Ce trebuie să știi dacă mergi pentru prima dată în Malaezia
Am fost de curând în Malaezia și vreau să scriu acest articol până nu mă iau cu altele și uit detaliile importante. După ce te întorci dintr-o vacanță, prima dată uiți munca de documentare (lucrurile despre care ai citit dar pe care nu le-ai putut vizita) iar dacă stai mult pe gânduri uiți multe detalii și despre lucrurile pe care le-ai vizitat. 🙂
La începutul documentării, mai ales dacă urmarești topuri de gen: Best 10 things To do (sau See) în Malaezia, etc., nu îți dai seama de distanța dintre aceste obiective din Top 10-uri. Într-o vacanță scurtă aceste Top 10, sunt aproape imposibil de făcut datorită distanței mari dintre ele. Poți face câteva, dar nu pe toate.
Așezarea și Împărțirea Geografică
Primul lucru care trebuie înțeles e așezarea și împărțirea geografică. Prima dată să împărțim Malaezia în două.
Avem Malezia Peninsulară (așa zisa continuare a Thailandei) și Malezia De Est (sau Malezia Insulară – e vorba de Insula Borneo – unde Malezia ocupă două state în nordul insulei).
Trebuie avion ca să mergeți în Borneo. Aici aveți partea mai sălbatică a Maleziei, cu multă junglă, triburi (celebrii tăietori de capuri), Sarawak longhouses, rezervatia de urangutani, Muntele Kinabalu, Pesterile Mulu din Gunung Mulu Reservation Park (aici sunt și acei munți de le zice Pinnacles – foarte fotogenici dar e ceva traseu până la ei), etc.
În insula Borneo a fost Bourdain la sfărșitul celor două documentare pe care le-a făcut despre Malaezia – e vorba despre un episod din No Reservations pe când era el (mai) tânăr și apoi e un episod mai recent din Parts Unknown, în care reface traseul făcut în urmă cu 10 ani.
Eu a trebuit să tăi Borneo din start. Nu că nu mi-ar fi plăcut, dar când să le faci pe toate? După ce ești pe drumuri o zi cu zborurile, ajungi lovit de jet lag, numai de un alt zbor domestic nu îți arde. Și nici după câteva zile nu îți arde, deoarece Air Asia zboară prin fel de fel de locuri din Asia de Sud Est și când faci un top al zborurilor, Cambodgia, Vietnam etc. parcă se situează mai sus decât Borneo. De aceea am renunțat la Borneo și am pus-o deoparte pentru o dată viitoare.
Revin acum la Malaezia peninsulară.
Majoritatea zborurilor aterizează la Kuala Lumpur, de aceea majoritatea traseelor încep de aici.
Partea vestică a Malaeziei e mai dezvoltată iar partea estică mai puțin. Pe coasta vestică avem și mai multe influențe chineze, aici fiind majoritatea minorității chineze, culminând cu Singapore care e altă țară all together.
Celălalt tip de turism pentru care e renumită Malaezia, este turismul de bălăceală, să zic așa. Adicătelea vii la mare, bronz, semințe ..etc. Înțelegeți ideea. Nu zic că nu e tentant, mai ales că o poți face tot timpul anului – în timp ce ai tăi, cei de acasă, dârdâie prin nămeți, tu ești la plajă în Penang. Sounds good, no?
Totuși nici acest tip de turism nu-i pentru mine. La soare pot sta și acasă (vara ce-i drept), scot un lighean cu apă în ogradă și stau cu buricu-n sus până mă fac ca un pui de la KFC. Cum naiba să mă pun la prăjit și scăldat când sunt atătea de văzut și de făcut iar adrenalina dă pe afară din mine. Am zburat atâtea ore ca să stau la soare? Sigur că apa e altfel, nisipul e mai alb, peștii vin și-ți șoptesc povești de amor pe la urechi – but I cannt do it.
Și din nou, pentru locuri mai îndepărtate, ca arhipelagul Langkawi, de exemplu, trebuie avion.
Pe scurt câteva statiuni, insule, și locuri de scaldă:
- Arhipelagul Langkawi – 99 de insule, plaje frumoase, jungle, și duty free. Dacă vrei pileală ieftină cică trebuie să mergi în Langkawi.
- Penang (Pulau Pinang) – altă insulă, dar de data asta legată de mainland și prin două poduri. Georgetown e capitala, iar aici minoritatea chineză e în majoritate. Georgetown e renumit pentru arhitectura colonială, mâncarea locală și dacă tot am zis că sunt chinezi mulți – probabil pentru chinezării.
