Dus De Acasă.ro

Pe străzile din Jerash – un oraș greco-roman (5)

TraianS Blog, Iordania No Comments

Se spune că Orașul Jerash este cel mai bine prezervat oraș greco-roman din lume (sau cel puțin Estul Mediteranei). Nu te-ai aștepta să găsești mare lucru în această parte a lumii, dar romanii trebuiau să-și impresioneze populația din coloniile proaspăt cucerite. Faptul că zona este prea puțin locuită astăzi a făcut ca aceste orașe să ajungă într-o stare destul de bună până în zilele noastre.

Continuare de aici.

Cum am ajuns la Jerash?

În acea dimineață fusesem la citadela din Amman (vezi impresii), după care luasem drumul deșertului unde am văzut câteva castele din deșert (vezi impresii). Dintre cele trei pe care le-am văzut Quseir Amra a fost de departe cel mai tare.
Înainte de a face acest traseu întrebasem un iordanian ce părere are despre rută și îmi spusese că nu aveam să mă încadrez cu Jerash. Totuși nu a fost chiar așa. Dacă nu aș fi făcut citadela dimineață, probabil aveam timp să ajung și până la Castelul Ajloun.
Nu petrecusem mult timp în deșert, dar când ne-am apropiat de Valea Iordanului și a început să reapară verdeața, ne părea ciudat. Ce caută verdele ăsta pe aici? 🙂
Despre Jerash mai citisem câte una alta și mă interesaseră în special două aspecte.

Unu la mână am vrut un restaurant bun deoarece mă gândeam că o să ajungem pe la amiază și oricum trebuia să mâncăm pe undeva iar doi îmi pierdusem ceva timp pe tripadvisor citind despre demonstrația cu cai și gladiatori din vechiul stadion din Jerash.
Este un spectacol în Hipodrom în care localnicii se plimbă cu căruțe de război trase de cai – ceva gen Ben Hur, iar mai apoi fac ceva demonstrații de gladiatori.

Demonstrațiile cu care de luptă și gladiatori din Jerash

Intrarea era destul de scumpă vreo 12 JOD dacă nu mă înșel. Problema era că mai mulți ani nu se mai făcuseră aceste demonstrații dar de puțin timp reîncepuseră să le facă. Aveau date și orele (în jur de 11:00 și 14:00) dar cred că acest spectacol este mult influențat de prezența celor cu autobuzele turistice. Dacă se adună câteva autocare și cei de la agenții dau telefon că s-ar putea să fie clienți se pregătesc băieții și dacă nu, nu. De aceea nu mi-am mai bătut capul cu acest spectacol și nici nu am mai încercat să ajung la orele despre care citisem. Dacă avea să fie bine, dacă nu, nu și cu asta basta. Și așa mi se păruse cam scump și nu cred că m-aș fi aruncat. Dacă doriți mai multe informații despre acest spectacol vedeți pagina lor: www.jerashchariots.com.

Unde să mâncați în Jerash?

Problema numărul doi a fost problema restaurantului. Nu sunt multe restaurante prin Jerash. Pe Tripadvisor pe locul 1 e restaurantul Lebanese House Um Khalil Restaurant (www.lebanese-house.com) iar pe doi e Artemis Restaurant. Amandouă sunt destul de aproape de intrarea la situl arheologic. M-am uitat la pozele pentru Artemis Restaurant și mi s-a părut că are mai mult succes cu busurile turistice. De ceva timp încerc să evit autobuzele cât mai mult. 🙂
De aceea mi-am salvat doar locația Restaurantului libanez.

Venind înspre Jerash

Drumul din deșert a fost destul de ok. Am avut un filtru de poliție, undeva pe drum. Sunt filtre de poliție în multe locuri și de obicei veți fi opriți. Nu cer însă actele. Se uită doar la șofer și la mașină, te întreabă de unde ești și la revedere. În toată vacanța cred că am fost opriți de cel puțin vreo 10 ori.
Când am ajuns în Jerash, GPS-ul ne-a băgat prin centrul orașului nou, care e cumva în panta unui deal. Drumurile sunt foarte strâmte și erau mulți parcați de abia aveai loc să treci pe lângă ei. Am reușit până la urmă să ieșim de acolo. Am ajuns pe la ora 15:00 în Jerash și nu știam la ce oră se închide situl arheologic. De aceea am zis să mergem până acolo să vedem care e treaba iar apoi decidem dacă să mâncăm întâi sau mai târziu. Coordinatele parcării sunt următoarele 32.271801, 35.889591. Este foarte mult loc de parcare. Ne-au spus că se închide la 18:00 iar ultima intrare e la 17:00 așa că am decis să mergem să mâncăm întâi.

