Dus De Acasă.ro

Dacă vrei să ajungi la Meteora și preferi să zbori, una dintre cele mai bune opțiuni este să cauți un avion spre Salonic, să închiriezi o mașină din aeroport și apoi mai ai de condus vreo trei ore până la Meteora. Meteora este printre cele mai faimoase destinații ale Greciei și merită tot efortul. Salonicul ascunde și el multe comori.

Salonicul este al doilea oraș ca mărime din Grecia, după Atena.
Căutam ceva opțiuni pentru o escapadă scurtă de două trei zile acum în perioada de iarnă și din Cipru sunt zboruri aproape zilnice înspre Salonic. Am găsit niște oferte foarte bune la Ryanair cu plecare din Paphos. Se potriveau și zilele când puteam fugi, deci întrebarea următoare era:

-Oare merită să mergem în vacanță în Salonic?

Să nu uităm că eram și în off seazon, ianuarie, nefiind chiar luna recomandată pentru drumeții în Grecia. 🙂

Despre Salonic nu știam aproape nimic. Știam că Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul Turciei moderne, s-a născut acolo, iar în timpul războiului de independență al Greciei avuseseră loc schimburi de populație. Greci de prin Anatolia au emigrat în Salonic, iar turci din acea zonă au ajuns prin satele părăsite de greci. Vizitasem astfel de sate prin împrejurimile Izmirului. Șirince, de lângă Efes, e un astfel de fost sat grecesc, acum populat cu turci strămutați din Grecia.

Am citit câte ceva pe fugă despre Salonic, dar nu-mi sărise ceva în ochi care să mă facă să nu mai pot de nerăbdare și să vreau să vizitez orașul cât mai repede.

Factorul decisiv în alegerea acestei destinații a fost relativa apropiere a Salonicului de către Meteora. Pentru cei care vor să vizitize Meteora și zboară în Grecia, Salonicul e o opțiune bună, fiind unul dintre cele mai apropiate aeroporturi de Meteora. Sunt aproximativ 230 de kilometri între Salonic și Meteora. Începea să se contureze un plan. Meteora trebuia să o văd.

Am închiriat mașină din aeroport. Cea mai bună opțiune am găsit-o la compania „Budget” care lucrează împreună cu Avis. Depozitul care ți-l blochează în caz că nu iei full insurance, era rezonabil la ei fiind 200 de euro.

Am căutat să mai văd ce pot uni în drum spre Meteora și am dat peste Aigai, capitala Macedoniei lui Alexandru cel Mare și a tatălui său Filip al doilea. Ruinele vechii capitale au fost descoperite în satul de astăzi: Vergina.

În 1977 a fost descoperit mormântul regelui Filip II și e singurul mormânt macedonean care a fost găsit neprădat până în zilele noastre.

Pe drumul de întoarcere din Meteora, am hotărât să urmăm un alt traseu și să trecem prin orașul Edessa, locul unde se află așa zisa „Niagara Greciei” – o cascadă foarte frumoasă, mai ales când debitul apei este ridicat.

În apropiere de Salonic ar mai fi de menționat Pella, care e orașul în care s-a născut Alexandru cel Mare, dar nu am mai ajuns până acolo.

Am avut în plan să ajung până în Ioannina, unde este un lac și o insulă cu muzee referitoare la Ali Pașa și mi-aș fi dorit să văd podurile din Zagorohoria plus canionul Vikos din Munții Pindului, dar timpul era prea scurt și nu m-aș fi încadrat. M-am mulțumit cu o vizită în Metsovo, care e orașul la cea mai mare înălțime din Grecia și așa zisa capitală a vlahilor. Nu puteam rata acest obiectiv. Eram curios să înțeleg cultura acestor neamuri de ale noastre și să le aud limba.

De acolo am făcut cale întoarsă prin Edessa și am mai avut o zi plină pentru a vedea Salonic.

Cam așa am construit itinerariul.

Cu această ocazie am citit și despre ceva obiective la est de Salonic dar doar fugitiv, nefiind posibil să le unesc în drum spre Meteora. Am aflat și despre Halkidiki și despre Muntele Athos și cum că e pe o peninsulă și se ajunge cu vaporul acolo etc. Habar nu aveam.

Am să povestesc pe zile ce am reușit noi să vedem. Nu am să mă bag în prea multe detalii istorice. Sunt destule informații despre Grecia pe net.

Ce am reușit să vedem?