Pe coasta de est a Malaeziei Peninsulare avem:
- Insulele Perhentian (Pulau Perhentian) – aproape de granița cu Tailanda. Plaje, scuba diving și petreceri cu backpackeri.
- Insula Redang – mai puțini backpackeri și cică scufundări mai meseriașe.
- Insulele Tioman – prin anii 70, Revista Time a numit-o una dintre cele mai frumoase insule de pe pământ. Scufundări, junglă, șopârle uriașe.
Și cele de mai sus am fost nevoit să le tăi de pe lista mea. Poate la o a doua sau a treia vizită în Malaezia le-oi face. Tura asta nu aveam cum. Prea departe, prea complicat, prea mult soare, prea mult bronz. 🙂
Obiective în apropiere de Kuala Lumpur
Pentru primele zile cât am stat în Malezia, am închiriat mașină și am zis că fac tot ce se poate prin împrejurimi. Planul inițial a fost să merg cu mașina înspre Singapore. Am ajuns într-o vineri dimineața, am luat mașina și am mers în:
Malacca – oraș colonial, cu arhitectura rămasă și de pe timpul olandezilor. S-au perindat fel de fel de popoare pe aici, găsim mulți chinezi – și o minoritate ieșită din amestecul chinezilor cu localnicii – de unde și bucate specifice – așa zisa mâncare ‘baba nyonya’. Malacca e bine de făcut într-un week-end, deoarece Vineri, Sâmbătă și Duminică seară pe Jonker Street – are loc piața de noapte. E probabil destul de mort în restul săptămânii. Am să scriu un articol mai lung despre Malacca.
Singapore – am citit mai multe despre Singapore și eram destul de hotărât să merg până acolo. Am renunțat deoarece, doi dintre prietenii care călătoreau cu noi erau ucrainieni și aveau nevoie de viză și nu m-am mai complicat.
E bine de știut că mașinile închiriate în Malaezia nu sunt acceptate în Singapore. Aveam de gând să dormim în Johor (orașul Malaezian – vecin cu Singapore) și să facem excursii de o zi în Singapore fie cu trenul sau cu taxiul (mașina). În week-end mulți singaporezi vin în Johor la shopping deoarece e mai ieftin – și poate să fie ceva trafic. Dormitul în Johor și excursii în Singapore – sunt sigur o soluție de luat în seamă. De făcut, pe viitor.
The Highlands Experience
După ce am renunțat la Singapore mi-am întors atenția mai la nord de Kuala Lumpur, deoarece prin sud nu prea sunt multe de făcut. Este un parc național, dar drumul e rău, trebuie 4X4, mai avem o cascadă în unul din parcuri – dar ca să ajungi la ea trebuie mers prin pădure ceva traseu.
Care-i treaba cu highlands-urile?
În Malaezia e cald tot timpul anului și umiditatea este mare. Dacă urci puțin pe munți însă, e răcorică. Pe vremea englezilor, imperialiștii au căutat aceste locuri cu răcoare, ca să le amintească de Old Jolly England și și-au făcut case de vacanțe pe acolo:
Frasers Hill – am zis de englezi, dar uite că la Frasers Hill e vorba de un scoțian, care a avut ceva mine prin zonă. English cottages – în vârful dealului, destul de aproape de Kuala Lumpur. Mai mic însă decât Genting și Cameroon.
Genting Highlands – a chinese affair. Un chinezo-malay, nenea Lim Goh Tong (pre vremuri cel mai bogat om din Malaezia), prin anii 60, a avut ideea de a face hoteluri și casinouri pe vârful dealului. Construcția a început prin anii 70 și încă mai durează și astăzi. Încă se lucrează la un Theme Park – 20th Century Fox, iar multe dintre hoteluri au fost renovate. Pe scurt – mult beton, în vîrful dealului, plin de chinezi aduși pentru casinouri. Ce nu pot face prin China, fac aici.
Resortul are și renume istoric local, mulți dintre băștinași, mergând să se dea cu telegondola sau să se tragă în poze când erau pokemoni – un fel de Nea Marin la Mamaia, prin anii 80. Am fost, am văzut, voi scrie.
