Dus De Acasă.ro

De ce să te ferești în Paris? Mizerie, cerșetori, abureli …

Care sunt lucrurile nasoale și de care să te ferești în Paris? Cerșetorii, muzicanții, mizeria de pe stradă și de la metrou, scheme să-ți ia banii, hotelurile scumpe și proaste și altele.

“Votre attention, s’il vous plait. Des pickpockets viennent de monter dans la rame. Veuillez faire attention à vos affaires. Merci.”

Paris mon amour. April in Paris. Paris Je T’aime. Paris in sus si Paris in Jos.

American version:

“-What abous us?

-We’ll always have Paris.”

Romanian version:

“-In ochii tai vad Parisul.

-… hmm… da’ vaca mea n-o vezi?”

Prima limba straina pe care am invatat-o a fost limba franceza. Nu ca as mai sti tare mult din ea. Cred ca am inceput prin clasa a doua. Era un fel de ora, peste programa scolara. Pe cap de elev se cerusera cativa lei de la parinti si Domnul Profesor Bujdei avea sa ne initieze in mistere francofone.

In primii ani, venea pregatit cu un fel de cartonase pe care avea desenate fel de fel de scenete. Michelle se intalnea cu Françoise, iar cei doi (doua) incepeau o conversatie. Stiti voi… cum te cheama? de unde esti? bine! duc catelul la plimbare, ii cumpar bunicai bagheta, etc… franceza nu mi-o amintesc; imi amintesc oarecum imaginile. Erau the next best thing, dupa cele cateva minute de Tom si Jerry si de desenele rusesti cu Pagadi. Stia el ce stia… monsieur le professeur, ca asocierea cuvintelor cu imagini produce minuni in creierele crude.

Mai tarziu, cand am mai crescut si franceza intrase in programa, nu am mai folosit “desenele”. Se intampla de multe ori sa intarzii la ore si in speranta ca profesorul nu a ajuns inca in clasa dadeam buzna pe usa. Prea tarziu. Degeaba alergasem.

Eram scos afara, pus sa bat la usa ca un adevarat gentilom, sa astept chemarea sa intru, sa-mi dau fesul jos… Sa zic Bonjour. Sa-mi cer iertare (in franceza) pentru ca am intarziat si apoi sa cer permisiunea sa-mi misc uniforma-n banca. Abia dupa ce ma umileam (… in fata intregii clase, gandeam eu la acea varsta) –; “invatam bunele maniere”, (ar zice altii) puteam sa merg la locul meu. Daca nu batusem destul de tare in usa, eram trimis sa mai bat o data. 🙂 Invatasem destul de bine poezia… dar am uitat-o si pe aia.

Nu era copil rau profesorul. Avea aparat auditiv si pieptul bombat in fata si intotdeauna era la costum (cel putin asa imi amintesc eu). Din surse nesigure si gangureli ale celor batrani, se pare ca venise machit acasa si picase de undeva de la etajul doi. De aia era si deformat spre bombastic. Picase de la bautura, se aruncase… numai Dumnezeu stie. you can never trust the french.

Parisul era idealul. Modelul. Civilizatia, cultura, “le bon ton”; aspiratia noastra, a tuturor muritorilor de rand. Parisul e locul unde se ascund iubitele, sau unde trebuie sa o duci pe cea care o ai pentru a o cuceri pe vecie. Ce e mai romantic decat o plimbare pe malurile Senei, sau tragerea in plamani, a aerului rece din varful turnului Eiffel? Daca vesnicia s-a nascut la tara, dragostea s-a nascut la Paris. Nu?

Anyway. Am citit de multe ori pe AFA, in cele mai dese cazuri cand se dau note mici, ca asteptarile au fost exagerate. Probabil de aceasta maladie sufera si Parisul. I-a luat cateva sute de ani sa se bage in sufletele noastre ale romanilor (copiatori prin excelenta), ale asiaticilor, americanilor etc. Ii si vezi… tineri casatoriti, pozandu-se cu-a Noastra Doamna, japoneza mica, singura, in fusta rosie, ruj strident, carandu-si singura tripodul pentru a se surprinde in imbratisarea cu Turnul… ce sta erect on the parisian skyline. Nici o cladire sa nu-l intreaca. Snapshot in time.

Modelele vor fi atacate. Statuile frumusetii si perfectiunii vor fi lovite cu ciocanul si sparte in mii de bucati. Its only natural.