Ajungeam Duminică, pe 23 Ianuarie și aterizam pe la 11 noaptea. Pentru prima noapte de cazare am vrut să iau inițial un hotel în centrul orașului, dar am căutat să găsesc unul cu parcare dar toate stau foarte prost la capitolul ăsta. Majoritatea au înțelegeri cu parcări private și trebuie plătit în plus – chiar și 20 de euro pe 24 de ore. Parcările se află de obicei la ceva distanță de hotel și trebuie venit pe jos. Cele care zic că au parcare, e de fapt parcare publică pe stradă, sau au doar vreo trei locuri, care erau puțin probabil să le găsesc libere la o oră târzie.

De aceea pentru prima noapte de cazare am ales un hotel în afara orașului și relativ aproape de aeroport. Vreo 15 – 20 de minute cu mașina. Nu-s probleme cu parcarea. Nu aveam nici un chef să mă plimb în miez de noapte, să caut parcare.

Cazare la Phillipion Hotel

(https://www.booking.com/hotel/gr/philippion.ro.html)

Hotelul e de 4 stele dar i-au cam trecut anii de glorie, fiind vechi. E situat pe un vârf de deal din apropierea Salonicului și are panoramă frumoasă spre mare și oraș. E singura clădire din acea zonă și e înconjurat de pădure. E foarte ușor de ajuns la el. Din autostradă e un singur drum ce urcă până în vârful dealului.

A fost curat, cald, apă caldă fără probleme și breakfastul nu a fost rău. O dublă cu mic dejun inclus – 57 de euro.

Luni – 24 Ianuarie 2022 -drumul spre Meteora

Inițial mă gândisem să vizitez centrul orașului Salonic jumătate de zi, dar apoi am renunțat la idee, deoarece în ultima zi trebuia să rezolv problema cu Rapid Testurile (cerute de Cipru) înainte de zbor, așa că am lăsat vizita orașului pe ultima zi.

Nu ne-am mișcat însă prea repede la breakfast și înainte să pornim spre Meteora am zis să dăm o tură și pe la Mall-ul Mediterranean Cosmos (GPS: 40.555767, 22.993309)

Aici citisem eu greșit că se deschide la 9:00. Se deschide doar supermarketul la 9:00 restul magazinelor deschizându-se la 10. Așa că am poposit ceva mai mult, abia pe la 11 ne-am urnit spre Meteora.

Mall-ul e ok. Are cam de toate și a fost interesant să văd unele firme grecești.

GPS-ul ne-a băgat prin oraș și am trecut pe strada Ioanni Tsimiski. Srăzile astea paralele cu marea sunt cu sens unic.

Cea de pe malul mării, sensul e de la vest la est. Sunt ceva cafenele pe aici și au panoramă frumoasă. Treci pe lângă Piața Aristotel și ajungi la Turnul Alb.

Pe strada Ioanni Tsimiski, sensul e de la est la vest. Asta mi s-a părut strada cea mai bună pentru shopping, cu mai multe magazine interesante.

Cea mai renumită stradă e Egnatia, care are circulație în ambele sensuri. Mai bună mi s-a părut Ioanni Tsimiski. Pe aia am fost mai mult pe jos, în ultima zi.

La prima impresie, nu pot să zic că mi-a plăcut foarte mult orașul. În 1917 a avut loc un mare incendiu și două treimi din oraș au ars (Wikipedia). Orașul a fost reconstruit după planurile unui arhitect francez – Ernest Hébrard. E în sistem grid, cu câteva artere mari paralele cu marea și multe străduțe secundare. Ideea e bună, deoarece străzile drepte permit intrarea brizei dinspre mare și sunt frumos umbrite vara. Dar prea multe blocuri pentru gustul meu. Străduțele secundare sunt pline de mașini parcate grămadă și multe sunt cu sens unic. Dar am să revin la Salonic și la ce am reușit să vedem în ultima zi.

Podul Roman Loudias (sau de la Klidhi)

GPS: 40.574154, 22.622726

La câțiva kilometrii după ieșirea din Salonic, am observat acest pod pe partea dreaptă, lângă autostradă. S-a păstrat doar un singur arc dintr-un vechi pod roman și șade singuratic într-un câmp. Pe aici trecea probabil drumul care unea Salonicul cu Roma și Constantinopolul. Arcul are o deschidere de 12 metri și e destul de impresionant. Apa nu mai trece pe sub el. Sunt mai multe canale recente în zonă și terenurile sunt folosite pentru plantații de bumbac. Impresionantă construcție. Merită de intrat până acolo dar se poate observa și de pe autostradă.

