O vizită la Petra nu se uită! E unul din locurile deosebite de pe acest pământ. Am scris câteva articole despre Iordania dar abia azi am reușit să termin povestea și să scriu câte ceva despre Aqaba, Wadi Rum, Petra și Madaba, pe care le-am vizitat spre sfârșitul vacanței. În acest articol m-am concentrat pe aspectele ce mi s-a părut mie mai importante. 🙂
Continuare de aici.
Am scris despre vacanța pe care am avut-o în Iordania dar m-am luat cu altele și nu am mai apucat să termin povestea. Am scris un articol introductiv (vezi aici), un articol despre capitala Amman , Castelurile din Deșertul de Est (vezi articol ), Orașul Jerash (vezi articol) și Drumul Regelui cu castelul Cruciat Karak (vezi articol). A rămas să povestesc despre ce era poate cel mai important, Petra și Wadi Rum. A trecut ceva timp și am mai uitat ce am făcut. Nici nu mă apuc acum să recitesc ghiduri turistice. Scriu articolul mai mult pentru a încărca niscai poze și pentru aducere aminte. Nu am să intru în prea multe detalii istorice ci am să menționez mai mult unele lucruri care îmi par importante.
E bine de gândit Aqaba, Petra și Wadi Rum legat. În funcție de cum găsiți cazările puteți jongla cu datele și ordinea în care le vizitați. Din Aqaba până în Wadi Rum faci cam două ore cu mașina, iar din Wadi Rum până în Petra o oră și 40 de minute.
O seară și o dimineață în Aqaba
Aqaba e un oraș la Marea Roșie, o mică deschidere pe care o are Iordania aici – câțiva kilometri de coastă cumpărați de la Saudiți. Aceeași poveste și în Israel care are orașul Eilat. Ambele țări s-au bătut pentru accesul la Marea Roșie asta fiind esențial dpdv strategic și economic. Ambele orașe sunt destul de mici.
Temperatura este relativ la fel pe tot timpul anului și se poate face baie. Asta e și principala atracție a Aqabei. Sunt o mulțime de hoteluri pentru toate gusturile și bugetele. Se poate face croazieră pe mare și mai au niște locuri pentru scufundări. Au aruncat în mare niște tancuri ce pot fi văzute de către scafandri.
Este un mic castel, dar nu e impresionant. Nu l-am vizitat în interior. Aqaba mai are și un statut special (special economic zone) și alcoolul se găsește aici și e mult mai ieftin decât în alte părți ale Iordaniei. Faceți ceva provizii, după deșert și bătut la pas Petra sigur veți simți nevoia unei beri reci.
Am ajuns pe înserat în Aqaba. Am mers la un restaurant de pește numit Ali Baba. E un restaurant de pește recomandat. Celălalt restaurant pe care-l aveam în listă era Khubza & Seneya axat mai mult pe kebapuri și frigprui. Ambele sunt aproape unul de altul. Orașul e destul de mic.
Ne-am mai plimbat pe la ceva magazine de suveniruri.
A doua zi dimineață am fost până lângă castel și lângă stâlpul steagului.
Am ajuns și până lângă mare și am înțeles de ce îi spune Marea Roșie. Datorită nisipului Roșu. 🙂
Pe la 9:30 sau 10:00 trebuia să fim la Rest House în Wadi Rum așa că am purces la drum.
no images were found
Wadi Rum – Cum îți alegi cazare (o tabără)?
Fostul rege Hussein a creeat turismul care este astăzi în Wadi Rum. Localnicii au fost lăsați să construiască tabere și li se permite să primească turiști. Este o poartă Rest House / Visitor Centre, unde toți turiștii care ajung aici își lasă mașinile. De aici sunt preluați de către beduini în mașini 4X4. Dacă nu aveau rezervare dinainte sunt repartizați taberei care e în lista de așteptare. Toate taberele sunt în lista de așteptare și toți primesc turiști pe rând. Dacă ai rezervare, atunci te duci la ăia cu care ai vorbit. Problema și întrebarea e cum îți alegi tabăra?