Cameron Highlands – plantații de ceai, sere cu căpșuni, dealuri verzi, bătălie împotriva junglei. Aici temperatura rareori trece de 25 de grade în timpul zilei. E destul de liniște în timpul săptămânii, dar în week-end localnicii dau buzna, să se răcorească, să mănânce căpșuni și să-și facă poze cu lavandele. Dacă Malacca cred că e bine de vizitat la sfârșit de săptămână, aici e pe dos. Cred că e bine de vizitat în cursul săptămânii, ca să aveți parte de liniște.
Alte obiective destul de aprope de Kuala Lumpur
Sanctuarul de elefanți de la Kuala Gandah – elefanți sălbatici sau pui orfani sunt aduși la acest centru pentru o eventuală viitoare relocare. Parcul Național Taman Negara – Taman Negara înseamnă Parc Național – dar deși sunt multe parcuri naționale, ăsta e tata tuturor parcurilor naționale. Junglă la greu, plimbări cu barca, drumeții prin pădure.
Ipoh – un orășel interesant, bun de făcut ca ruta alternativă de la Cameron Highlands.
Kuala Selangor – licurici văzuți în pădurile de mangrove și Silver Leaf monkeys – care cică-s mai blânde decât suratele lor din altă specie, cele de la Batu Caves adicătelea. Orășelul se află la vreo jumătate de oră cu mașina de Kuala Lumpur.
Batu Caves – nu ar trebui să scriu despre Batu Caves separat de KL, deoarece se află în KL, sau mai bine zis la periferia lui. Cred că asta e cel mai renumit obiectiv din Malezia.
Oamenii din Malaezia și un pic de istorie
Mi-e greu să vorbesc despre istoria Malaeziei deoarece îmi pare destul de încâlcită și nu prea sunt în history mood today 🙂 Am să zic pe scurt ce am înțeles eu, ce am mai spicuit pe ici pe colo și ce am mirosit. Desigur că s-ar putea să fiu total pe lângă, de aceea nu vă puneți mari baze pe ce spun.
Există aceste grupuri etnice mai mari: Malayezi 52%, Chinezi 27 %, Indieni 9%, Baștinași (Orang Asli) – diferite triburi – 12%.
Malayezii sunt în mare majoritate musulmani probabil au avut legături de comerț cu arabii cu mult înaintea venirii europenilor. Satele tradiționale se numesc Kampong și multora le e dor de acest stil de viață – sau cel puțin așa mi s-a părut mie. Datorită climei blânde, nu e nevoie de cine știe ce construcții. Casele tradițonale sunt pe piloni – în primul rând asta ajută în cazul inundațiilor iar în al doilea rând animalele (insectele etc) nu se pot cățăra în casă. Cred că pot ridica o casă și într-o zi. Câțiva pari peste care bați mai multe prăjini de bambus, câteva rogojini în loc de pereți și un acoperiș de stufăriș (sau tabla) deasupra și gata casa. Singurul semn mai distins al casei sunt un fel de scări de beton în spirală la intrarea principală.
Nu e nevoie de geamuri ci chiar se caută curentul, casele fiind gândite în așa fel încât să ofere un sistem de ventilație care să răcorească.
Casele mai moderne se fac acum din beton și cărămidă, dar nu sunt totuși foarte mari. La orașe desigur, planuri urbanistice cu blocuri înalte sunt la modă.
Toți malayezii pe care i-am întâlnit, m-au întrebat de copii. Câți copii am și care e numărul mediu de copii per familie din țara mea. Se pare că le plac familiile mari, mulți copii, iar familia extinsă are un rol foarte important pentru ei.
Ca stil de viață, par foarte relaxați, le place viața, sunt zâmbitori ..și au cumva un aer că știu să trăiască bine. Fiind sunt britanici în trecut, foarte mulți vorbesc engleza (99%) …și au de ex. săptămâni la școală când toate materiile sunt predate în engleză.
Chinezii sunt în special pe coasta de vest a Malaeziei, până în Singapore…și se ocupă în special cu comerțul, restaurante etc. De obicei ei au fost clasa cea mai bogată din Malaezia. Au venit cu câteva sute de ani în urmă și mulți dintre domni au luat neveste localnice, creeând un nou mixaj. Orașe ca Georgetown, Melacca etc. au chinezi în număr mare.
Indieni au fost aduși de către britanici, de obicei din Sudul Indiei, să lucreze pe plantațiile de ceai, palmieri etc. În general sunt văzuți drept clasa de jos și fac muncile pe care celelalte două clase nu le fac.
Băștinașii (click aici) se împart în mai multe triburi.Majoritatea duceau o viață de tip nomadic prin junglă, dar sunt și câteva triburi care erau numite – sea gypsies. Majoritatea populației băștinașe este foarte săracă, ei adaptându-se cu greu la viața departe de junglă.
