Dus De Acasă.ro

Despre castelul din Matsuyama si poduri japoneze S.F. din Shikoku (13)


Orasul Matsuyama nu e pe ruta des batuta de turistii straini. Are insa unul dintre cele 11 castele originale din Japonia si in drum inspre si dinspre Matsuyama se pot vizita niste poduri japoneze foarte interesante – exemple de top ale ingineriei moderne.

Urmare de aici.

In acest review, am sa vorbesc despre ce am reusit sa vedem in orasul Matsuyama si despre 2 serii de poduri japoneze, ce leaga insula Shikoku, de insula Honshu.

Seara precedetna reusisem sa ne cazam la Terminal Hotel Matsuyama (vezi impresii), iar a doua zi, am facut check out de dimineata si am lasat bagajele la hotel. Am alocat aproximativ jumatate de zi, orasului Matsuyama, dupa care urma sa recuperam bagajele si sa mergem la gara, unde luam tren inspre Okayama, cu un stop planuit la Imabari.

Despre Matsuyama

Mai multe informatii gasiti si pe pagina orasului: city.matsuyama.ehime.jp/lang/en

Cele mai importante obiective din Matsuyama sunt:

  • – Castelul Matsuyama,
  • -Dogo Onsen si
  • -8 dintre cele 88 de temple cuprinse in circuitul pelerinilor.

Dogo Onsen, sunt niste bai cu ape termale, la care pana si imparatul Japoniei are o camera speciala. Aceasta statiune se afla cumva in afara Matsuyama si nu am mai reusit sa ajungem pana acolo. Din centru se poate ajunge foarte usor cu tramvaiul no. 5 in vreo 20 de minute. Acestea sunt unele dintre cele mai vechi si mai renumite bai Onsen din Japonia, descoperite cicatelea acum vreo 3000 de ani, cand o pasare ranita si-a pus aripa (sau piciorul) in aceste ape si a fost vindecata. Constructia in care se afla baile este si ea monument istoric.

Orasul Matsuyama este cel mai mare oras de pe Insula Shikoku si incearca din rasputeri sa-si creeze o imagine internationala si sa devin oras turistic. S-a infratit cu mai multe orase din lumea larga.

Insula si orasul au fost destul de izolate in trecut, deoarece se putea ajunge aici doar cu vaporul sau avionul, dar acum au oarecum de castigat datorita seriilor de poduri despre care va povesteam.

Transportul in Matsuyama

In Matsuyama, la fel ca in Hiroshima, tramvaiele sunt la putere. Costul unei calatorii cu tramvaiul este de 150 de yeni (indiferent de distanta) sau se poate cumpara un “day pass”, la 400 de yeni.

Statia de tramvai de langa hotelul nostru si gara JR Matsuyama, se numeste Matsuyama-Ekimae. Am luat un tramvai inspre castel, dar a mers intai la cealalta statie de tren, la gara centrala: “Matsumaya-shi”. Aici am fost nevoiti sa ne dam toti jos si sa reurcam in acelasi tramvai. Acolo, e capat de linie. Nu mai tin minte care tramvai am fost luat, dar nu sunt multe. Sunt defapt 5 linii de tramvai, dar apar scrise 6 (smecheria e ca sar peste numarul 4, care se stie ca e numar ghinionist)

Pentru a vizita castelul, care troneaza pe un deal in mijlocul orasului – dealul Katsuyama, trebuie coborat la statia Okaido, care e cea mai aproape de castel. Au scris in engleza pe panourile cu hartile tramvaiului si nu e foarte complicat. Dupa cum spuneam – incearca sa devina oras turistic, dar nu le iese intotdeauna. Din cate am vazut, nu prea sunt obisnuiti cu turisti straini.

Din statia Okaido, este putin de mers pentru a ajunge la baza dealului si locul de unde pleaca telecabina. Sunt doua sisteme pentru a urca dealul, o telecabina si niste tele-scaune. Dealul se poate urca si pe jos, nu este chiar foarte mult de urcat. In varf, se ajunge la 132 de m, deasupra nivelului marii.

Am mers de dimineata si sotioara, m-a somat ca nu se urca in telescaune/telecabine si sa urcam pe jos. Erau mai multi batranei scufundati in niste reprize foarte serioase de sport. Ne luasem la intrecere cu ei, la deal. Ei au castigat 🙂

Castelul Matsuyama

Pagina Oficiala: matsuyamajo.jp – doar in japoneza.