Cel mai ușor e de le văzut ofertele și numele pe booking.com apoi de le căutat site-ul oficial și de vorbit direct cu ei – văzut exact ce tururi oferă și ce e inclus în preț. Ideea standard e să vii dimineața, te plimbi o zi cu jeepul, ai o noapte de cazare plus mâncare, iar a doua zi dimineață la revedere. Dar asta e flexibil. Poți să stai mai multe nopți și să faci diferite drumeții, sau să aranjezi să mergi cu cămilele etc. Pentru o primă vizită în Wadi Rum, plimbarea asta cu jeepul prin deșert de o ziși o noapte de cazare mi se pare cea mai bună opțiune și cred că asta fac majoritatea celor care ajung aici.
Mâncarea e grătar îngropat în nisip și mai toate taberele au și muzica live. Le vine câte un pianist-șantior care face entertainment.
Alegerea taberei se poate face după poze/ comentarii etc.
Sunt câteva tabere mai ieftine care sunt în afara ariei protejate, dar în rest, în mare cam toate sunt la fel. Unele au corturi mai șmechere gen Marțianul sau alte mofturi, dar nu cred să fie mari diferențe între ele. Dacă tot sunteți în deșert, poate e bine de dormit în aer liber. 🙂
Nu vă pierdeți timpul cu învățarea obiectivelor. Vă duce șoferul la ele oricum.
Am ajuns de dimineață după ce am plecat din Aqaba. Am trecut și pe lângă gara în care este un tren istoric ce aduce aminte de vremurile lui Lawrence al Arabiei. În timpul ocupației otomane, turcii au construit o linie ferată spre Arabia Saudită în special pentru a duce pelerinii la Mecca. Această linie de tren a fost ușor de atacat în timpul revoltei arabilor, sprijiniți de britanici.
Drumul asfaltat duce exact la Visitors Centre. Cel de aici i-a sunat pe beduinii care trebuiau să ne ia în primire și i-au anunțat că venim. Mai se merge puțin într-o parcare unde se lasă mașinile.
Aici este și un mic sat unde stau și majoritatea beduinilor – au case din cărămidă și beton. Ne-au dus la casa proprietarului taberei unde au mai așteptat și alți turiști după care au făcut împărțirea pe mașini, fiecare grup fiind luat în primire de către un șofer. Mașini pick-up, Toyota, aranjate cu bănci în spate.
Apoi am început plimbările. Am oprit întâi la un izvor, apoi la fel de fel de poduri de piatră, la rămășițele unui fort, fel de fel de bolovani – Mushroom Rock etc. Plimbare pe jos prin canioane. O dună de nisip roșu pe care am urcat etc. Pe la amiază am primit pachete de mâncare și am fost invitați la un somn, fiind prea cald pentru plimbări.
Pe șoferul/ghidul nostru îl chema Faraj. Foarte interesante mi s-au părut și unele inscripții și desene în piatră. Unele dintre ele sunt foarte vechi. Pe seară am fost duși la un loc de unde se poate vedea apusul. Peste tot am primit ceai gratis. Lucru care arată ospitalitatea beduinilor.
Un alt eveniment memorabil a fost când la întoarcerea spre tabără șoferii au început să facă fel de fel de cascadorii. A pus mașina într-a doua și a început să alerge pe lângă ea. Alt șofer s-a apucat să danseze pe capotă. Știu să se distreze băieții ăștia.
Am avut o experiență memorabilă în Wadi Rum. Aș merge oricând din nou și aș sta poate mai multe zile. Sunt niște poduri de piatră prin munți la care se ajunge doar pe jos și ar merita vizitate. E nevoie însă măcar de două zile de cazare.
A doua zi am pornit spre Petra, unde am ajuns în jurul amiezii.
Câteva aspecte legate de Petra.
Câte zile ai nevoie pentru a vizita Petra? O zi este de ajuns?