Cine s-a perindat prin Malaezia?
Aici vorbim în special de orașele de coastă.
Desigur că au fost portughezii, olandezii și britanicii. Cea mai mare influență (și cea mai recentă) au avut-o britanicii. Olandezii au picat la înțelegere cu Marea Britanie și s-au axat mai mult pe Indonezia.
În multe aspecte, Malezia e similară cu Cipru – care a fost și ea sub dominație britanică până în anii 60. Găsești același tip de școli și multe clădiri sunt similare. De exemplu Malacca mi s-a părut să semene mult cu Nicosia.
Britanicii de asemenea au dus o politică de divide et impera și partidele creeate au fost înființate pe criterii etnice. În trecut au fost revolte și bătăi etnice – de ex. mulți chinezi au murit în timpul acestor evenimente în Kuala Lumpur. La suprafața aceste tensiuni nu se observă, dar se pare că ele există.
Malaezia este o țară bogată având importante resurse de gaze, petrol, bauxită și cositor.
Produsele din bauxită sunt recomandate drept suveniruri, dar eu le-am găsit cam scumpe.
Aeroporturile din Kuala Lumpur
Kuala Lumpur poate fi folosit ca hub pentru alte destinații din Asia de Sud Est. E bine de știut că sunt două aeroporturi (sau mai bine zis un aeroport cu două teminale), care chiar dacă sunt unul lângă celălalt, e nevoie de autobuz pentru a te deplasa între ele.
Kuala Lumpur Internațional Airport, este aeroportul principal, unde vin majoritatea zborurilor de pe distanțe lungi.
Kuala Lumpur Internațional Airport 2 sau KLIA2, e aeroportul de unde zboară companiile low cost și e aeroportul hub al liniei aeriene Air Asia, care sunt foarte bine dezvoltați în această parte a lumii.
Dacă vreți să vizitați și alte țări e bine de văzut zborurile Air Asia din timp.
Aeroporturile sunt destul de mari, iar cozile la tejghelele Air Asia pot fi foarte lungi. Bagă toate zborurile la aceeași coadă. Deci e bine de venit cu vreo 3 ore înainte de timpul zborului.
De la aeroport în oraș (la KL Sentral) sunt trenuri express, dar sunt destul de scumpe. Dacă sunteți mai mulți e bine de luat taxi.
Chiar înainte de ieșirea din aeroport sunt niște ghișee unde se vând cupoane și prețurile sunt fixe.
Despre transportul în KL am să vorbesc în alt articol.
Este nevoie de viză pentru Malaezia?
Cetățenii români nu au nevoie de viză pentru Malaezia. La aeroport nu ne-au întrebat absolut nimic. Se iau amprente, și te fotografiază, și gata treaba. Iti pun viză de intrare pentru 90 de zile.
Deoarece am fost până în Cambodgia, mă întrebam daca voi avea probleme la întoarcere. La fel nici o treabă. Viza aia de 90 de zile e multiple entry.
Nu ne-au întrebat nimic. E un sistem similar cu cel aplicat de Turcia.
Probabil dacă treci peste ce 90 de zile, atunci apar probleme. În rest, treaba merge șnur.
Vaccinuri pentru Malaezia
Nu sunt cerute vaccinuri pentru a intra în țară. Există pericol de malarie doar în zone foarte departe de zonele populate. Noi nu am avut nici un vaccin și nu am pățit nimic. În marile orașe nu sunt probleme.
Ce haine să vă luați cu voi?
Haine de vară! Va fi cald, și umezeala foarte ridicată va face să pară totul și mai cald. E bine să aveți o șapcă ceva in cap deoarece soarele este foarte puternic. Eu am mai avut o geacă e ploaie cu mine, dar nu prea am luat-o decât dacă m-am dus prin pădure. Cam în fiecare amiază plouă – deci dacă mergeți undeva unde credeți că nu aveți unde să vă adăpostiși de ploaie e bine să aveți o pelerină ceva, sau o umbrelă.
Alegerea unei cazări în Malaezia
Am stat în diferite hoteluri prin Malaezia, și în medie am plătit cam 100 de ringgit pe dublă pe noapte. De obicei micul dejun nu este inclus.
Mai apare si o taxa de 6% și un service tax de 10%, să aveti grijă, dacă faceți rezervarea pe booking.com, să vedeți că sunt incluse.