Sa vorbim putin despre Parisul real. S-a mai vorbit pe site dar parca as fi vrut sa fiu mai socat. 🙂 Asta si voi incerca prin acest review. Voi vorbi de lucrurile idealizate (si sunt destule), mai incolo… si poate voi incerca sa fac si un review tehnic (acelea sunt cele mai folositoare).

Primul contact. 🙂

Aeroportul Beauvais

Nu credeam ca am sa gasesc vreodata un aeroport mai urat/ticalos/amarat, sau cum vreti sa-i spuneti, decat Baneasa. Dar iata ca el exista. 🙂 E o comedie de aeroport, cu doua (sau una, era??) minuscule benzi pentru bagaje si un fel de hambare in care s-au amenajat fel de fel de sali de asteptare. E in camp… undeva la cateva zeci de km in nordul Parisului. Mic, urat… dar util. Isi face treaba. Excelent pentru ryanairisti, wizzeristi, blueairisti… etc. care vin sa ia cu asalt Orasul Luminilor.

Cartierul in care am stat (in nordul Parisului), a fost unul dintre cele mai colorate cartiere pe care le-am vazut. Africani, algerieni, tunisieni, marocani… (you name it – coloniile au fost multe) asezonati cu “new arrivals” de prin Balcani.

Satre intregi, facandu-si veacul si micile business-uri, pe langa “Puces”. Pe strada mizerie si grafitti pe tot zidul. Unele dintre desene… chiar reusite. Adevarate opere de arta.

Eram intr-un adevarat bazaar oriental. Nordul Africii, Orientul, Balcanii… toate puse la un loc. Am sa fac un review separat si despre “Puces”… ca merita. Comorile franceze… sunt mai ascunse, prin halele inchise. 🙂

Metroul

Foarte aglomerat la orele de varf… si extrem de colorat. Dimineata, dau navala spre centru, cei de prin suburbii.

Cersetori peste tot. Nu numai de-a nostri ci si de-a lor.

Fetiscane cu copii mici, altele cu ochi duiosi, grasutul care sta pe valiza si e cu “S. V. P-ul” in fata, scris pe un carton ca… moare de foame. Saltele pe trotuare, unde se aciuiaza intreaga familie etc.

“Muzicantii”

In cea mai mare parte de-ai nostri. Majoritatea mediocri. Urca in metrou si baga un colaj de 2-3 statii… ca sa nu piarda clientii. The classics – Un historia de amor, cu ceva My Way si La vie en rose etc. Am avut parte si de-o “Sanie cu zurgalai”, facuta frumos… vocal. Si-a meritat omul banul. Dupa 2-3 melodii, vine cu paharul la tine… sa-ti ceara leul. Din metrou, in metrou alt muzicant… mai ales in week-end cand nu e asa de aglomerat si sunt mai multi turisti.

Ce frumos era odata. Canta omu… in coltu lui. Daca-ti placea ii dadeai ceva, daca nu nu… !! Nu se produce destul! Tre sa-i ceri. Daca n-ai tupeu esti halit.

O alta generatie mai tanara… de muzicanti. Au trecut si pe “reppuri”!? … Am avut norocul sa nu-i intalnesc.

Magazine –haine la kg. second hand.

Mergeam inspre Montmartre. Si tocmai venise camionul cu marfa. Imbulzeala. Oamenii asteptand… ca boarfele sa fie aduse pe rafturi. Fain.

Lidl de cartier. Oameni de securitate negri, peste tot. Cozi la ghisee. O punga de zahar imprastiata pe jos, nu o curata nimeni. O negresa incearca sa se bage-n fata, se ia la sfada cu un marocan. Intervine si o batrana la vreo 80 de ani. Tipical .. pardesiu imblanit, cosul de cumparaturi, pe roti … in spate. „O la la Madame. Oh la la!!!”

Din colt in colt, pe strada,– vanzatorul de castane sau de porumb. Cu un carut furat de pe la vreun supermarket, in care a improvizat un fel de galeata pe post de soba, cu un capac intors drept plita. Yummi. ! 🙂

Atentie la “pickpockets”, peste tot. De ce oare folosesc un cuvant englezesc? 🙂 Umor negru. La Louvre, Eiffel, etc. sunt semne peste tot… ca sa aveti grija la bunuri. Frantuzoaicele urca in metrou… verifica pe cine au in spate, in lateral, isi baga poseta sub brat si strang cu putere. S-au calit si ei. 🙂

Asiaticii sunt prada cea mai usoara. Daca mai ai si cateva genti cu tine (cand vii/pleci de la aeroport) e ca si cum ti-ai scrie “Please rob me!” pe frunte. Oricum…romanii nu sunt tinte atat de simple. Au experienta… asa ca nu va dau multe sfaturi.

