Dus De Acasă.ro

Templul lui Wolverine, Asakusa, Tokyo Tower și Sky Tree

TraianS Blog, Japonia, Tokyo No Comments

Vă așteptați să găsiți Turnul Eiffel în Tokyo? E acolo de decenii și se numește Tokyo Tower, dar acum au construit unul nou, Tokyo Sky Tree, mult mai înalt!



 

Continuare de aici.

Ultimul review despre Japonia.

In reviewul asta, deoarece vreau sa fie ultimul, am sa vorbesc despre patru zone, nu foarte apropiate una de alta.

Cele patru zone despre care am sa vorbesc:

1. Zona Tokyo Tower si Templul Zojo-ji – pe care-l botez: Templul lui Wolverine

2. “Strada batranilor” din apropierea statie Sugamo

3. Zona turistica Asakusa, cu templul Senso-ji, strada de shopping Nakamise-Dori

4. Tokyo Sky Tree – noul turn de televiziune, inalt de 634 metri.

Zona 1 – Zona Tokyo Tower si Templul Zojo-ji – pe care-l botez: Templul lui Wolverine

Acum cateva saptamani, m-am uitat la ultimul film din seria X-men; The Wolverine (Wikipedia) si m-am bucurat ca inca nu scrisesem reviewul despre Tokyo Tower. Filmul a iesit pe piata in 2013 prin iulie, dupa calatoria mea in Japonia, din Februarie.

Nu am sa va povestesc tot filmul, ca nu-mi place sa bag spoilere, dar m-am bucurat cand am vazut cateva scene filmate in locuri prin care am fost si eu. Scena unei inmormantari, are loc la Templul Zojo-ji, avand pe fundal Tokyo Tower. In “gradina” din spatele templului, are loc putina cafteala cu niste yakuza mascati in calugari budisti, dupa care ceva alergatura pe acoperisuri pana-n statia Ueno.

Daca scenele cu intrarea in templul sunt reale, cele cu lupta din gradina au fost filmate prin alta parte. Mai apoi, alergatura printre blocuri a fost filmata intr-o locatie din Australia – unde producatorii au recreat o panorama din Tokyo.

Acuma, gafele:

Pentru un spectator strain nu au importanta, dar un japonez incepe sa se scarpine-n crestet. De ce? :

1. Statia Ueno e la draqu-n praznic, fata de Tokyo Tower si ar fi fost imposibil de ajuns pana acolo intr-un jogging scurt de cateva minute.

2. Wolverinul si tanti Mariko, iau un shinkasen din Ueno, inspre Sud-Vestul Japoniei, inspre Nagasaky. Iar nu merge, deoarece trenurie glont din Ueno, merg doar inspre nord. Teoretic ar fi putut lua shinkansen care venea din nord, o singura statie, cateva minute pana-n Tokyo Station, unde ar fi trebuit sa schimbe pe linia Tokaido. Nu ar fi avut timp de cafteala cu nenea yakuza, pe acoperisul trenului.

Anyway, nu am sa ma apuc acuma sa-l invat pe Wolverine cum se circula prin Tokyo. 🙂 Ideea e ca in film sunt cateva cadre foarte reusite pe la Templul Zojo-ji si recomand filmul celor care vor merge in Tokyo.

Pentru a ajunge in zona Tokyo Tower, am schimbat de cateva ori si am coborat la statia Akabanebashi. Aceasta zona ar merge legata cu Ginza, deoarece e destul de aproape.

Prima data am vizitat:

Templul Zojo-ji

Pagina Oficiala: zojoji.or.jp/en/index.html

Acesta este un templu construit in 1393 si mutat aici, in 1598 de catre Tokugawa Iehasu. Cativa dintre shugunii Tokugawa sunt inmormantati aici. In curtea templului era un spectacol cu o maimutica. Culmea e ca am vazut acest spectacol si-ntrunul din videourile incarcate de cei de la televiziunea nationala.

Mi-a ramas in minte imaginea asta a Templului cu Tokyo Tower pe fundal.