Pe lângă astea, din octombrie 2017 s-a băgat o taxă de 10 ringgit de cameră/per noapte pentru străini. De ex. dacă stați 4 nopți, va mai trebui să decartați 40 de ringgit peste prețtul la car v-ați înțeles.
La capitolul cazare în KL, în caz că sunteți mai mulți căutați și services apartments. Sunt multe blocuri de apartamente, cu diferitți proprietari care îți închiriază apartamentele. Puteți să ieșiți mult mai ieftin decât la hotel.
Am să scriu mai multe la KL.
Banii în Malaezia
Moneda națională e ringgit. E cam la aceeași paritate cu lira turcească și mi-a fost foarte ușor cu prețurile.
Bancomate sunt peste tot ..și e ușor de scos bani de la ele.
De asemenea se găsesc și case de schimb – Money Changer le zice și nu-s probleme a schimbat bani.
Prin fiecare mall am găsit câte un Money changer.
Condusul și închiriatul unei mașini în Malaezia
Eu am închiriat de la Avis – dar sunt și alte companii.
Se conduce pe stânga. Dacă ați mai condus pe stânga, nu e mare șmecherie. Drumurile sunt în general foarte bune.
Cea mai ieftină mașină e închiriat este Proton – un fel de Dacia a lor. Eu am închiriat un Proton pe benzină cu motor de 1.3. La deal cam gâfâia dar în rest a mers bine. Autostrăzile trebuie plătite și aveți nevoie de o cartelă TouchNGo. Bagi bani pe ea și când ajungi la bariere o citești. O mai scanezi o dată când ieși de pe autostradă și atunci vezi câți bani ți-a luat. Eu în vreo 5 zile și peste 1000 de km făcuți am cheltuit vreo 100 de ringgiți.
Cartela costă 15 ringgit când o cumperi prima dată. Din care 5 ringgit e costul plasticului, iar 10 ringgit ai deja pe ea ..poți să-i folosești.
Această cartelă se poate folosi și pentru transportul în KL și e chiar recomandat de avut una. Nu mai pierdeți timpul cu automatele.
Pe autostrăzi de avut grijă că banda cea mai din stănga, care e de mărimea unui trotuar, e rezervată motocicletelor și mopedurilor și altor tiribombe din astea. În rest e ca în Anglia. Banda pentru depășiri e cea dreapta, banda din stânga e pentru cei care merg mai încet.
La început o să fie mai greu până vă obișnuiți cu motocicletele, deoarece vă vor depăși prin partea stângă a mașinii, pe banda aia rezervată lor. Atâta timp cât nu vă băgați pe banda lor (și nu vă bagați) nu le aveți grija.
Dacă mergeți mai încet vă treziți că vă depășesc mașini prin dreapta și motociclete prin stânga.
Sunt foarte civilizați în trafic și nu e greu deloc de condus în Malaezia. Majoritatea mașinilor sunt curate – mai bine zis, nu am văzut mașină murdară cât am stat pe acolo, iar traficul decurge bine.
Shopping în Malaezia
Am fost prin multe malluri, dar cum am stat mai mult pe coridoare, nu pot zice că-s mare expert. Prețurile nu sunt foarte ieftine comparativ cu Turcia, dar au unele chestii interesante. La suveniruri sunt tare recomandate chestiile făcute dun bauxită – Royal Selangor .e compania care se ocupă cu chestia asta, dar prețurile sunt mari.
Prin central market, găsiți multe chestii indieni, elefanți din lemn, măști și alte prostii. Noi am cumpărat niște fluturi în tablou – un fel de insectar …(sau cum s-o fi chemând). Ăsta mi s-a părut cel mai tare suvenir.
Mai sunt malluri numai cu electronice, și acolo se poate târgui. Nu am avut în minte să cumpăr ceva, dar sunt sigur că cei interesați pot găsi ce caută. Am să scriu mai multe despre shopping la KL.
Pe lângă shoppingăreala asta de gen Mall (aveți grijă că se închid la 10), trebuie să menționez micile magazine. Sunt multe 7 Elevens (convenience stores) – ca în Japonia și USA, care sunt deschise non stop. Aprovizionarea de la astfel de magazinașe nu prea e o problemă. Berea e destul de scumpă în Malaezia. Fiind stat musulman, se taxeaza alcoolul. Din câte am înțeles este o taxă de vreo 3 ringgit per sticlă. De aceea e mai econom de mers pe sticlă mai mare de alcool și băgat cocktailuri.