Mormântul lui Philip al doilea din vechea Aigina (astăzi Vergina)

GPS: 40.487419, 22.31936

Am parcat gratis pe drumul de aici: 40.486, 22.320672, dar este o parcare ceva mai mare la câțiva metri. Drumul până la intrarea la muzeu și morminte este pietonal și nu se poate merge cu mașina.

Când ajungi în zona, satul pare destul de amărât și nici nu te gândești ce comori ascunde.

În timpul iernii intrarea la morminte și la muzeu e 6 euro, dar vara e 12 euro. Merită banii.

În mijlocul satului e un deal artificial și în ultima zi a săpăturilor din 1977 a fost descoperit mormântul lui Philip II. De văzut acest documentar:

Un alt documentar bun e ăsta: https://www.youtube.com/watch?v=DtfiDuRBZnw tot de la BBC.

Impresionantă colecția de obiecte găsite aici. Pentru un timp obiectele au fost expuse la Muzeul Arheologic din Salonic, dar mai recent au fost mutate la acest muzeu din Vergina.

Se poate vedea armura lui Philip II, scutul, cutia de aur în care i-au fost puse oasele și cenușa după ce a fost incinerat etc. Mai multe coroane de aur în formă de lauri.

Aigina e și locul unde a fost asasinat, în drum spre teatrul care se află pe un deal din apropiere. Tot aici a fost încoronat și Alexandru cel Mare rege al Macedoniei și mai apoi a pornit campania contra perșilor, plănuită de tatăl său.

O vizită la morminte și muzeu, ia vreo jumătate de oră.

Nu am mai vizitat și ruinele palatelor regale și nu am mai mers până la teatru. Nu cred că s-a păstrat mare lucru. Era și foarte frig. 🙂 Am încercat să ajung acolo cu mașina, să-l văd de la gard, dar e un fel de vale și nu am reușit să-l văd. Mai este o zonă cu Mormintele Reginelor și am impresia că într-unul din ele s-a găsit un tron foarte interesant. Nu știu însă dacă e expus aici sau în altă parte.

Până să ajungem în Vergina, Ioana ne-a băgat prin fel de fel de terenuri agricole. Multe plantații de pomi, printre care și kiwi. Terenuri foarte fertile, la poalele munților, un râu în apropiere. Mi-a plăcut să văd inima Macedoniei lui Alexandru și de unde a plecat să cucerească lumea.

Un obiectiv ce nu trebuie ratat de oricine trece prin zonă și unul dintre cele mai importante muzee din Grecia.

Am mai trecut și peste un râu numit Venetikos și am oprit la un pod ce trece pe lângă un canion. O apă verde și o panoramă frumoasă GPS: 40.051457, 21.479413. Merită o scurtă oprire

Pe la ora 16:00 am ajuns și în Meteora.

Sosirea în zona Mănăstirilor de la Meteora

Fiind Luni, mă gândeam că poate prindem să vizităm Mănăstirea Marea Meteora. Am ajuns însă prea târziu. Programul era de la 9:30 la 14:00, iar în luna Februarie avea să fie închisă toată luna. În timpul săptămânii era închisă Marți, Miercuri și Joi.

Cel mai folositor articol care l-am găsit despre Meteora a fost „Sfintele Meteore – stâncile învecinate cu cerul” scris de @CrisMis pe amfostacolo.ro. Harta despre care se vorbește în articol e de pe pagina celor de la https://visitmeteora.travel/ o agenție care oferă tururi în zonă. Am copiat și eu harta de pe pagina lor. Ți-o trimit prin email.

Studiasem eu ceva orele de deschidere, dar am observat că în realitate pot să fie altele. Ce e fain e că fiecare mănăstire afișează orele de program pe o tăbliță.

Nu mai repet toate informațiile din articolele precedente. Ideea e destul de simplă.

Este un drum circular, care urcă prin satul Kastraki și merge apoi sus pe platou și se poate coborâ pe partea cealaltă în Kalabaka.

Sunt două sate la poalele munților. Kastraki și Kalabaka.

Kastraki e mai micuț și mai aproape de stânci, iar Kalabaka arată mai mult a orășel.

Pe scurt ce am reținut eu despre fiecare mănăstire. Din 24 câte erau cândva funcționale mai sunt 6.

