Ce răspundeți dacă vă întreabă cineva cum e în India? Îi recomandați să meargă acolo sau nu? Am fost în India și astea sunt impresiile mele la cald. Mi-am zis să le trec pe hârtia virtuală până nu ma iau cu altele și uit.
Zbor cu Qatar Airways. Poză Business Class. Fără grijă nu am zburat business, noi suntem cu economiștii.
Aeroportul din Qatar.
Bine ați venit in India. Aeroportul din New Delhi.
Aeroportul din New Delhi. Destul de fotogenic.
Cei care au E-VISA, au ghișee speciale unde sunt fotografiați si amprentați.
Micobuzele turistice sunt albe și au scris mare TOURIST pe parbriz.
Șoferul nostru încercând cumva sa îngrămaească toate geamantanele.
În drum spre Jaipur. Mai multe zile am avut de a face cu o astfel de ceață plina de praf.
BLOW HORN, șoferii de camion iți aduc aminte în caz că ai uitat.
Remorcă de tir, făcută dintr-un shipping container.
Cu balonul la remorcă.
Soferul nostru, cel cu adidași și comănac.
Un restaurant de pe autostradă, la care am oprit. ..
..restaurantul era apărat de un vajnic canin.
Hawa Mahal (Palatul Vânturilor) din Jaipur.
Jantar Mantar Jaipur (Observatorul Astronomic din Jaipur)
City Palace Museum (Palatul Regal din Jaipur)
Jaipur - Orasul Roz. Cam ăsta e rozul.
Amer Fort. Nu e greu de urcat pe jos. Te urcă elefanții dacă vii de dimineață.
Jal Mahal (Palatul Apelor) - e fotogenic. Locul de unde se face poza însă, nu!
La Restaurantul Chowki Dhani. Serviți ca godacii la troacă. :)
Chowki Dhani - acest Disneyland indian. Atracția plimbarea cu cămila.
In caz că ați uitat! BLOW HORN! Scurt și apăsat!
Vechiul oraș Fatehpur Sikri -ne-am tras în poză cu pancarda asta. Nici măcar nu ne uitasem ce scrie pe ea.
Intrând la Taj Mahal. În lumina din capătul tunelului ...
...apare clădirea Taj Mahalului ca un miraj în deșert.
La Varanasi cu barca pe Gange.
La Varanasi de pe Gange.
La Varanasi de pe Gange.
Răsărit de soare la Varanasi.
Un cațel care doarme în spuza focurilor de pe lângă crematorii.
Minaretul cel înalt din New Delhi.
Templul Lotus din New Delhi - un așezământ Baha.
Arcul de triumf Indian. Mai mare decât toate.
India is calling ....INNdiA aaa.aaa..
Palatul prezidential New Delhi.
Un templu Hindus. New Delhi.
Printr-un magazin de suveniruri.
Un magazin de suveniruri. Ambuscadă pentru turiști!
Cu ricșa prin Old Delhi.
Old Delhi prin Bazarul de Mirodenii.
Cea mai mare moschee din India. Old Delhi.
În loc de introducere
Jos mâinile de pe dicționare! Închideți dexonlainul!
Vă avertizez – nu veți găsi cuvântul ‘biliboașcă’ acolo!
E un cuvânt inventat de mine, scormonit din adâncurile geniului meu, remorcat din mocirlele cele mai adânci ‘of my subconscious mind’, much deeper decât a ajuns vreodată Di Caprio cu titirezu lui.
Ca să poți înțelege acest cuvânt, trebuie să te dai cu barca pe Gange, să tragi adânc în piept miresmele focurilor fără de moarte, să ai vise ayurvedice și să-ți petreci trei ani de zile în înnodări yoghine cățărat pe muntele Meru.
Hey ..nici chiar așa! 🙂
Cuvântul ‘biliboașcă’ s-a născut din necesitate. El va fi folosit când vei fi întrebat de India. De exemplu – vine unul la tine și-ți zice:
‘’-Hey…și cum a fost India?’’
Dacă vrei să-ți bagi anchetatorul în ceață, îi răspunzi simplu:
‘’-Hmm …cam biliboașcă treaba pe acolo!’’
