Dus De Acasă.ro

Între Okonomiyachi și Bomba atomică – o zi în Hiroshima, Miyajima (11)

O zi în Hiroshima, unde am vizitat Muzeul Păcii și Domul Atomic – locul unde a detonat bomba atomică în cel de al doilea război mondial. Am fost puțin și pe Insula Miyajima cea populată de căprioare, cu a sa Poarta Tori ce se ridică din mare.
Urmare de aici – Osaka – transport și acvariul Kaiyukan cu al lui rechin balenă (10)

Reusise pana la urma sa se bage-n vorba. Il vazusem ca ne da tarcoale, de cum urcasem pe vapor, dar nu stia cum sa ne abordeze. Era un tanar la vreo 18-19 ani care probabil stia ca trei ore pana la Matsuyama vor fi destul de plictisoare si cauta ceva entertainment ca sa treaca timpul mai repede.

Prilejul lui a fost cand am trecut pe sub podul rosu, care trece peste canalul construit la porunca unui daimyo local. S-a oferit sa ne faca o poza mie si sotioarei si asta a fost momentul cand a putut initia o discutie. Statea destul de prost cu engleza si ne intelegeam vreo 70% mai mult prin semne.

Mi-a povestit ca e din Hiroshima si ca studiaza karate si ca merge in Matsuyama unde este un foarte bun Sensei de karate si avea sa faca pregatire acolo. La anul urma sa mearga printr-un fel de student exchange-program sa studieze vreo 6 luni sau un an in Noua Zeelanda si avea mari emotii. De aceea se apucase (oarecum) sa studieze engleza si se gandea ca putine discutii in engleza, nu-i strica.

Ne intrebase de unde suntem. I-am explicat ca din Romania, dar nu prea a inteles el pe unde vine. Nu stiu daca avea tare multe cunostiinte despre Europa. I-am spus despre mai multe tari din Europa si nu mi s-a parut ca stie foarte multe. M-a intrebat cu ce e faimoasa Romania, sau un lucru despre Romania care e cunoscut. In cazul lui nu era greu:

“-Where are you from?

-I’m from Hiroshima. The place where they droped the bomb. We love peace. ”

Vroia ceva de genul: Francezi – turnul Eifel, Italieni – pizza, Englezi – Big Ben, Fish & Chips, Beatles si restul, German – Hitler, Mercedes, Bmw, Brazilia – Samba, Argentina – Maradona, as putea continua – intelegeti ideea. Deci, intrebarea zilei, cu ce e faimoasa Romania si a auzit si un pusti japonez de 18 ani. Va las sa va ganditi.

Incepusem ziua destul de dimineata. De la hotelul din Shin-Osaka (vezi impresii) am ajuns in cateva minute la linia shinkansen si am pornit inspre Hiroshima.

Planul meu era sa opresc pentru o scurta vizita sa vad:

Castelul Himeji

Pagina Oficiala: himeji-castle.gr.jp

Asta este cel mai renumit castel din Japonia si e unul dintre putinele care s-au pastrat intacte, nefiind afectat de incendii, cutremure, razboaie etc. E considerat cel mai frumos castel si e mai numit Castelul Egretelui Alb. Pe locul doi in Japonia, e castelul Matsumoto – care mai e numit Castelul Ciorii. In total, in intreaga Japonie sunt doar vreo 11 castele care s-au pastrat cat de cat in forma originala. Restul sunt reconstructii relativ recente.

Problema cu Himeji este ca se afla in renovari pana in 2015 si este acoperit de o hala masiva de plastic. Am vazut cateva documentare despre acest castel si in unele se spune ca merita totusi vazut, chiar daca se afla in renovari.

Himeji se afla la 92 de km distanta de Shin-Osaka si aici opresc toate trenurile Hikari si Kodama. O calatorie cu shinkansenul de la Shin-Osaka pana la Himeji dureaza aproximativ 30 de minute.

Castelul se afla destul de aproape de gara, se poate ajunge acolo pe jos in vreo 15-20 de minute. Castelul se vede din gara.