Eu aș zice că e nevoie de cel puțin două zile, o zi fiind prea puțin. De obicei însă se merge o zi jumătate. Dar dacă se poate sta mai mult în Wadi Musa, ar fi bune două zile pline pentru Petra. Noi am luat doar două nopți cazare, deci am avut o zi jumătate. Trei nopți de cazare ar fi însă de preferat. Într-o jumătate de zi de făcut ceva prin Wadi Musa – Izvorul lui Moise, eventual Little Petra, iar două zile pline pentru Petra.
Este foarte mult de mers pe jos, așa că fiți pregătiți psihologic.
Distanța de la Visitors Centre până la Mănăstire e de vreo 6km și mai trebuie să vă și întoarceți. De la Visitors Centre până la intrarea în Siq (în Canion) sunt vreo 15-20 de minute de mers pe jos. Teoretic, până la intrarea în Siă, puteți merge călare, călătoria fiind inclusă în preț. Practic toți ăștia cu caii cer bani în plus și am citit în mai multe locuri că nu e recomandat de mers cu ei.
Sunt și calești care te duc până la Trezorerie. Teoretic sunt pentru cei cu probleme de mobilitate, dar iau pe oricine dacă vă înțelegeți la preț.
De la Trezorerie până la Muzeu/Restaurant, ruta e făcută de cămile. Iar după Muzeu, până la Mănăstire sunt măgari și catâri. În caz că vreți să folosiți un astfel de mijloc de transport, probabil că cel mai bine e să găsiți pe unul cu un măgar și să vă înțelegeți pentru o zi.
E greu să-ți dai seama de pe hartă dar cel mai ușor e de reținut că sunt trei vârfuri și trasee destul de dificile până la ele.
1. Traseul până la Mănăstire. Cel mai departe de Visitors Centre, dar care merită pe deplin.
2.Traseul până la High Place Of Sacrifice. Intrarea la el, e la stânga, înainte de a ajunge la Teatru.
3.Traseul până la Punct de Vedere de sus spre Trezorerie.
Trezoreria văzută de sus
Toată lumea vrea o poză cu Trezoreria văzută de sus. Din ce am aflat eu sunt trei posibilități aici.
1. Cum ajungi în fața Trezoreriei, undeva în stânga sunt niște trepte care te duc sus până deasupra canionului. Ăsta e cel mai scurt traseu, dar nu vă lasă să mergeți singuri. Trebuie să luați un copil sau un beduin drept ghid. Prețul e la mica înțelegere. Să fi fost vreo 5-10 dolari? Ajunși sus, veți vedea Trezoreria, iar Canionul (Siq) va fi undeva în dreapta voastră.
2. Mai este un fel de mormânt vis-a-vis de Trezorerie, pe care se poate urca. Am văzut mai mulți urcați acolo, dar nu părea o ascensiune foarte ușoară. Veți fi destul de aproape de Trezorerie și nu știu cât de bune ies pozele.
3. Trecând de Teatru și cum se termină aleea Fațadelor, este o cărare la dreapta care după vreo 40 de minute te duce până la un punct de vedere spre Trezorerie. Privind spre Trezorerie, veți avea Canionul (Siq) în stânga voastră. E o rută destul de lungă, dar veți avea panoramă frumoasă și asupra Teatrului iar traseul și scările săpate în stâncă sunt de poveste.
Astea mi se par aspectele principale, elaborate pe scurt. 🙂
La ce oră e bine de mers la Mănăstire și la ce oră de văzut Trezoreria de sus?
Trezoreria e într-un canion iar soarele nu o luminează decât pentru puțin timp, în restul zilei fiind în umbră. E bine de aflat la ce oră e luminată și de planificat escaladarea în funcție de aia. De obicei asta se întâmplă dimineața pe la 9-10, dar orele fluctuează în timpul anului.
Traseul la Mănăstire cică e mai ușor în partea a doua a zilei, cărarea având mai multă umbră după amiază.