‘Hmm-ul’ și pauza de după, reprezentată de puncte puncte …sunt chestii de mare delicatețe. Îl vei pune pe gânduri.
Să zicem însă că vrei să-i transmiți și lui din optimismul și adrenalina care-ți circulă prin tot corpul ca o turmă de macaci scăpată de sub control. Atunci îi zici:
‘’ – Frate, India e biliboașcă rău!’’
Îl vei vedea cum i se fac ochii cât cepele și ai să simți că l-ai virusat fără drept de vaccin. Mai mult ca sigur că va vrea și el acolo!
Și cum să nu vrei? India is the kick, the newest wrinkle, the thing, le dernier cri, ultimul răget și primul cucurigu. Într-un cuvânt: E biliboașcă! :))
–
Hai gata cu aburelile!
Să o luăm de la începuturi. Mă întreb: oare când am avut primul contact cu India? Toți când am fost mici vroiam să fim indieni! Îi mai scăpau Conducătorului Iubit, filme cu cowboy pe conductă și cred că de acolo ni se trage. Dacă o luăm așa, sigur nu ajungem departe. Te pornești la Delhi în căutarea lui Winnetou și ajuns acolo, ajung ăia să te intrebe: ‘-Da’ cine te-o trimis? Senior Cristofor?’
Ca să reparăm neînțelegerile au urmat filmele cu adevărat indiene! Filmele indiene erau extra clean. Nu aveau ascunse prin ele mesaje imperialiste, dragostea era exprimată poetic prin dansuri cu toți pietonii, nu repede sub cearșaf, iar la final ieșeai plâns și ușor la inimă ca după spovedanie.
Din această perioadă nu-mi aduc aminte decât de un titlu. – ‘Lanțul Amintirilor’. Fiind cu câteva verigi lipsă, nu mai țin minte exact despre ce era vorba și nici nu vreau să caut (asta ca să nu-mi bruiez amintirile) – dar era tare frumos.
În filmul ăsta, sau poate în altul, este o fază când actorul principal sare de pe un pod pe un marfar care trece pe dedesubt. Pentru Trăienel Preșcolarul (adică eu) ăsta era simbolul curajului suprem! Mă pusesem să caut poduri și marfaruri ca să repet și eu brava cascadorie. Noroc că nu am găsit.
În lipsă de marfaruri am început antrenamente prin pruni, cireși și răchiți până am reușit să-mi rup o mâna. Atunci am pus capăt lanțului cascadoriilor indiene.
La sfarșit de a opta, am luat mențiune la română și am primit drept premiu cartea Maitreyi. Era mai subțirică, deci inevitabil mai ieftină. Cei cu premiul întîi primiseră ceva mai gros (Morala: vrei ceva gros? Ia premiul întâi!) 🙂 Vezi Doamne ajunsesem la vârsta când venise timpul ca adolescentul miop să ne inițieze în taine erotice pe tărâmuri indiene. La liceu, masturbarea culturală a continuat printr-o vizită a unui scriitor de obârșie Rădăuțeană, Vasile Andru, aflat în turneu să-și promoveze nu știu ce jurnal, prin liceul copilăriei. Însoțit de membri a nu știu căror cenacluri de la București au adunat (cu ajutorul profesoarelor de română) o clasă de mustăcioși precoce. Nah, ce poți să le explici la ăștia?
Știu că ne-a vorbit de India, scriitorul nostru, fiind și el un fel de Eliade wannabe.
Tot ce-mi amintesc e că femeile fac baie îmbrăcate și că e foarte sexy când ies ele afară din părău, toată textila lipindu-se de formele suave, măslinii. Ahh….India ..India, ce-mi faci tu mie!
Înfierbântat de poveștile indiene am cumpărat și eu jurnalul andruscean. Țin minte că am dat 5000 de lei pe el. Nu am mai avut bani de cornuleț cu mac, o săptămână, dar asta e – cultura cere sacrificii. Am căutat eu fustele lipite prin jurnal, așa răzleț, dar nu le-am găsit. Maestrul abera despre alte prostii pe acolo. Și așa am învățat că e e mai bine să nu dai cornu cu mac din gură pe textila-nmuiată-n Gange la nșpeșaișpe mii de kilometri distanță.