Urcând prin stânga, prin Kastraki, se trece prima dată pe lângă:

1. Mănăstirea Sfântul Niolae Anapafsas (GPS: 39.72393, 21.624811)

-se zice că aici sunt unele dintre cele mai frumoase fresce pictate. Este un loc de parcare și se urcă ceva scări.

2. Ajunși sus pe platou, dacă faci stânga, în capătul drumului, la cea mai mare altitudine față de toate celelalte e: Mănăstirea Marelui Meteor (GPS: 39.726481, 21.626547). Cea mai veche, cea mai mare, un fost rege sârb s-a călugărit aici și a adus multe fonduri. Cranii de foști călugări într-un dulap.

3. Întorcându-te de la Marele Meteor, următoarea e Mănăstirea Varlaam (GPS 39.724862, 21.629837) –

din ce am citit eu, mulți spun că asta ar fi cea mai frumoasă. Un butoi mare de 12 tone și sistemul de scripeți și plasa pentru a aduce călugării sus. Scările au fost săpate mai recent. Asta am vizitat-o a doua zi.

4. Mănăstirea Rusanu (sau Roussanou) (GPS: 39.721643, 21.632185) . Asta e mai micuță și mi-a părut printre cele mai fotogenice de la distanță.

5. Mănăstirea Sfintei Treimi (GPS: 39.713206, 21.63581)

La asta se zice că e cel mai greu de ajuns. Trebuie să cobori scările până în vale și apoi să urci din nou până sus stânca unde se află mănăstirea. Am văzut de la distanță că biserica era în renovări. M-ar fi tentat mai ales pentru că accesul la ea e mai greu. La celelalte e relativ ușor, dacă găsești loc de parcare.

6. Și cel mai în dreapta Mănăstirea Sfântului Ștefan (GPS: 39.708986, 21.638593). Asta e cea mai accesibilă și cel mai ușor de ajuns. Din parcare, doar treci un pod și ești în mănăstire.

Ar mai fi de menționat două puncte de belvedere: Psaropetra Panorama (39.721144, 21.634034) și Sunrise Rock (39.71911, 21.636389). Ambele au ceva spațiu de parcare și sunt imposibil de ratat. Câțiva pașii din parcare la locurile panoramice.

Cea mai mare problemă la Meteora pare să fie lipsa spațiilor de parcare de la mănăstiri în timpul sezonului.

Noi nu am avut această problemă, vizitând poate în cea mai friguroasă zi ce s-a abătut asupra Greciei. În dimineața următoare ninsese prin Mykonos și unele drumuri dinspre Atena fuseseră închise.

Am putut parca foarte ușor la toate mănăstirile fiind aproape singurii turiști, dar îmi imaginez că trebuie să fie măcel în timpul verii. Parcările mai mari sunt la Marele Meteor și la Varlaam. Au ceva locuri și la Sf. Ștefan.

A doua zi am vizitat prima dată Sfântul Ștefan. Crezusem inițial că e prima care se deschide (la 9:30) dar am văzut mai apoi că Varlaam se deschidea mai repede la 9:00. Se pare că schimbă orele de funcționare în fiecare an.

Am vizitat Sfântul Ștefan și Varlaam. Pe lângă biserici, ambele au mici muzee cu obiecte bisericești și icoane vechi. La toate mănăstirile costul biletului de intrare e de 3 euro.

După ce le-am vizitat pe astea două, ne-am zis că e destul. Aveam o idee despre ce e vorba. Mănăstirile sunt impresionante de văzut de afară și de la distanță și asta cam făcusem din mai multe unghiuri diferite.

Unele dintre ele și-au mai pierdut din farmec și datorită turismului exagerat. Sau cel puțin ai această impresie. Probabil cei din Athos fac mai bine că primesc mai puțini vizitatori.

Unde să te cazezi în Meteora?

Nu sunt foarte multe hoteluri mari, majoritatea fiind mici pensiuni în case renovate sau în cazul Kalabaka, blocuri cu 2-3 etaje. Kastraki mi s-a părut o alegere mai bună deoarece mai păstreză încă farmecul unui sătuc grecesc de munte și e mult mai aproape de stâncile pe care sunt mănăstirile.

Am avut cazare la Petrino Guesthouse și cred că am făcut o alegere excelentă. Camera a fost 61 de euro pe noapte cu mic dejun inclus, dar îmi imaginez că în sezon sunt mult mai scumpe. Clădirea era de pe la 1840 și renovată foarte frumos. Suficient loc de parcare, chiar dacă drumul până acolo e destul de îngust și în pantă. Sunt obișnuit cu astfel de drumuri prin Cipru și nu a fost mare problemă.