Cand am ajuns noi, ploua destul de tare si am renuntat sa mergem sa-l vedem. Si asa aveam o zi destul de incarcata si imi era frica sa nu ma incurc prea tare aici. Faptul ca este in renovare, nu a ajutat. L-am pozat din tren. Imi imaginez ca o sa arate foarte bine cand va fi gata.

Calatoria cu trenul de la Shin-Osaka pana la Hiroshima, dureaza aproximativ 1 ora si 30 de minute.

Ar mai trebui sa mentionez ca din shinkansen, mergand inspre Hiroshima, daca stati pe partea stanga, ar trebui sa vedeti podul de la Kobe. Eu am avut locuri pe partea dreapta si la intoarcere am uitat sa ma uit. M-am uitat eu ceva, dar nu am reusit sa prind podul.

Gara din Hiroshima

Are doua parti, partea de sud pentru centrul orasului si liniile de tramvai, si partea de nord, numita partea Hotel Granvia, pentru liniile de shinkasen. Iesiti pe partea de sud si veti gasi lockere, in partea stanga cum iesiti, vizavi de parcarea taxiurilor.

Am mers intai si am scapat de genti lasandu-le la aceste lockere.

Pentru gara de tinut minte, terminalul de tramvaie il gasiti la South Exit, si mai aveti si o linie de tren locala – numita JR Sanyo Line, care are trenuri inspre insula Miyajima.

Despre transportul in Hiroshima

In Hiroshima, tramvaiele sunt la putere. Vedeti pagina celor de la Hiroden, compania care are in grija aceste tramvaie. Gasiti harta tramvaielor si informatii foarte utile aici: hiroden.co.jp/train/rosen … reetcar_map.htm

Hiroshima se afla intr-o delta si e strabatuta de mai multe canale si ar fi fost foarte dificil sa se construiasca linii de metrou. Tramvaiele au ramas la putere, inca dinaintea razboiului.

Desi apare ca ar avea 9 linii de tramvai, de fapt sunt doar 8. Numarul 4 este considerat nenorocos. Liniile de tramvai care pleaca din gara sunt:

No. 1; 2; si 6, care merg de la gara pana la Genbaku (Locul unde se afla Atomic Dome). Tramvaiul cu nr. 2 continua pana la “Hiroden Miyajima-guchi”, statia pentru vaporul inspre insula Miyajima.

Tramvaiul cu nr. 5 merge de la gara in portul Hiroshima, de unde aveam vapor inspre Matsuyama.

Costul unei calatorii in centru este de 150 de yeni/per calatorie, si se mai vand passuri de o zi, la 600 de yeni.

Noi ne-am cumparat cate un pass la 600 de yeni. Trebuie sa le compostati cand coborati din tramvai. In tramvaiele mai noi, exista unul care e pe langa masinarii si va arata unde sa le bagati. La unele tramvaie mai vechi, conductorul e si cel care controleaza biletele la iesire. Nimic complicat. Daca vreti sa platiti cash, bagati banii la masina. Daca nu aveti marunt – sunt automate de money exchange.

Daca vreti sa mergeti direct pe insula Miyajima, puteti lua trenul local Jr, de pe linia Sanyo. Merge mult mai rapid.

Am mers intai sa vedem domul.

“Domul Atomic”, este locul unde a detonat bomba atomica “Little Boy”, pe 6 August 1945 la ora 8:15.

Domul Atomic este o cladire terminata in aprilie 1915, construita dupa planurile unui arhitect ceh, si era folosita ca un centru pentru diferite expozitii. Bomba atomica a explodat deasupra acestei cladiri iar cladirea a ramas in picioare deoarece suflul exploxiei a lovit vertical. Toti cei care se aflau in interiorul cladirii au murit pe loc.

Americanii au bombardat masiv, multe alte orase japoneze, folosind bombe incendiare. In prima faza Hiroshima a scapat de aceste bombardamente incendiare deoarece s-a considerat ca deoarece orasul se afla intr-o delta si e strabatut de foarte multe canale, aceste bombardamente nu ar fi avut mare succes. Totusi localnicii din Hiroshima se pregateau pentru astfel de bombardamente, deoarece mai multi tineri fusesera adunati sa deschida bariere contra incendiilor.