Jucătorul cu stiloul, după ce a încasat cei 5000 de lei ai mei, mi-a pasat cu dedicație cartea: ‘Pentru Traian, De soartă bună!’. Mulțumesc Maestre, traiască penița matale că ai avut-o binecuvântată! Iaca am ajuns și eu la Gange și am admirat de pe barjă cum își înmoaie localnicele sutanele (sau sutienele, dacă vreți) în apa cea sfântă. Proasta mea inspirație a fost că m-am dus în ianuarie – când cică e cel mai frig iar Maytroaicele stau ascunse pe lângă focurile ancestrale și doar leii de mare și focile cu slană groasă își aduc Albaluxul la Mamaia.
Ehei ..tinerețile. Dacă aducem șirul amintirilor spre prezent, adevărul e că am mai cochetat cu ideea Indiei din când în când. Îmi ziceam că dacă mă sfădesc și mă dă într-o zi afară soțioara din casă, e clară treaba. Îmi fac bocceaua și mă duc în India unde trăiesc cu 100 de dolari 6 luni – vorba Mătușii Inna – ‘‘I hear you calling Indiaaaaa.’’ 🙂 Bine că nu a fost cazul că tare mi-e frică că o pațeam cum am pățit-o cu cornu cu mac!
Deși India ne tot dădea târcoale ca o minge de cricket în capul spectatorului distrat, nu o aveam în plan, în viitorul apropiat. Dar uite că dacă noi n-am vrut-o ea ne-a vrut! Adevărul e că mai vorbisem eu de India..așa ..alandala … și m-a auzit lumea. Niște cunoscuți, prieteni ciprioți, s-au hotărât să facă o călătorie acolo și ne-au chemat și pe noi.
Aveau nevoie de ceva personal să încarce un microbuz …și hopa …ne-am prezentat noi drept umplutură. Au stabilit datele – sfârșitul lui Ianuarie; perioada – o săptămână 24-31 (că dacă e mizerie mare și nu rezistăm mai mult); itinerariul – New Delhi cu Golden Triangle (Jaipur + Agra) plus Varanasi; și gata treaba.
S-au mai adunat și alți doritori (doritoare) câțiva din categoria high class – de unde și nevoia de a ne caza la hoteluri mai de lux.
E prima dată când merg într-o excursie organizată de alții și chiar m-am dus tabula rasa. Nu am pus mâna și nu am studiat nimic. Am avut o persoană care s-a ocupat de toată organizarea – să-i zicem – Profesorul.
El a pregătit un fel de dosar pe care l-am citit cu o zi înainte de a pleca.
Noi mai fusesem pe drumuri, că trebuiseră să tragem o fugă până-n Romania și nici nu avusesem timp de prea multă documentare.
Am vrut să scriu aceste impresii cât de cât la cald – iar mai apoi voi mai aprofunda, când am să am timp.
Ideile principale:
Înainte de plecare:
Vaccinuri
Ghidul nostru ne-a recomandat să facem niște teste să vedem dacă suntem imuni la Hepatita A și B. Le-am făcut. Se pare că eu eram ok pentru Hepatita A și era recomandat să fac vaccin pentru Hepatita B. E bine de știut că vaccinurile pentru Hepatita B trebuie făcute cu 6 luni înainte. Sunt trei injecții. După prima injecție se mai face una la o lună și mai apoi una la 6 luni.
Noi nu ne încadram – deoarece am fost anunțați de vacanța asta prea din scurt. Eu mi-am făcut oricum. Să fie acolo. Soțioara nu a vrut să-și facă.
Mai sunt de recomandat de făcut și alte vaccinuri (dacă se dorește) dar nu le mai țin minte acuma.
Viza.
Nu trebuie de mers la ambasadă. Viza se poate lua online – ți-o trimit ei prin email. Vreo 60 de dolari parcă era și e valabilă 6 luni. E important de știut că ea începe de la data de la care îți este emisă și nu de la data de la care intri în India.