Am avut și șemineu în cameră și am fost surprins că am putut face foc. Pe o noapte friguroasă de iarnă, șemineul face mare diferență.

Mă gândisem inițial să iau două nopți de cazare, dar până la urmă am luat doar una. A fost mai bine așa. A fost prea frig pentru drumeții și nu aveam haine groase la noi.

O cazare foarte bună. Aș alege Kastraki, dacă ar fi să merg din nou, dar asta depinde mult de perioadă și de prețuri.

În afara celor două sate mai este un hotel pe drumul de întoarcere spre Kalabaka și avea prețuri rezonabile. E vorba de Guesthouse Arsenis. Dar totuși, dacă vii până la Meteora, vrei să stai pe lângă stânci, să-ți pară că-ți pică mănăstirile-n cap.

Kalabaka e un orășel destul de drăguț și era destul de animat chiar și în off seazon. Are un Lidl, mai multe taverne și magazine cu suveniruri. Am mâncat la una din taverne. Ok, dar nu spectaculos.

Per total Meteora e o locație care merită văzută o dată-n viață.

După dimineața petrecută la cele două mănăstiri, am pornit înspre Metsovo. Mi-am aranjat și cazarea pentru ultima noapte în Salonic, renunțând la Ioannina.

Nu știam care era situația cu înzăpezirile, dar proprietara la care am stat în Kastraki a sunat pe cineva și ne-a spus că e ok. Vroisem inițial să trec și pe drumul vechi pe la Trecătoarea Katara, dar mi-am zis că mai bine să nu risc, neștiind care sunt condițiile pe acolo. Pe autostrada nouă construită nu au fost deloc probleme și s-a circulat foarte ușor. Era dat bine și cu sare.

Satul Metsovo (sau în aromână: Aminciu)

Majoritatea locuitorilor de aici spun că sunt vlahi. Mai sunt numiți aromâni sau machedoni. O teorie spune că ar fi emigrat din România, fiind păstori nomazi. O altă teorie e că ar fi greci romanizați, instruiți de romani să apere trecătoarea din munți prin care trecea drumul spre Constantinopol. Nu am studiat foarte mult problema și istoria. La ce obiecte am văzut expuse prin muzeul lor etnografic înclin să cred prima teorie.

Ideea era să petrecem câteva ore aici, să tragem cu urechea să vedem cum vorbesc și eventual să cumpărăm niște caș afumat. 🙂

Sunt două muzee mai mari în Metsovo: Muzeul Tossizza (GPS: 39.772039, 21.180714) și Muzeul Averoff de artă neo-ellenică (GPS: 39.768986, 21.183278). Ambele aparțin unor familii bogate din zonă.

Am ales să vizităm Muzeul Tossizza deoarece e etnografic și eram mai curios să înțeleg cultura locală.

Am găsit un loc de parcare în centrul satului, unde se află un mic părculeț și niște copaci foarte bătrâni și am mers pe jos până la muzeu. Erau destul de mulți turiști prin zonă, în apropierea acestui sat fiind și niște pârtii de ski cu telecabine.

Tot felul de magazine cu suveniruri și câteva cafenele. Bătrâneii stăteau și ei la soare. Noi cu urechile ciulite, poate prindem ceva din conversația lor.

Statuile din fața parcului sunt ale unui cioban cu un miel în spate și al unui tăietor de lemne. Astea par să fie îndeletnicirile principale ale locuitorilor.

La Muzeul Tossizza se merge cu ghid și băiatul care ne-a condus era de prin părțile locului și am început să vorbim cu el. 80% din cuvinte erau la fel, mai ales când arătam obiectele tradiționale de prin casă. Război de țesut, traistă, burduf fel de fel de ustensile de bucătărie etc.

Ultimul Tossizza fusese avocat și participase intens la viața politică a Greciei, având fotografii cu Kennedy și cu alți oameni importanți ai vremei. El hotărâse să transforme casa familiei în muzeu și și-a expus colecția de obiecte etnografice. Are și o colecție de icoane, printre care și câteva italiene.

Se simt la greu și influențele turcești și grecești prin narghilele, fel de fel de pistoale și săbii, sau felul cum se servea ceaiul și cum erau aranjate camerele.

Per total o vizită foarte interesantă, iar ghidul Theodorus, sau Toader, a fost foarte de treabă.