În prima zi, atunci când am ajuns pe la amiază în Petra am hotărât deci să mergem la Mănăstire.
E frumoasă și plimbarea până la Trezorerie și de văzut toate mormintele care străjuiesc calea. În stil grecesc și nabaatenii își îngropau morții în afara zidurilor cetății. Cele mai puternice familii, aveau cele mai neobișnuite morminte. Canionul fost săpat de apele râului Wadi Musa, dar nabaateni au săpat un tunel și au schimba cursul râului, având astfel canionul la dispoziție. Când ajungi la Trezorerie ești încă în afara zidurilor vechiului oraș. De observat și canalele de colectare a apei, de-a lungul canionului. Nabaatenii erau maeștri la colectarea apei în perioadele ploioase. Foarte interesant și sculptura cu cămila și omul, arătând parcă drumul vechilor caravane.
Poze din prima zi cu traseul spre Mănăstire:
no images were found
Dacă în prima jumătate de zi am fost la Mănăstire, a doua zi dimineață am fost la locul de unde se vede Trezoreria de sus, dar nu am mai avut forță să urcăm și până la Locul Sacrificiului. Dacă mai ajung vreodată în Petra vreau să fac și acest traseu.
Poze: Trezoreria văzută de sus – traseul, la dreapta după drumul Fațadelor:
Un alt obiectiv care nu ar trebui ratat când ajungeți în Petra e Biserica Bizantină. Mozaicurile de aici mi s-au părut deosebite și arată influențele și mixajul diferitelor culturi care s-au întâlnit în acest oraș al comercianților:
no images were found
Petra e unul din locurile deosebite care trebuie văzut măcar o dată-n viață. Cu zboruri ieftine mai ales în ultima vreme, nu ar trebui ratat.
Se pot spune foarte multe despre Petra și sunt o mulțime de documentare. Cele mai de sus mi se par doar chestii importante pentru logistică.
De la Petra am plecat spre Madaba, unde aveam o noapte de cazare înainte de zborul de a doua zi. Am trecut pe la canionul Wadi Mujib, pe care îl aveam în plan să-l vizităm, dar datorită ploilor abundente din zilele trecute, era închis vizitatorilor.
Am făcut o baie în Marea Moartă iar apoi am urcat pe lângă Muntele Nebo. Aici am crezut că e doar un punct de vedere de unde Moise a văzut Țara Sfântă și nu am mai vrut să plătesc intrarea. Locul însă merită văzut deoarece au multe mozaicuri interesante.
Madaba – orașul mozaicurilor
Cel mai faimos obiectiv din acest orășel e așa numita biserică a hărții: Biserica Sfântul Gheorghe. Pardoseala bisericii e un mozaic uriaș ce reprezintă o hartă a țării sfinte. E prezentat și Ierusalimul cum arăta în vremea lui Iisus. Foarte asemănător orașului Jerash, sau chiar orașului din Petra cu Aleea Coloanelor. Dacă mergeți în Ierusalim, este un locușor unde se mai păstrează o bucățică din acel drum cu coloane. Ierusalimul de pe vremea lui Iisus arăta total altfel de ce ne imaginăm acum.
Am mai vizitat și Madaba Archeolgical Park și Muzeum Madaba și e uimitor ce bine s-au păstrat unele mozaicuri. Un orășel foarte interesant. O vizită în Iordania te face să înțelegi mult mai bine Israelul și vice-versa.
Am mâncat la restaurantul Haret Jdoudna. Un restaurant ce îl recomand.
no images were found
În concluzie
Iordania e o țară minunată cu oameni foarte faini iar Petra e o locație ce nu trebuie ratată. Sper să mai ajung într-o zi din nou pe acolo. Dacă ar fi să fac un rezumat al întregului articol și să dau doar un singur sfat ar fi ăsta:
„-Cumpărați o navetă de bere din Aqaba sau Madaba!”
Îmi mulțumiți mai târziu! 😛