Bere e bună (am băut în special Tiger), dar o sticlă e în jur de 16-17 ringgit.
La cumpărături mai trebuie menșionate fructele exotice care sunt o nebunie De asemenea fel de fel de shakeuri care sunt și ieftine si bune. Suc de ananas, sau dragon fruit etc. Un deliciu. De pe la supermarketuri aprovizionați-vă cu fructe locale și începeți degustările.
Tourist Carduri și alte șmecherii
De obicei mă interesează tourist cardurile deoarece se pot salva mulți bani la obiective. Din căutările mele nu am reușit să găsesc așa ceva pentru turiștii ce vizitează Malaezia. De obicei la intrările la obiective străinii trebuie să plătească mai mult decât localnicii. Peste tot trebuie să plătească mai mult de fapt 🙂
La cardurile de transport, am să vorbesc mai mult despre TouchNGo, la articolul despre Kuala Lumpur. E un card bun, dar nu e obligatoriu. Faza e că dacă cumperi jetoane merge cam încet treaba.
Filme de văzut înainte de a merge în Malaezia
Înainte de a merge într-o țară, îmi place să vizionez cât mai multe filme sau documentare. Asta …în pauzele dintre citit 🙂
E enervant cât de puține filme sunt despre Malezia. Desigur că este Entrapment cu Sean Connery și Zeta Jones, dar în afară de Petronas, cam slabă treaba.
Ar mai fi Fair Game cu Sean Penn, dar deși filmul e excelent, și cică a fost filmat și prin Malaezia, mie nu mi-a sărit nimic în ochi.
Din secția documentare, mi-a plăcut The Big Durian, un film de Amir Muhammad, unul dintre puținele filme din care am mai învățat și ceva. 🙂
Mai sunt niște documentare National Geographic despre construirea Petronas, destul de interesante.
Știu că am văzut și câteva filme malaeziene, dar mi-au părut extrem de copilărești -probabil că nu am văzut destule.
Cel mai de folos mi s-au părut niște filmulețe pe youtube. Mai ales ăsta:
Pot confirma că e așa ca-n film, cu jackete întoarse, boss și auntie etc. Doar pe invisible man nu l-am văzut. Asta probabil pentru că e invizibil. :))
Dintre resursele românești peste care am dat aș menționa:
Travelling Hawk – (http://travelinghawk.me/wp/category/asia/malaezia/) foarte bune mi-au părut în special articolele despre Malacca
Apples and Gasoline – (click aici) doar două articole despre Malaezia, când am fost eu pe acolo, dar probabil vor urma mai multe.
Bogdan Pantoc – (https://www.bogdanpantoc.ro/c/destinatii/asia/malaezia/) – un articol forte bun despre KL
Imperator – (https://www.imperatortravel.ro/categoria/destinatii/asia/malaezia) – se știe. 🙂
Dintre siteurile în engleză aș menționa:
Kaki Jalans (https://www.kakijalans.com/) – blogul unui malaezian, care a călătorit și prin Europa. Unele articole sunt foarte interesante
Malaysia Traveller (https://www.malaysia-traveller.com/) – un blog cu destul de multe resurse despre Malezia.
The Malaysia Site (http://www.malaysiasite.nl) – un site foarte bun, cu foarte multe informații. Cred că e al unei familii de olandezi care au trăit (sau trăiesc) în Malaezia. E foarte bine pus la punct – îl recomand.
Ar mai fi și altele, dar astea mi le amintesc acum. Dacă mai știți și alte siteuri cu informații despre Malaezia, rog lăsați un link la comments.
În concluzie, o țară foarte interesantă, cu oameni foarte calzi și primitori. În câteva cuvinte, e o țară verde, cel mai mare șoc pentru mine a fost jungla și clima asta a lor. Mereu cald, dar cu nori formați din umiditatea excesivă, ploița binevenită de după amiază.
Cred că e o țară care trebuie vizitată în special pentru natură, pentru junglă, pentru verdeața, pentru mare (cei care-s cu bălăceala) ..și apoi pentru shopping. Deși prețurile nu sunt foarte mici, oferta este destul de mare.
E o țară sigură iar dacă am să mai găsesc zboruri ieftine m-ar tenta să mai trag o fugă până aici.
Cred că am acoperit punctele importante, mai continuăm prin articolele următoare.
Ok Boss? 🙂
Salut Traian, un contact găsesc la voi pe blog?
Am o întrebare mai personală.
Cu stimă