Am mai poposit și la un magazin, unde la fel ne-am înțeles foarte bine cu vânzătoarea. Aveau foarte multe brânzeturi. Am luat niște caș afumat. Nu știam de exemplu de caș în vin, dar au tot felul de sortimente.

Sunt interesante și acoperișele caselor, acoperite cu piatră. Cafenele erau pline și erau foarte mulți tineri. Îmi imaginez că erau veniți de la pârtiile de schi.

Sper ca oamenii de aici să-și păstreze mai departe tradițiile și limba. Pentru cei care ajung prin Grecia și trec prin apropiere, cred că e o experiență foarte interesantă o oprire în acest sat vlah.

Niagara Greciei din Edessa, Cascada de 70 de metri

(GPS Parcare: 40.804658, 22.054059 sau 40.80434, 22.055318)

Cea mai renumită cascadă din Grecia se află în orașul Edessa, la vreo 90 de kilometri de Salonic. Am decis să facem un detour și să trecem pe acolo pe drumul de întoarcere. Citisem că e bine de vizitat primăvara sau iarna când debitul e mai mare și nu o puteam rata.

Îmi imaginez că nu arată rău nici vara, deoarece cascada vine de la un soi de lac de acumulare din afara orașului și cred că au ceva control asupra debitului apei.

Nu se plătește parcare și vizita e gratis.

Edessa e un oraș cu blocuri destul de urâte, străzi în sistem grid, un fel de Salonic mai mic. Multe străzi cu sens unic. Mai treci și pe lângă câteva canale. Canalele cu apă par destul de mici așa că nu aveam multe așteptări de la cascadă.

M-am înșelat însă, cascada fiind chiar foarte frumoasă.

Se împarte în mai multe brațe și sunt mai multe căderi de apă, dar este unul cu debitul cel mai mare. Se poate coborâ pe niște scări și trece prin spatele perdelei de apă. Tot aici este și o peșteră, intrarea la care costă 1 euro.

Se coboară și în vale și au amenajat chiar frumos un fel de zid artificial unde te poți poza și ești cumva ferit de stropii de apă de la cascadă.

Se vede lucru că au modificat cursul cascadei, dar au reușit să facă o treabă bun. Sus este un părculeț și un restaurant. Frumușel.

Am mai văzut că este și un muzeu despre folosirea cascadelor, a apei etc. Erau fel de fel de mori și alte fabrici care utilizau apa în trecut.

Merită vizita și până aici.

Am ajuns pe înserat în Salonic unde mai avem o noapte de cazare. Mai aveam o zi plină în Salonic, iar pe seară pe la 20.00 aveam avionul.

Unde găsești parcare în Salonic?

Asta pare să fie cea mai mare problemă când vine vorba de Salonic.

Mi-am pierdut mult prea mult timp cu alegerea unui hotel în centrul Salonicului. Principala problemă era parcarea. Până la urmă am ales un hotel pe lângă port, care avea o înțelegere cu o parcare privată, pentru care am plătit 6 euro.

Trebuie să fiți atenți la acest aspect deoarece prețurile parcării diferă de la hotel, la hotel și pot să usture.

Pentru cei care vor să petreacă câteva ore în Salonic, probabil cea mai bună parcare e cea supraetajată de lângă port GPS: 40.636939, 22.934434

Cei de la hotelul la care am stat aveau înțelegere cu parcarea portului: GPS: 40.635665, 22.934479.

Am reușit să găsesc parcare stradală gratis și pe străduța asta de lângă parcarea portului. Hotelurile la vest de port, ar mai avea parcare publică gratis. La est de port, cam slabe șanse.

Prin cartiere, chiar dacă găsiți loc (ceea ce e puțin probabil), aveți grijă că multe sunt rezervate pentru rezidenți. Au un sistem ciudat, sunt niște plăcuțe și trebuie să plătești online, cu un număr de cod al locației și cu placa mașinii. Nu am analizat în detaliu.

Cazare am avut la Plaza Hotel și am mers pe jos de aici. Ne-au lăsat să ținem mașina până pe la 12:00 a doua zi.

Am mers întâi să facem testele. Cel mai ieftin laborator pe care l-am găsit (8 euro rapid Antigen) era pe lângă Arcul lui Galeriu și se numea Mylab.

Trec în revistă obiectivele pe care le-am văzut pe jos.