Americanii, doreau un oras nebombardat, deoarece vroiau sa masoare cat mai exact impactul bombei atomice. Un al factor important e ca Hiroshima e inconjurata de dealuri – seamana cu Kyoto, ca o caldare, si efectul unei explozii pe centru este amplificat de dealuri. Orasul Kyoto, a fost si el un candidat serios pentru a primi bomba atomica, asta fiind probabil, un alt motiv pentru care nu a fost bombardat deloc in timpul razboiului. S-a renuntat la bombardarea atomica a orasului Kyoto deoarece cineva din armata isi petrecuse luna de miere acolo si a luat apararea orasului, trecand la Hiroshima, instead.

Zona in care se afla Domul, a fost transformata intr-un parc si s-a construit un memorial si cateva muzee.

@Mama Michi, a scris foarte bine despre aceste locuri in reviewul ei – “Hiroshima – ieri si azi” si nu am ce adauga eu prea multe.

In jurul parcului este un fel de liniste si chiar am vazut mai multi japonezi care vin si se inchina la flacara ce arde in mijlocul parcului. De la statia de tramvai, se vine pe langa cladirea domului, se trece un pod, iar memorialul si muzeul se afla pe un fel de insula, intre doua canale.

Sub un pod, era o tanara cu o chitara si se filma un videoclip, avand domul pe fundal. Cand esti in acest oras, ai un sentiment ca oamenii se uita ciudat la tine, ca esti strain, stiind ce s-a intamplat aici.

Muzeul Memorial al Pacii

Pagina oficiala: pcf.city.hiroshima.jp

Costuri: 50 yeni

Asta este muzeul care vreti sa-l vedeti, daca ajungeti in Hiroshima. Venind de la Dom, se trece pe langa un memorial in forma de arc, unde arde o flacara eterna si mergand inspre cladiri, intrarea e undeva in stanga.

Aici sunt diferite modele/machete ale orasului, inainte si dupa caderea bombei atomice, fel de fel de fotografii, manechine etc. Mai sunt niste televizoare unde poti urmari diferite marturii ale supravietuitorilor.

Mai sunt expuse fel de fel de obiecte, adunate dupa explozie. O tricicleta, ceasuri care s-au oprit la 8:15, haine, castroane topite si lipite intre ele etc.

O englezoaica, privea marturiile supravietuitorilor, la un televizor si plangea in hohote. E destul de incarcata atmosfera.

Supravietuitorii povestesc, despre valul de caldura care a venit in momentul exploziei, apoi de ploaia neagra care a urmat. Multi era insetati si arsi si incepusera sa stea cu gura deschisa sa bea aceasta ploaie. In aceasta ploaie erau cele mai multe radiatii.

Un alt exponat era format din treptele unei cladiri, unde toate treptele erau albite de suflul exploziei dar intr-un loc, erau mai negre – ca un fel de umbra. Cineva statea pe acele trepte si fusese vaporizat in momentul exploziei.

Foarte interesante mi s-au parut, la iesire, caietele in care vizitatorii isi lasa impresiile. Gorbaciov si alti sefi de stat au trecut pe aici. Ni se prezinta poze de la vizitele lor si ce au scris in acele caiete. Stiind atmosfera tensionata a acelei perioade, e interesant de-i vazut in poze si ce au scris in „Visitor’s Book”.

Muzeul are un „feel” de cladire “old school”, dar nu e nici foarte nou. Un stil modern pentru vremea lui, dar acum usor depasit. O vizita interesanta, care are in principal scopul de a spune: “Never again! ”

In parc se mai afla alte statui si memoriale, dintre care si cel al fetitei Sadako Sasaki, care era in oras in momentul detonarii avand varsta de 2 ani si a murit de leucemie la varsta de 12 ani. A facut jucarii de hartie, in fiecare punandu-si dorinta sa se faca bine. Exista o legenda, ca daca faci 1000 de jucarii de hartie ti se va indeplini dorinta. Parintii ei aveau sa doneze aceste hartiute muzeului.