In partea dreapta sunt mai multe statuete Jizō, in memoria copiilor nenascuti. Statutele sunt imbracate in fel de fel de hainute si au cate o morisca mica de vant langa ele. Am mai vorbit despre acest tip de statui pe la alte reviewuri.

Tokyo Tower

Pagina Oficiala: tokyotower.co.jp

Deschis in fiecare zi de la 9:00 la 22:00

Cea mai apropiata statie: Akabanebashi, pe linia Toei Oedo.

Tokyo Tower a fost construit in 1958, are 333 de metri si e vopsit in rosu si alb. A fost si a ramas un simbol al orasului Tokyo. El a avut o functie importanta in perioada de glorie a televizorului. Am vazut cateva documentare despre constructia acestui turn si cum arata orasul Tokyo acum cativa zeci de ani. Panorama s-a schimbat mult.

Nu am urcat, deoarece prin ghiduri, se spune ca treaba e destul de kitch. Sunt fel de fel de sali cu jocuri prin el. O alta traditie e sa te saruti cu iubita, sub turn, la ora exacta cand incepe sa fie luminat. S-au construit mai multe blocuri turn prin jurul lui si si-a mai pierdut din importanta.

Zona 2 – “Strada batranilor” din apropierea statie Sugamo

Despre strada Sugamo, am aflat vizonand un alt video al celor de la NHS. Nu era un obiectiv major pe lista mea, dar cred ca o vizita aici, este foarte interesanta.

Care-i ideea? E o strada de shopping, in imediata apropiere a statiei Sugamo, pe linia Yamanote, cu magazine dedicate in special batranilor.

Datorita acestor magazine si a cumparatorilor, strada are un aer de Tokyo de odinoara, cand shoppingul se facea de pe aceeasi strada. As compara-o cu Rue Cler, din Paris.

Te cunosti cu toti vanzatorii, de la unul cumperi banane, de la unul haine etc.

De aici am cumparat niste papuci traditionali din bambus. Aici au fost cel mai ieftin – parca am dat vreo 2000 de yeni pe ei.

Aici a fost singurul loc (din toata Japonia) unde am vazut calugari cersind. Cred ca sunt calugari shinto – au niste palarii mari si tin un bol in mana. Interesant a fost un indicator, cu X, care taia un calugar… ma gandesc ca erau interzisi in acea zona.

Zona nu e foarte turistica, ci e mai mult un local’s secret. Cred ca se pot face poze foarte frumoase pe aici.

Zona 3 – Zona turistica Asakusa, cu templul Senso-ji, strada de shopping Nakamise-Dori

Asakusa e cea mai turistica zona a orasului, cu cei mai multi vizitatori. De sute de ani a fost principala atractie turistica a orasului. Atractia principala este Templul Sensoji – cel mai vechi templu din Tokyo, construit pe la 628.

Pagina Oficiala: senso-ji.co.jp

Costuri – free.

Aceste este templul cu o poarta in stil chinezesc – Poarta Kaminari-mon (Poarta TUnetului), cu statuile a doi zei protectori la intrare si un ditamai lampion de hartie. Strada care duce spre templu, se numeste Nakamise-dori, si aici sunt un fel de chioscuri care vand de toate, in special suveniruri pentru turisti.

Printre magazinasele cu fel de fel de suveniruri se afla si cateva cu mare traditie. Pe mine ma interesa sa cumpar un cutit japonez.

Am gasit eu printr-un ghid, cateva vorbe despre magazinul Kanesoh (kanesoh.com) si ca de vreo 5 generatii fabrica si vand cutite in magazinasul lor din Asakusa. Magazinul nu e greu de gasit. Dupa ce se trece prin poarta cu lampa mare, e pe prima straduta la stanga, undeva pe colt. Sunt cutite mari in geam.

Magazinasul are doar cativa metri patrati. Era un grasut inauntru si un chel si abia se miscau printre tarabe.