Obiective turistice din Salonic

Piața Aristotel (GPS: 40.632239, 22.941112) – o statuie destul de nereușită (aș zice eu) a lui Aristotel și câteva cafenele prin zonă. Se vrea o zonă mai de lux. Era aproape de hotel și am ajuns rapid aici. O arteră/parc are deschidere spre munte, făcând legătură cu locul unde a fost excavată vechea Agoră.

Nu departe de aici e și zona cu bazarul. Este un bazar acoperit, care era în renovări – se numește Modiano Market (GPS: 40.634922, 22.94183). Pe străduțele din spatele lui e o zonă de bazar în aer liber. Tot aici este și piață de pește și am găsit un restaurant. Se numește Bazagiazi. Nu a fost rău.

De obicei, dacă sunt aproape de piața de pește, sunt bune.

Interesante mi s-au părut și Băile Turcești Giahoudi (40.634667, 22.940769). Sunt în aceeași zonă. Nu le-am vizitat în interior.

Arcul lui Galerius (GPS: 40.632212, 22.951745)

Drumul care venea de la Constantinopole și mergea spre Roma, astăzi strada Egnatia, trecea pe sub acest arc construit de către cezarul Galerius în anul 305. Aici se află plăci de marmură care prezintă o victorie a lui Galerius asupra perșilor.

Biserica Schimbării la față (GPS: 40.632104, 22.950877) Bisericuța asta nu e menționată prin ghiduri, dar mie mi s-a părut interesantă, cu turla ei lăsată pe o parte. E micuță și foarte aproape de arcul lui Galerius, acuma înconjurată de blocuri. Se pare că datează de pe la 1300 și era o biserică privată sau de cimitir.

Rotunda (GPS: 40.633285, 22.952886)

Dacă ați fost la Roma și ați văzut Panteonul, Rotunda am putea zice că îi e fratele de la est. A fost construită cam în aceeași perioadă cu Panteonul (vreo 170 de ani diferență) și la început avea și ea un „oculus”. E vorba că a fost construită de către Galerius penntru a-i fi mausoleu. A funcționat ca templu, biserică creștină și în timpul ocupației otomane a fost moschee. Minaretul mai rezistă. În timpurile creștine era o biserică închinată Sfântului Gheorghe.

Intrarea costă 3 euro.

E extraordinară rezonanța din interiorul clădirii. Dacă mergi în centru și vorbești e uimitor sunetul. Mi-ar place să particip la un concert aici.

La Panteon nu e așa. Foarte interesante sunt și mozaicurile ce au reieșit de sub varul aplicat de turci. Sfinți creștini, dar într-un mediu parcă politic, mai mult roman decât bizantin.

De văzut și mozaicurile cu diferitele păsări. Cred că e una dintre cele mai interesante clădiri din Salonic.

În apropiere se află și:

Casa în care s-a născut Mustafa Kemal Ataturk (GPS: 40.635777, 22.95433)

Intrarea e gratis. Clădirea și muzeul se află în interiorul ambasadei Turciei și e teritoriu turcesc. Mă așteptam să fie mai stricți la intrare dar am vorbit turcește și nu ne-au verificat deloc. Atât clădirea ambasadei, cât și muzeul sunt înconjurate de ziduri înalte.

Interesant de văzut cum au pus pe la ferestre panorama cu poze cu Salonicul vechi, cum arăta înainte de marele incendiu. Era un oraș total diferit.

Casa e loc de pelerinaj mai ales pentru turcii seculari. E interesantă de vizitat. Ar fi prea multe de spus, dar e de știut că Ataturk e o personalitate marcantă și un modernist și vizionar pentru acele vremuri, chiar și pentru cele de azi.

Biserica Agios Dimitrios (GPS: 40.638755, 22.947861)

Cea mai mare biserică din Grecia, care adăpostește și racla cu moaștele sfântului Dumitru, care a fost martirizat în acest loc. Pe locul unde se află biserica erau niște băi romane, unde sfântul fusese închis. Se poate coborâ pe lângă altar și vizita cripta și ruinele romane.

De-a dreapta și de-a stânga altarului sunt câteva mozaicuri foarte interesante.

Biserica e în stil roman, cu trei nave, multe coloane de marmură și alte obiecte „reutilizate”. Interesant și obiceiul grecilor de a pune tăblițe de argint cu „probleme”. Te doare o mână, o sculptezi și o aduci ofrandă sfântului Dumitru. Am mai văzut obiceiul ăsta și la ciprioți, care fac fel de fel de bebeluși, mâini și picioare din ceară. Noi nu cred că avem așa ceva.