Am fost la organizator și l-am ajutat să completeze formularele. Vor să vadă dacă ai legături cu Pakistan etc. ..și desigur să-ți ia banii. Trebuie completate date, ca numele, tatălui ..mamei, țări vizitate etc. Destul de simplu.
Cu hârtia aia (drept viză), la intrarea în India au niște ghisee speciale, scrie E-Visa pe ele ..și acolo îți fac poză și te amprentează. Nu ne-au pus nici o întrebare cei de la vamă. Durează puțin ampretarea și fotografierea.
Zborurile
Am zburat cu Qatar. Larnaca-Doha-New Delhi.
Iar pe interne am mai avut un zbor la Varanasi cu Vistara Airways. Foarte bună această companie aeriană Vistara. Am fost plăcut impresionat. Profesorul (cel ce s-a ocupat cu organizarea) spunea că e o colaborare ceva cu o firmă din Singapore.
Pe scurt: Cum a fost programul?
Am aterizat dimineața la New Delhi într-o mare ceață. E un fel de ceață amestecată cu praf. Aduce cu Cairo. E multă poluare în aer. Nu prea am avut ce fotografia ‘la primul contact’, că nu se vedea nimic.
Aeroportul este modern și destul de interesant. Terminalul Domestic e în aceeași clădire. Doar aripa de unde pleacă zborurile domestice e diferită.
Ne aștepta șoferul nostru care arăta destul de prăpădit. În niște adidași și cu un comănac pe cap. Nu prea a făcut cine știe ce bună primă impresie.
Nu au voie să intre cu autobuzele (microbuzele) în aeroport. Există un autobuz al aeroportului care face ture spre o parcare în afara aeroportului (la vreo 2-3 km). Acest autobuz este gratuit – vine la vreo 20-30 de minute în față la Arrivals.
Problema e că poate să fie foarte aglomerat iar indienii nu te așteaptă ..ca vai poftiți dvs primii. Noi fiind 15…și ai noștri cărând juma de magazin cu ei de acasă (nah …foameeeaa)…nu am încăput în prima tură. Am pierdut vreo oră cu autobuzul ăsta.
Ajunși la parcare – am făcut cunoștiință și cu microbuzul nostru. Ceva marca indiana, cred. Normal, din spusele Profesorului, trebuiau să trimită unul mai mare (de 17 locuri). Ăsta era de exact 15 locuri.
A mai fost distracție până a legat șoferul nostru gențile pe acoperiș și le-a semi-acoperit cu o prelată. Și aici timp pierdut.
Pe la 11. – 12. abia am pornit. Direct spre Jaipur.
Despre bani
Alt eveniment important. Bancomatele. De obicei, pe unde merg, scot bani de pe la bancomate în local currency. Bancomatele din aeroport nu au vrut să meargă de nici o culoare. Unele mi-au scris că nu au bani, altele că nu au reușit să finalizeze tranzacția. Pe toată perioada cât am stat în India am încercat să scot bani de la bancomate dar nu am reușit. Adevărul e că mi-au blocat și cardul după vreo trei rateuri, dar am dat câteva telefoane și l-am dezblocat. La bancomate nu a vrut să meargă și pace.
L-am folosit însă la un magazin și a mers.
Pe lângă rata de schimb îți mai iau vreo 200-300 de rupii per tranzacție.
Sunt case de schimb în aeroport – dar nu schimbă la un curs foarte avantajos. În aeroport rata la dolar era de 59 de rupii (plus atenție să nu aibă comision)..iar prin oraș am schimbat cu 62 de rupii, fără comision.
Cea mai mare bancnotă e de 2000. Mai sunt de 500, 200,100, 50, 20, 10. Cele mai folosite sunt cele de 2000, 500 și 100. De avut grijă că mai sunt și bancnote vechi. Ghidul nostru spunea că i-a fraierit unul pe niște greci de le-a dat bancnote vechi care nu mai sunt pe piață.