Multi copii japonezi fac astfel de hartiute in memoria ei.

Dupa toata vizita prin aceste locuri nu pleci cu un sentiment foarte placut. Nu poti sa nu te gandesti la tribunalele impotriva criminalilor de razboi – si cum acestea au fost create doar pentru ai judeca pe cei care au pierdut. Actiunile invingatorilor le gasim mai “normale”, scuzabile, in fond aveau scopul de a salva vieti, nu?

Anyway.

De la Parcul Pacii, ne-am indreptat inspre Miyajima. Am luat tramvaiul cu numarul 2, dar m-a disperat cat de incet mergea. Acest tramvai face aproximativ o ora, de la Gara Hiroshima, deoarece merge si mai incet si opreste si-n toate statiile.

Trenul JR. de pe linia Sanyo, in mare parte merge paralel cu liniile de tramvai si face doar 25 de minute din gara.

Undeva pe traseu, cred ca la Shin-inokuchi, am coborat din tramvai si am mers de am luat trenul.

Insula Miyajima

Pagina oficiala: miyajima.or.jp

Se poate ajunge fie cu tramvaiul, fie cu trenul. Gara de tren se numeste Miyajima-guchi, iar statia tramvaiului No. 2, se numeste Hiroden miyajima-guchi. De la aceste statii se merge in linie dreapta inspre mare, de unde pleaca feryboturile JR.

Mergand pe strada de la gara am coborat prin pasaje subterane pentru a traversa strada. Nu se poate trece la nivelul strazii. Sunt si niste lifturi. Docul de unde pleaca vapoarele e aproape de gara.

Aici imediat am luat vaporul, care e inclus in JRP, si care costa normal vreo 340 de yeni dus-intors. Nu salvezi cine stie cat de multi bani cu JRP, dar nah. Vapoarele pleaca foarte des si calatoria pana la Miyajima dureaza aproximativ 10 minute.

In drum spre Miyajima, se poate vedea una dintre cele mai fotografiate porti Tori din Japonia, care se afla in mare – aratand ca intreaga insula este pamant sacru. Marea urca si coboara, in functie de maree… noi am prins cu poarta torii in apa – de unde senzatia ca ar pluti…

Se mai vedeau si niste ferme de perle (asta banuiesc ca erau). Japonezii sunt renumiti pentru productia de perle.

Pe insula sunt mai multe sanctuare si la fel ca la Nara, sunt mai multe caprioare care se plimba liber. Ne-am plimbat ceva… dar nu am vizitat nici un templu. M-am gandit ca tre sa fie aceeasi poveste ca la celelalte. De pe vapor se vede un templu si o pagoda.

Undeva mai exista si niste telegondole care duc turistii pana pe varful muntelui. Mi-a parut un loc foarte turistic… si vroiam sa ajung putin si off de pe beaten track.

Se oprise ploaia si insula a aratat chiar foarte frumos, in razele soarelui, dupa ploaie. Nu am stat foarte mult pe aici – dar mi-a placut. Next stop? Trebuia sa ajungem in portul Hiroshima pentru a lua vaporul de Matsuyama.

As fi avut vapor direct si din Miyajima, dar ar fi trebuit sa decartez cateva mii de yeni si am zis ca mai bine merg cu trenul, ca si asa il am inclus in JRP.

Ne-am intors cu trenul la gara Hiroshima, unde am mancat specialitatea locala:

Okonomiyaki

Cateva explicatii despre Okonomiyaki gasiti si aici: en.wikipedia.org/wiki/Okonomiyaki

Si cei din Osaka sunt renumiti pentru Okonomiyaki, dar cei din Hiroshima au versiunea lor. Am stat putin la coada, dupa care ne-am asezat pe niste scaune micute, direct la barul unde se prepara si mancarea.

N-am inteles mare lucru din meniul lor, toate mancarurile avand in fata:

1 Pork Egg

2 Porg Egg

3 Pork Egg

Ce naiba? Oua de porc???