Pentru cateva informatii in engleza, vedeti pagina orasului: city.matsuyama.ehime.jp/l … ing/castle.html

Deschis: 9am-5pm

Costuri: 500Yeni – daca urcati dealul pe jos.

1000yeni, bilet combinat cu telescaun.

Scurt istoric

Constructia castelului a fost inceputa in 1603 de Yoshiaki Katoh, un lord feudal care in prima instanta a luptat alaturi de Toyotomi Hideyoshi, dar in marea batalie de la Sekigahara, a fost mai inspirat si a luptat alaturi de invingator, nenicu Tokugawa Iehasu. Constructia castelului a fost incheiata in 1627.

Castelul a avut de suferit de mai multe ori de-a lungul timpului, unele cladiri arzand dupa ce au fost lovite de fulger, sau bombardate in timpul celui de-al doilea razboi mondial. O mare parte din castel a fost reconstruita in 1854.

Unele dintre portile/cladirile mai vechi sunt desemnate comori nationale, dar sa spun drept nu am stat sa le caut pe fiecare-n parte care e originala si care nu. Vazusem un documentar despre acest castel si era desemnat ca unul dintre cele 11 castele din intreaga Japonie, care au supravietuit intr-o forma cat de cat originala.

Castelul Himeji era in reparatii, iar Castelul Osaka e o lucratura de beton, de aceea mi s-a parut ca o vizita la acest castel, este cea mai potrivita, daca tot am drum pe aici. Vroiam sa iau pulsul unui castel japonez, cat de cat original.

Castelele Japoneze erau in mare parte constructii din lemn, asezate deasupra unor fundatii foarte solide de piatra. Foloseau niste materiale speciale la tencuiala, pentru a se apara impotriva atacurilor cu flacari… dar se pare ca nu totdeauna erau de folos 🙂

Cand te apropii de castel, cladirea principala pare foarte accesibila, dar trebuie sa te invarti roata, trecand prin diferite porti si dead-enduri pentru a ajunge acolo.

In mai multe locuri existau porti secrete, pe unde aparatorii faceau iesiri fulger si-i loveau de pe flanc pe atacantii care asediua poarta principala. De asemenea, cladirile de deasupra zidurilor aveau gauri pe unde se puteau aruca pietre.

Ne-am apropiat de Castel si in curtea acestuia, am gasit cativa ciresi infloriti. Nu stiu cum de ca au inflorit asa repede.

La o alta poarta, un mosulica foarte dragut, s-a oferit sa ne faca o poza cu aparatul nostru. Ne-a spus exact unde sa stam, ca sa prinda el, toate lucrarea din spate si s-a dus intr-un punct… de unde avea el un unghi “al lui. ” Profesor, mosul 🙂 I-am multumit cu inchinaciuni.

Inuntrul castelului, trebuie sa te descalti si sa iei slapi. Iti pui papucii in niste dulapioare si iei cheia cu tine. In cateva camera, erau expuse diferite sabii si armuri de samurai. Intr-o alta camera… ”cu tatami” –era sa intru incaltat cu slapi… auch… erau niste copii ale unor armuri, pe care le puteai proba si cu care iti puteai face poze.

A fost interesanta vizita la acest castel iar panoramele asupra orasului, sunt superbe. Mai multe prin poze.

Dupa ce am terminat cu castelul, am luat din nou tramvai si ne-am intors la hotel, de unde ne-am recuperat bagajele si am mers la gara. In gara, trenurile nu erau anuntate si in engleza.

Cel mai rapid tren inpre Okayama, se numeste Shiokaze (en.wikipedia.org/wiki/Shi … aze_%28train%29) si apartine de JR Shikoku. Trenul merge de-a lungul coastei si sunt panorame superbe, inspre mare. Cred ca circula o data pe ora.

Podurile de la Imabari – “Shimanami Kaido”

Mai multe informatii despre aceste poduri gasiti aici: japan-guide.com/e/e3478.html

E un drum de vreo 60 de km, care leaga insulele mari, Honshu si Shikoku, topaind cu poduri peste vreo 6 insule mai mici. Traseul a fost terminat in 1999. Sunt singurele poduri care au o ruta si pentru pietoni/biciclisti. Sunt mai multe companii care inchiriaza biciclete de-a lungul acestui traseu.

Podurile incep in orasul Onomichi pe insula Honshu si se termina in orasul Imabari pe insula Shikoku. Din cate imi aduc aminte, primul pod de la Onomichi nu poate fi traversat cu bicileta, trebuie luat ferryboat. Nu mai tin minte exact care era problema cu ala.