E bine de avut bancnote de 50, 20, 10. Sunt bune la tipsuri, intrări la toaletă etc. Eu nu prea am avut multe din alea. Primesc bucurosi și 100..la tips ..aproximativ un dolar jumate e ok
Pe autostradă
După cum spuneam am pornit spre Jaipur. Autostrăzile lor sunt destul de ok. Se claxonează a proasta (ca la egipteni) și se depășește pe unde este loc – stânga, dreapta, nu contează. Multe locuri pe autostradă unde se plătesc fel de fel de taxe. Mai sunt fel de fel de filtre ale armatei, unde trebuie să încetinești.
Microbuzele pentru turiști sunt de culoare albă și scrie mare TOURIST pe ele. La fel și mașinile mici. Tot albe și scris TOURIST pe pabriz. Am impresia că nu există mașini de închiriat. Trebuie să iei una cu tot cu șofer dacă vrei.
Majoritatea mașinilor sunt atinse. La cum conduc, nici nu-i de mirare.
Multe camioane. La capitolul camioane … sunt multe hand-made. Adică se vede că sunt transformate din containere. Le modifică, taie, pun roți …și le fac remorcă de tir. Ingenioși băieții. În spate la camioanele astea au scris mare ‘BLOW HORN’ ..și mai una cu ‘PLEASE USE DIPPERS AT NIGHT’. Ideea e că atunci când intri în depășire să claxonezi intr-una ca maniacul ca șoferul de camion să știe pe care parte-l depașești și cam pe unde ești. Noaptea îl mai si blițezi cu farurile. Deci ei cer chestia asta cu claxonul! Și acuma îmi sună capul – mama lor de claxoane.
Pe stânga dreapta se mai pot observa și cămile înhămate la faitoane cu două roți.
De asemenea un fel de balon – remorcă. Cică e pentru cărat iarbă (sau fân).
Când mai trece autostrada printr-un sat, de obicei sunt bariere ca să te oblige să încetinești. Prin sate cam varză. Vacile pascănd gunoaie în mijlocul autostrăzii, iar clădirile din cărămidă roșie, de zici că acum acum se dărâmă. Mizerie mare.
–
Jaipur
Am ajuns la hotel – Golden Tulip Jaipur Hotel.
Când am ajuns în Jaipur, șoferul nostru a oprit și a pescuit un ghid. În fiecare oraș urma să avem câte un ghid din partea companiei. S-a dovedit că luasem ghidul greșit 🙂 Șoferul aranjase el cu un ghid, după aia ăia de la companie l-au trimis pe altul.
După ce am stat puțin la hotel am pornit într-un tur cu mașina.
Jaipur orașul roz. Vechiul oraș e vopsit în roz, în cinstea unei vizite pe care i-a făcut-o prințul Albert (fiul cel mare al Reginei Victoria).
Trafic infernal. Se și construiește nu știu ce metrou suspendat ..si e dezastru. E greu să te obișnuiesti cu claxoanele non-stop.
Faza interesantă e că șoferii nu se enervează. Nu înjură, nu fac semne ..Nimic. Doar claxone, non stop.
Cu noul ghid, i-am zis să ne ducă să schimbam bani întâi. Ne-a dus la o casă de schimb. Casa de schimb – stătea unul la o masă, într-o cameră de 2 pe 2. Și scoatea bani ba de la el din portmoneu, ba din șufladă. Trebuie de avut grijă cu ei.
Am mers vreo trei la schimbat ..și după vreo jumate de oră ne trezim cu ‘exchangerul’ după noi, că făcuse nu știu ce greseală și luase mai puțin dolari decât trebuie și mai trebuie să-i dăm vreo doua sute de dolari că atâta-i iese minus. I-am zis să meargă să-și vadă de treabă, să lasă glumele și nu a insistat prea mult.
Ghidul nostru deja ne dusese la ‘shopping’. Un fel de textilăraie, unde prima dată te trage la demonstrație. Cum se face, cum se ștampilează etc. Ăștia din grup începuseră să facă figuri. Nu sunt nici ei la prima vacanță și știu că expozițiile astea ale micilor industriași se lasă greu la buzunar.