O după amiază la Lebanese House Um Khalil Restaurant

(www.lebanese-house.com)
Restaurantele libaneze sunt foarte populare în Iordania. Sunt mai multe decât restaurantele iordaniene, deoarece iordanieni e vorba că-și prepară bucatele tradiționale mai mult acasă. Pentru cineva care a făcut Cipru, Turcia, chiar Grecia, mâncarea libaneză e foarte familiară. Se intră cu mezeuri, calde și reci. Iar apoi kebapuri, șișuri, piftele, pârjoale etc. Am să adaug câteva poze.
Chestia cu restaurantele lor e că fumează multe narghilele, de aceea poate să fie destul de mult fum în restaurant. După mâncare se pun la fumat nargilele, în interior. Este un nenic care se plimbă și doar schimbă jarul la narghilele. E îmbrăcat traditional și el e cel ce se ocupă de nargilele. Le duce, le aduce, le pune jar nou. Chestii din care se trage fumul sunt de unică folosință și toată afacerea e destul de igienică. Prin Europa am cam uitat cum erau crâșmele pline de fum cândva, iaca în Iordania ne puteme aduce aminte. Atmosfera e diferită, totuși, deoarece ei folosesc tutun aromat. Deci miros de fel de fel de fructe, prin aer. Interesant cumva.

Vizita la Situl Arheologic Jerash

După mâncare am fost să vizităm Situl arheologic al vechiului oraș Jerash (sau Gerasa).
Chiar lângă parcare este o clădire mai mare ca un fel de mini bazar, cu fel de fel de dughene cu suveniruri. Nu am zăbovit prea mult pe aici că și așa eram în întârziere.
Casa de bilete se află tot aici – la ieșirea din bazar. Era destul de aglomerat cu localnici.

Am așteptat degeaba la rând, deoarece când au văzut Jordan Passurile au zis să mergem mai departe. Iordanieni plătesc doar 1 JOD intrarea și era plin de ei – fiind și zi de sărbătoare atunci când am fost noi.

Nu am să intru prea mult în detalii istorice deoarece acestea se pot găsi și pe internet.
După acel bazar se urcă pe un fel de deluț unde e Poarta lui Adrian. E vorba că împăratul roman Adrian și-ar fi petrecut o iarnă în acest oraș și au ridicat această poartă în cinstea lui. Ideea era să mărească zidurile vechiului oraș, dar se pare că orașul nu s-a mai extins atât de mult cât își doreau ei. Deci întâi construiau zidurile și porțile iar mai apoi veneau cu celelalte clădiri.
Poarta are trei arcade, o poartă mai mare pe centru pentru vehicule și două porți mai mici pentru pietoni. Noaptea cred că se închideau porțile orașului.
Imediat cum treci de poarta lui Adrian, pe stânga e Stadionul sau Hipodromul. Am mai văzut câteva, în special cel din Olympia, Grecia, iar văzândul și pe acesta ne putem imagina cum arată și Hipodromul din Istanbul. Stadionul avea o capacitate de 15000 de specatori, pe când Circus Maximus din Roma avea o capacitate de 157000. Aici se desfăsoara și spectacolul modern despre care vorbeam mai sus.
În afara stadionului, sub locurile unde stăteau spectatorii erau mai multe magazine. În câteva camere mozaicurile sau păstrat destul de bine. Cred că chiriile erau destul de mari având în vedere că era văd bun, cu oamenii ce veneau la stadion.
După Hipodrom se merge pe o alee vreo 5 minute și se ajunge la Poarta de Sud a orașului și la ziduri. Aici se controlează Jordan Passurile, după care se poate intra. Zidurile orașului se întindeau pe o distanță de 3,5 km.
După Poarta de Sud pe stângă e un zid destul de impozant. Un zid de susține ar Pieții din fața Templului lui Zeus.
După această stradă se ajunge în Piața Ovală. Această piață, sau Forum este o imagine reprezentativă pentru Jerash. E o deschidere destul de mare cu coloane pe margine în formă ovală, datorită și dealurilor care o încănjoară.

