola nu e nici ea departe.
Această zonă a râului Chobe, atât în Namibia cât și Botswana e una dintre cele mai bune zone pentru a vedea animale sălbatice în Africa.

Problema cu fiecare țară în parte și cu ghidurile turistice e că tratează fiecare țară separat. Iei ghid de Botswana, vorbește despre Chobe, dar cu plecare din Gaborone, sau venind din Africa de Sud. Cu Namibia la fel. Nu-ți dai seama cât de aproape sunt toate.

Mă interesasem câte ceva și știu că trebuia viză pentru Namibia și nu știu dacă se putea lua la granițele terestre. Se putea lua on arrival doar de pe aeroport sau din timp de acasă. Oricum nu mai vroiam să cheltui bani atunci și fiecare dolar conta.
Ca idee, e bine de nu uitat, de cineva care își face un plan bine pus la punct de acasă, cât de aproape sunt una de cealaltă granițelor celor 5 țări în această zonă. Se pot face lucruri frumoase prin această zonă în toate cele cinci țări.

A fost la ghici și împins de soartă faptul că am ajuns în Botswana, dar până la urmă a fost neașteptat de bine. Dar despre Botswana și cum am trecut granița voi scrie în alt review.
Citește continuarea aici.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.