Făcut scandal ..ne-a dus în altă parte. Unde cică e bazarul. Undeva vizavi de spitalul Ayurvedic. Aici am făcut oleacă o piață.. dar durează puțin până te obișnuiești. Mai ales că te vede adus ca oița de către microbusul turistic.
Am să vorbesc de shopping mai pe larg în alt review.
Pe seară am mâncat la hotel.
A doua zi, am avut a full day în Jaipur. Am vizitat Hawa Mahal (Palatul Vânturilor) de afară. Nici măcar nu am apucat să trecem peste drum să facem niște poze mai ca lumea. Apoi, Jantar Mantar Jaipur (Observatorul Astronomic din Jaipur), City Palace Museum (Palatul Regal din Jaipur) – aici ghidul a avut grijă să pierdem mult tip la shopping. În una din clădiri Maharajul ii adăpostește pe ‘’local craftsmen’’, care te fac de nici nu simți, nici nu te ustură. 🙂
După ăst muzeu, alt shopping prin oraș. Tot așa. Pentru berbecii de turiști. Nici nu m-am mai dus. Au plecat doar soțioarele.
A urmat Amer Fort (Fortul Amer), la care era vorba că urcăm cu elefanții. Am aflat mai apoi că elefanții lucrează doar dimineața. Sunt un fel de golf carturi care merg până sus. Eu nu am avut răbdare să aștept mașinuțele alea și ne-am dus pe jos. Mai mult de 10 minute nu faci până sus. E ușor de urcat.
La întoarcere de la Fort, după mari insistențe am oprit în stradă 5 minute de ne-am pozat cu Jal Mahal (Palatul Apelor) care e în mijlocul lacului artificial Man Sagar. Șoferul nostru nu avea probleme la parcat la magazinele pe care le știau ei, dar în unele locuri turistice, parcarea era o mare problemă.
După alte insistențe ne-au lăsat pe o stradă în centru unde am avut o jumătate de oră liber pe la tarabe. Am făcut ceva shopping în fugă – dar trebuie mai mult timp pentru negocieri. Tot spectacolul cu discuția pretului, plecatul – întorsul, etc. durează.
Nu am avut timp de shopping deoarece pe seară am mers la Restaurantul Chowki Dhani. Ăsta e un fel de Disneyland Indian. 🙂 Ghidul ne-a zis că așa ceva nu am văzut și nici n-o să mai vedem. 🙂 Așa a fost!
Agra și Taj Mahalul
A doua zi de dimineață am plecat spre Agra. Pe la jumătatea drumului, din nou stop să se odihnească șoferul. Sunt un fel de restaurante – shopping centre pe autostrăzi, special pentru turiști. Șoferii își iau comision și tot așa.
Am băut câte un ceai – 90 de rupii un ceai.
În drum spre Agra era vorba să vizităm vechiul oraș Fatehpur Sikri. Aici, iar nu am mai intrat deoarece cică e ceață și nu vedem mare lucru. Ne-am pozat cu o pancardă de la intrare și am văzut niște ziduri de apărare. Pe lângă zidurile alea era un fel de sătuleț – de se chema ‘Vai Mama Lor’.
După amiază pe la 2-3 am ajuns la Agra. Intrând în Agra ..iți zici: ‘- Băi nene, nu știu ce am avut de comentat, că Jaipur ăla era chiar luxos!’
Am trecut pe niște drumuri vraiște pe care nu apucaseră să le asfalteze. Hotelul de aici a fost însă mai luxos decât cel din Jaipur. Am stat la Ramada Plaza Agra.
După ce ne-am lăsat bagajele, am luat noul ghid și am plecat la Taj Mahal. Aici o coadă și o aglomerație de mama focului. Străinii au însă ‘cozi’ diferite. Am fost la intrarea principală. Aicea ne-au dus o bucațică cu un fel de bus electric. Ajunși aici, s-a stabilit ca e prea mare coada la străini. Am luat-o în șir indian pe niște străduțe și după vreo 10 minute am mers pe la altă intrare unde nu era coadă la străini. La localnici ..era bătalie. Sute de metri de coadă – dar stăteau foarte civilizați la coadă. Chiar m-am mirat.