Strada principală a orașului – Cardo, venea aici, după care continua spre Templul lui Zeus. Forumul era un loc unde oamenii se adunau, făceau schimb de mărfuri, manifestații etc. Eu mă gândesc că era și un loc de parcare pentru căruțe. Strada și piața sunt pavate în marmură și se văd urmele carelor. Și căruțele alea trebuiau parcate undeva. Am încercat să găsesc informații în acest sens dar nu am găsit.
Am continuat la stânga spre Templul lui Zeus dar nu am ajuns până lângă el. L-am fotografiat de la distanță.
Am mai vizitat ceva orașe grecești și ar fi de reținut această împărțire, cu templele, piețele, forumurile, teatrele și locurile de comerț într-un loc iar zonele rezidențiale în altă parte. Vechile zone rezidențiale se află în partea în care acum se află orașul modern.
Teatrul de Sud este prezervat destul de bine. Aici sunt niște iordanieni îmbrăcați în straie militare tradițonale. Unul cânta la cimpoi iar altul la tobă. Când am ajuns noi tocmai terminaseră dar au mai făcut o melodie pentru noi. Au un tips box lângă ei. Noi le-am băgat câte 1 JOD de cuplu, iar unul se trezise să zică că e prea puțin, că trebuie 5. Cântaseră 2 minute. No comment.

În teatru mai încercați cele bine știute: calitatea sunetului de pe orice loc din arenă dacă stai în centrul scenii. Iar mai apoi ..pe primele rânduri, dacă șoptiți ceva într-un capăt, sub scări, cineva din capătul celălat vă poate auzi și înțelege.
De la teatru am continuat pe o cărărușă din vârful deluțului, iar Piața Ovală și Cardo se vedeau frumos în vale.
Doar foarte puțin din oraș a fost excavat și renovat. Dealurile încă ascund multe. Se puteau vedea străzi care veneau înspre deal și se opreau brusc deoarece săpăturile nu au mai continuat.
Este destul de mult de mers, probabil că ar trebui alocat cel puțin 2 ore pentru vizitarea sitului.
La o margine de drum am dat peste o cireadă de centipede (sper că așa se scrie) ascunse prin iarbă. Nu am mai văzut până atunci astfel de lighioane așa de mari.
În vârful dealului am ajuns lângă Templul lui Artemis care era cea mai impozantă clădire din Jerash. Aici ne-a luat în primire un nene care vindea nu știu ce mărgele și nu am stat foarte mult. Câteva dintre coloanele astea se mișcă la cea mai ușoară atingere, iar nenea cu mărgele vă va arăta, dar mai apoi va trebui să luați lănțișoare de la el.
Nu departe de Templul lui Artemis era un fel de fabrică unde se tăiau pietrele cu niște ferăstraie uriașe. Mecanismul era acționat de apă, la fel cum sunt acțonate morile din ziua de azi. Est albia unui râu acolo, și au reconstruit mecanismul din lemn.
Aceași apă cred că ajungea mai departe în Nymphaeum – un monument închinat nimfelor. Imaginați-vă un fel de Fontana di Trevi, cu apă ieșind din fel de fel de statui de marmură. Statuile de marmură nu au mai ajuns până în zilele noastre dar se observă nișele unde ele stăteau.
Am ajuns din nou în Cardo și am continuat spre ieșire deoarece era ora închiderii.
Foarte impresionantă această stradă. Oare câte din străzile construite azi vor mai fi întregi peste 2000 de ani?
Nu am mai ajuns la Poarta de Nord și la Teatrul de Nord.Există mai multe ruine ale unor biserici bizantine, iar mai apoi a unor moschei omeiade. Aș mai recomanda spre vizionare filmul Agora pentru a încerca măcar o vizualizare a unor astfel de orașe greco-romane.
După ce am terminat cu Jerash ne-am întors în Amman, unde am ajuns pe seară. Nu am mai ajuns pe la Ajloun și nici prin Al-Salt nu am mai trecut. Al-Salt e un vechi oraș care are multe rămășițe din perioda otomană. Lângă Ajloun ar mai fi nu știu ce pădure de pini – Iordania fiind unul dintre cele mai sudice locuri unde încă se mai găsesc conifere.
În nord ar mai fi de menționat orașul Umm Qais, dar era prea departe și prea aproape de granița cu Sirira ca să mai mergem până acolo.
Recomand o vizită la Jerash chiar dacă ați mai văzut și alte orașe grecești. Toate au câte un plus și e bine de văzut cât mai multe pentru a vă face o imagine despre cum era viața în astfel de orașe acum 2000 de ani. E greu de imaginat că Iisus a predicat și prin astfel de orașe și Ierusalimul în vremea lui, arăta oarecum similar. Veți înțelege mult mai bine orașe ca Madaba, după ce veți vedea Jerash.

Citește și continuarea aici.

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail
, , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.