Vizita e gratis. Interesant de văzut.

Am coborât pe lângă vechea Agora. Nu prea sunt multe de văzut, dar măcar îți dai seama de nivelul vechiului oraș.

Biserica Chalkeon (GPS: 40.636816, 22.943646)

Cea mai veche biserică din Salonic, construită în cartierul meșteșugarilor care fac lucruri de metal și de bronz. Am văzut-o doar de afară. O arhitectură deosebită.

Îmi pare rău că nu am vizitat biserica Sfânta Sofia, care ar fi o copie a celebrei sale sore de la Constantinopol. Am văzut-o doar de la distanță, printre blocuri. Cumva nu ni s-a potrivit la traseu și trebuia să ajungem la hotel, să scot mașina din parcare.

După ce am luat mașina, am mers pe drumul de-a lungul mării și am trecut pe lângă:

Turnul Alb (GPS: 40.626385, 22.948343)

Simbolul Salonicului. Orașul era înconjurat de ziduri și turnuri de apărare pe partea dinspre mare, pentru a fi protejat de pirați. Aceste ziduri au fost demolate de către otomani, păstrându-se doar acest turn, care era folosit ca închisoare. Dacă mai vreți să vedeți ziduri și turnuri de apărare, trebuie să urcați dealul.

De menționat că întreaga faleză a Salonicului are vreo 12 kilometri. Deci cam greu de făcut toată pe jos.

Noi am mers de-a lungul ei cu mașina, până am găsit un alt loc de parcare și am băut o cafea la una din cafenelele de la mare. La cafeneau numită Blue Marlin (GPS: 40.626385, 22.948343). Am mai văzut și un vas de război ancorat în capăt.

Merită închiriată o bicicletă dacă vreți să faceți tot traseul. Era plin de lume la sport, chiar dacă era cam frig.

Deoarece mai aveam timp până la avion, am hotărât să mergem și în cartierul turcesc și în acea parte a Salonicului care nu a fost răpusă de Marele Incendiu.

Am mers întâi la:

Castelul Heptapyrgio (Yedi Kule – sau Cetatea celor șapte Turnuri)

GPS: 40.643755, 22.961709

Sunt ceva locuri de parcare în fața castelului. Castelul e numit al celor șapte turnuri, dar are zece. Nu e clar de ce are acest nume. Intrarea e 3 euro.

Castelul a fost folosit ca închisoare și în interiorul zidurile au fost construite fel de fel de clădiri. O vizită e cumva și despre închisoare și despre castel. Am impresia că a fost închisă abia în 1989 și numele închisorii apare în multe melodii populare din Salonic.

Este o panoramă foarte frumoasă asupra orașului de aici.

Până să ajungi la castel se mai trece și pe lângă o altă bucățică de zid bizantin, și case în stil turcesc, cu un singur etaj și balcon de lemn. Un cu totul alt Salonic decât cel al arhitectului francez. Nu era loc de parcare, așa că am fotografiat din mers.

În această zonă am vrut să mâncăm la o tavernă renumită: Cafe Ouzeri Tsinari (GPS: 40.64298, 22.947689). Am făcut greșeala că am mers direct la restaurant. Drumuri foarte strâmte, în pantă mare și zero loc de parcare. Seamănă puțin cu Fener, zona. GPS-ul parcării ar fi fost ăsta: (40.643615, 22.948271), dar ne-au băgat pe niște străzi cu sens unic și se mai făceau și ceva reparații prin zonă, așa că nu am mai întors. Am decis să mergem la ală cu pește.

Nu mi-a părut rău însă că am trecut prin acest fost cartier turcesc, zis Ano Poli. Am putut să-mi imaginez cum arăta întreg orașul cândva.

De condus pe aici, nu e însă pentru cei cu inima slabă. 🙂

Pe seară am mai dat o tură pe la mall iar apoi am fost în cinci minute la aeroport.

În concluzie

Am rămas profund impresionant de muzeul din Aigai și de Meteora, iar vizita la Metsovo m-a uns la suflet. Salonicul ascunde multe comori, deși forma lui actuală, nu prea mi-a plăcut. Mai trebuie de menționat muzeul de arheologie și cel bizantin, pe care nu am reușit să le vizităm.

Îmi imaginez că au exponate foarte interesante acolo..

Pentru un city break și ca punte de lansare pentru Meteora, Salonicul a fost însă excelent. În trei zile am reușit să vedem destule.