In Imabari, se pot inchiria biciclete din doua locuri, este un centru undeva langa gara din Imabari – dar trebuie sa stiti ca mai sunt 6 km, de mers pana in locul de unde incep podurile; sau de langa poduri, de la hotelul Sunrise Itoyama. (sunrise-itoyama.jp/English/hotel.html). E recomandat de dormit la hotelul asta si apoi de inchiriat bicicleta de aici.

Limited expresul Shiozake, opreste in gara Imabari, dar nu opreste in garile mai mici. Cea mai apropiata gara de poduri, se numeste Hashihama si e un fel de halta.

Aveam probleme cu echipa tehnica, deoarece nu vroia sa mai oprim, o prinsese oboseala si dorea sa mergem direct la Okayama. Citisem prea multe despre podurile astea ca sa renunt asa usor.

Reusesc sa o conving si coboram la Imabari. Vazusem podurile de la distanta, din tren. Zic… gata. De aici luam o bicicleta si indata suntem acolo. Nu i-am zis ca-s 6 km. A apreciat insa corect distanta de la Hashihama (prin care trecusem – dar rapidul nu a oprit) si Imabari si mi-a zis ca-n ruptul capului nu se suie pe bicicleta, pana la poduri.

In gara din Imabari sunt lockere pentru bagaje, dar m-am gandit ca trebuie sa fie lockere si-n Hashihama. Mare greseala.

Am luat un tren local inapoi pana la Hashihama. Asta e ca un tramvai, un singur vagon si platesti la ala care conduce trenul. Ajungem in Hashihama, e o halta. O constructie, de zici ca o ia indata vantul, nici un locker nimic.

Sotioara ma anunta ca n-am decat sa car gentile, ca ea nu pune mana pe ele. No problem. 🙂

Distanta pana la poduri si la Sunrise Itoyama, pe jos: 2.5 km. 🙂

-Daca tot am ajuns pe aici, nu ne-om speria noi de 2.5 km, nu?

Am umflat rucsacul in spate si geanta in mana… si cu sotioara caruia nu i se mai oprea gura am pornit inspre poduri.

Ce sa zic? Mi-am spalat toate pacatele, pana am ajuns la poduri. Ruta pentru biciclete merge pe drumuri ocolitoare si sunt de fapt vreo 70 de km, pana la Onomichi. In vreo jumatate de ora, mers pe jos, am ajuns langa Sunrise Itoyama si poduri. Este un loc de unde se pot admira podurile si vartejurile.

Cel putin mie mi s-a parut ca vad vartejuri de tip Naruto! Probabil vedeam vartejuri, de la caratul gentilor. :))

Ce sunt vartejurile Naruto? – Vedeti si acest articol (en.wikipedia.org/wiki/Naruto_whirlpools). Naruto, nu e la Imabari, ci e o stramtoare pe prima seria de poduri, cele de la Kobe. E o stramtoare care face legatura intre marea interioara Seto si Oceanul Pacific. In timpul mareelor, imense cantitati de apa, trec din mare in ocean si invers si se creeaza aceste vartejuri de apa. Ele au fost pictate si intr-un faimos “ukiyo-e” de Hiroshige.

Nu sunt sigur ca erau “vartejuri”, ceea ce am vazut eu, dar cred ca au fost.

Impresionante podurile japonezilor si nu-mi pare rau ca am venit pana aici. Am vazut mai de-aproape si gospodariile de la tara. Langa halta de la Hashihama, erau parcate mai multe biciclete -imi venea sa fur una de acolo si sa o aduc inapoi, in cateva minute :). Interesanta toata aceasta mini-excursie, dar extrem de obositoare.

Sfaturi: e nevoie de mai mult timp – chiar o noapte dormita la Sunrise Itoyama. Atentie ca nu sunt lockere in Hashihama si nu gasiti nici taxi.

In Hashihama, ne-a ajutat o babuta si am luat acelasi tren/tramvai, inapoi pana la Imabari. In gara din Imabari, am vazut o frumoasa colectie de aranjamente “ikebana. ”

Din Imabari, am luat din nou trenul Shiozake si am continuat inspre Okayama.

Trenul a trecut peste cealalta serie de poduri, “Seto Ōhashi”. Nu ma mai bag in istorii. Alte constructii care te lasa fara suflare. Nebuni japonezii. Vedeti prin poze. Am incarcat si un filmulet la youtube, dar e cam scurt si nu se intelege mare lucru.

Tarziu dupa amiaza am ajuns in Okayama, unde pe seara aveam sa asistam la alta “nebunie”.

 —

 Citește și continuarea aici.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.