Taj Mahalul merită văzut. Este într-adevăr una din minunele lumii. Cel mai tare m-a impresionat intrarea de efect. Treci printr-un fel de poartă, la distanță de clădirea Taj Mahalului, și deoarece ești în întuneric nu vezi decât lumina de la capătul tunelului. Cu cât te apropii mai mult cu atât începi să focalizezi și tunci e ca și cum clădirea Taj Mahalului apare din neant. E un efect deosebit.
Ok. Aici s-a pozat tot grupul câte jumate de oră fiecare și deși era în plan să ajungem și la fortul de peste apă, nu am mai ajuns.
Desigur insă că am ajuns la shopping. Ghid nou – shopping nou.
În Agra e bine de cumpărat marmură. Sunt mari maeștrii la prelucrarea marmurei și la a încustra în ea fel de fel de pietre semiprețioase, sau cum e mai la modă – imitații.
Pe seară am mâncat la hotel, unde berea nu era inclusă în preț și costa vreo 500 de rupii sticla. 🙂 M-am îmbătat de la o bere. :))
A doua zi, din nou 4-5 ore în autobuz, ca să ne întoarcem la New Delhi, de unde urma să luam avionul spre Varanasi. Întoarcerea asta a fost cu peripeții, dar vă povestesc altă dată.
A fost ceață mare pe drum și am avut și ceva evenimente.
La amiază am luat zbor cu Vistara spre Varanasi. În aeroport, la Domestice – la duty free, am descoperit magazinele FabIndia și Biba. Magazine pe care nu le-am mai văzut prin locurile în care ne duseseră ghizii.
Varanasi
Ăsta trebuie să fie cel mai special dintre toate orașele vizitate. Adică e cel mai ‘biliboșc’ dintre toate. : ) Am să-i fac review separat.
Am stat la Hotelul Tridev Varanasi – care din câte îmi dau seama era destul de central. Am luat niște tuc tucuri motorizate de ne-au dus la Gange unde am asistat la Ceremonialul Ganga Aarti pe seară. Ceremonialul l-am văzut din barcă. După ceremonial am fost la unul din ghaturi – locul unde se incinerează morții.
Pe seară am mâncat la hotel.
A doua zi de dimineață, înainte de răsăritul soarelui am mai asistat la un Ceremonial după care am mers cu barca pe Gange. Am coborât lângă ghat și am dat o tură pe străduțe. Am fost la un templu hindus cu acoperișul de aur ..(și între noi fie vorba – mult aur ecologic pe străduțele din jur) ..după care ne-am întors la hotel pentru breakfast.
A urmat ceva shopping – dar ghidul din Varanasi a fost mai ok decât ceilalți – am ajuns și pe la un magazin pentru localnici.
Varanasi e renumit pentru textile – și mătase.
După – amiază, din nou la aeroport, întoarcere la New Delhi.
Avionul a avut ceva întârziere și am ajuns pe seară la hotelul din New Delhi – Vivanta by Taj Dwarka New Delhi.
New Delhi și Old Delhi
A doua zi, alt ghiduș și un full day în New Delhi și Old Delhi.
Am vizitat un fel de minaret, un templu hindus, am văzut din mers un templu sikh, de afară un templu în formă de lotus, de afară o moschee (cea mai mare din India), un arc de triumf al Indiei, Palatul prezidential și Parlamentul, plimbare cu tricicletele la un magazin de mirodenii unde ne-au uleit niște băieți din Afghanistan, mai un exchange printr-un cartier musulman …papa din nou la hotel pe seară.
A doua zi dimineața la avion și Bye Bye India.
Pe scurt cam asta a fost vacanța noastră din India.
Vor urma și reviewurile mai amănunțite pe orașe. 🙂
Până una alta, dacă ajungeți pe aici, vreți să mergeți, ați fost, sau vă interesează India, don’t be shy and leave a message!
Atât de la mine pe azi. Cât suntem încă pe pace eu vă zic:
-Namaste! 🙂