Singura intalnire pe care am avut-o cu “les pickpockets” a fost la intoarcere. In statia de metrou de la Porte Maillot, doi tinerei care erau pe peron, s-au luat dupa noi. Cand am urcat pe scarile rulante, erau in urma noastra; au facut ceva… au apasat un buton si s-au oprit scarile rulante. Probabil fiind ocupat cu cararea gentilor, as fi fost o tinta usoara. O negresa, s-a oprit… si a inceput sa tipe la ei, ca ei au oprit scarile. Mai a sarit si un negru. Au batut in retragere, dar era clar dupa accent, de unde erau. Deci sa fiti atenti, mai ales cand sunteti cu valizele mari dupa voi.

Alba – neagra

Pe langa buchinisti, pe malurile Senei. Desigur, jos… ”crupierul”, inconjurat de “momeli” si “alti jucatori” de ai lui.

Inelul de aur gasit

S-a intamplat la Arcul de Triumf. Ajungem langa Arc, si dau sa-i fac poze, vad ca apare unul langa mine… si ridica un inel “de aur” de langa bordura. Probabil ca a auzit romaneste, ca in prima instanta mi l-a aratat, dar apoi s-a carat.

Schema africana

In special la urcarea pe scarile din Montmartre, inspre Sacre Coeur. Palcuri de negri, cu niste sforicele colorate in buzunar. “-Its an African tradition, wait a minute Sir”… si incearca sa-ti lege sforicica la mana.

Din cate am inteles, fac un nod smecheros, sau ceva si nu o mai poti da jos, iar apoi tre sa le dai cativa euro ca sa scapi de ei. Refuzati-i politicos. Incearca sa abordeze si ei… in mai toate limbile, incercand sa citeasca “clientul”.

Multi africani, cu alte „acareturi”, turnuri eiffle breloc si alte prostii pe la obiectivele importante.

Restaurantele

Scumpe… si mancarea slabuta. Ca sa economisesti bani, le ceri “eau de robinet”, asa cum face orice francez respectabil (vorba lui Bujdei), si-ti aduc apa de la robinet (gratis) in niste sticle patate de la atata folosire.

Mesele mici, rotunde si inghesuite. Iti tragi o masa-ntre picioare si admiri “the world passing by”.

Haine si suveniruri

Un singur cuvant: “Made-n China”.

Altceva?

Hotelurile.

Cele centrale si mai ieftine… Cladiri vechi, curatenie indoielnica. Daca vreti hotel de 4 stele va baga-n faliment.

Hoteluri mai ieftine mai la distanta, dar aveti distractia de la metrou.

Caini.

Multi. Ii duc in brate, ii pun pe masa cand mananca, ii iau cu ei in metrou. Caini in metrou chiar nu am mai vazut pana acum, in nici o tara. Nici o mirare ca toate tunelurile put a urina. Abia astepti sa iesi afara.

Altceva?

Orientarea sexuala 🙂

Pont des Arts… doua “domnisoare” la vreo 50 de ani se pupau “frantuzeste”… de ne faceau pofta.

“Place des Vosges” – doi baietei, la sub 16 ani, pe o banca, nu faceau romantismul de rusine. 🙂

Metrou – doi tinerei, la vreo 30 de ani, incepusera sa se mangaie, pe unde nu trebe (teasing, adicatelea)… chiar in fata noastra. Pe toti i-a observat prima data fiica-mea… si-mi cerea explicatii. :)) Nah… las ca inveti tu la scoala, sau iti explica tata cand cresti mare. Asa-i la ei. Noi suntem mai in urma.

The french women (rog domnisoarele sa nu citeasca —sunt chestii barbatesti) – 🙂

Ma asteptam sa fie mai frumoase. Cele clasice, de obicei sunt cu sanii mici si cu fundul, daca nu mare/ atunci fleoscait. Prea multe baghete la micul dejun probabil.

Africancele, buze mari, sani mari, fund mare. …exagerat.

Cele mai reusite sunt metisele. Le-au dat frantuzoaicelor exact ce le lipsea, fund si sani ..si au furat, trasaturile frumoase ale feţei.

Mai sunt si alte povesti… dar scriu pe fuga si nu-mi aduc aminte acum.

Am sa pun cateva fotografii. Asocierea cuvintelor cu imagini, face minuni in creierele crude. 🙂

Au revoir.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.