Ne-a explicat garsonita ceva, dar n-am inteles mare lucru. I-am zis sa ne dea ceva standard, ceva cu care se lauda ei.

Okonomiyaki, sunt un fel de omlete/pizza, care le frig in fata ta si pun fel de fel de chestii in ele. Sunt unele cu macaroane – soba, altele cu udon, altele doar cu branza… unele cu shrimps etc. Le tot invart si impacheteaza.

Nu au fost rele la gust. Vedeti mai multe in poze.

Unul dintre bucatari… era exact ca vulturul “Killer” ala micu, din desenele animate cu Bugs Bunny. Ala cu Oh- no, no, no, no, no!! Stiti care? Vedeti aici: youtube si comparati-l cu cel din poza. :)))

Chiar intrasem la pariu cu sotioara daca ala ne-a facut “okonomiyaki-ul” sau altul. Deci, daca sunteti in Hiroshima, nu ratati un “okonimiyaki”!! E ca si cum ati merge in Italia si nu ati hali o pizza, sau la Istanbul si nu ati incerca un doner. O experienta interesanta.

De la gara, ne-am recuperat bagajele care le lasasem la locker… da!!! uitasem de bagaje. Asta a fost alt motiv pentru care a picat, varianta vapor din Miyajima direct pana la portul Hiroshima. Am luat tramvaiul no. 5 si am ajuns in port.

Aici am luat bilet la slow boat to Matsuyama… care urma sa plece in urmatoarele 2 minute.

Am alergat si aici tot “peronul” de ne-a iesit limba de un cot, dar am prins vaporul.

Marea Interioara Seto

Foarte frumoasa aceasta mare. Vroiam sa ma dau cu barca prin aceste parti ale lumii, daca tot am ajuns pana aici. Am platit vreo 3500 de yeni pentru vaporul de masini, care face vreo 3 ore. Mai exista si unul rapid care face doar o ora, la vreo 6000 si ceva de yeni.

Am prins un apus minunat… si calatoria cu vaporul a fost intr-adevar o experienta aparte. Am sa vorbesc despre ea in reviewul urmator.

Cel mai interesant a fost intalnirea cu amicul japonez.

Deci, Hiroshima e vestita pentru bomba atomica si Okonomiyaki!

What is Romania famous for?

Sa va vad!

Eu i-am dat un raspuns extrem de stupid… de aia sunt curios, cu ce v-ati fi laudat voi, unui japonez de vreo 18 ani, neiesit in lume.

 

Citește si continuarea aici – Terminal Hotel Matsuyama – o cazare într-o locație excelentă în Matsuyama

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail

2 thoughts on “Între Okonomiyachi și Bomba atomică – o zi în Hiroshima, Miyajima (11)

  1. Ioana

    Ma pregatesc pentru o mini “excursie” in Japonia. Sunteti minunati! Toate postarile sunt deosebit de interesante, captivante si unele chiar amuzante. Abia astept sa ajung! Sper sa postati pe blog in continuare! Toate cele bune!

    1. TraianS Post author

      Salut Ioana.
      Multumim pentru comentariu si incurajari. 🙂
      Am facut o pauza de la postari, dar vom reveni in forta. Fiind la primul blog, ne-am mai prins urechile prin detalii tehnice, dar le vom da de capat pana la urma. Majoritatea postarilor de pana acum au fost scrise mai demult pe amfostacolo.ro (un site pe care-l recomand) si doar le-am copiat aici. Nici macar de copiat ce am scris pe acolo nu am terminat …ce sa mai vorbim despre alte locuri pe care le-am vizitat mai recent. 🙂
      Vom reincepe sa punem osul la treaba – mai ales ca vad ca mai ajung cititori si pe aici. 🙂
      Sunt sigur ca vă va placea Japonia. E o tara deosebită.
      Ce ruta ati pregatit si cand mergeti?
      Daca pot fi de folos cu vreo idee, te rog sa intrebi.
      Va doresc sa aveti o vacanta superba si spor la documentare in continuare! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.