Am ales un cutit (universal) si mi-a spus sa vin peste vreo jumatate de ora, ca trebuie sa-l ascuta. Toate cutitele le ascut inainte sa ti le dea. Vanzatorul nu stia deloc engleza. Cand ne-am intors, ne-a aratat ce bine taie, facand o proba pe o pagina de ziar. A tinut pagina de ziar in stanga si cu dreapta a taiat-o. :)) Cool!!

Cutitul e facut din nu stiu ce carbon, sau material si rugineste/se innegreste cu timpul, daca nu e spalat cum trebuie. E o intreaga tehnica in a-l mentine curat. Se sterge mereu dupa ce-l folosesti, nu se spala cu detergent etc. Ne-a dat o hartiuta in engleza in care explica procesul de curatare. Zicea ca trebuie spalat cu nu stiu ce Handy Wash, nu cu detergent de vase… dar nu am inteles despre ce detergent e vorba.

Cutitul acum s-a innegrit, si a facut “patina”, ca nu am stiut cum sa am grija de el, dar tot taie ca o sabie de samurai. Nu-mi pare rau ca l-am cumparat, desi a fost destul de scump.

Ce mai e pe la templul asta?

E un vas mare, cu nisip in care se bun betisoarele care ard. Se spune ca fumul e suflarea dragonilor si trebuie sa te speli cu fum din ala pentru a te purifica.

Templul e construit pentru a gazdui o statuie de aur a zeitei milei – Kannon. Statueta a fost gasita de doi pescari in raul Sumida. Ea e undeva ascunsa in altar, deoarece e considerata prea sfanta pentru a fi expusa.

Ne-am incercat si noi norocul cu niste rugaciuni. Este un fel de chestie, cu mai multe betisoare de bambus in ea si cu un orificiu. Le amesteci si scoti un betisor pe care e scris un numar. Dupa ce vezi numarul (numerele nu sunt in caractere arabe), sunt niste sertarele din care iti iei o hartie. Fiecare sertar e numerotat. Si acolo iti spune daca dorinta ti se indeplineste sau nu, sau ce ti se va intampla. Textul e scris in mai multe limbi, printre care si engleza. Hartiuta respectiva o legi de niste sarme din zona – pentru a se intampla / sau nu. Nu prea stiu cum sa explic si adevarul ca nu prea stiu nici eu tare bine.

Langa templul budist, este si un sanctuar shintoist, numit Asakusa-jinja, in memoria pescarilor care au gasit statuia zeitei.

In concluzie, zona turistica, multe magazine, temple interesante, statui etc. Pe stradutele de langa templu veti gasi si multe risti. Acesta e singurul loc din Tokyo unde am vazut riscari.

Nu foarte departe de Asakusa se vede si:

Zona 4. – Tokyo Sky Tree – noul turn de televiziune, inalt de 634 metri.

Cred ca e bine ca Asakusa si Tokyo Sky Tree sa fie unite si facute in aceeasi zi. Din Asakusa am trecut podul peste Sumida si am mers spre Tokyo Sky Tree. E bine de venit pe jos, deoarece daca vrei sa-l fotografiezi, e bine sa o faci de la distanta, ca sa-l prinzi in poza. In zona mai sunt si alte cladiri, noi, simbol.

Nu am urcat in varf, deoarece era extrem de aglomerat. Turnul fiind nou deschis, toti japonezii vor sa urce-n el. Ar fi trebuit sa asteptam pe putin doua ore si ne-a parut prea mult. Turnul a fost construit de compania care are si linia de metrou Toei si fac un intreg centru acolo. Au un acvariu, mall-uri etc.

Turnul are un imens… cum sa-i zic?picior de beton pe centru si e inconjurat de stalpi de otel. Cand e cutremur, balansul celor doua, ajuta la stabilizare. Cei care au facut turnul spun ca e aceeasi idee, ca-n constructia pagodelor, care au un pilon de lemn pe mijloc, in jurul caruia sunt construite acoperisurile suprapuse. Nici o pagoda, nu a fost vreodata daramata de vreun cutremur. Turnul, aflat inca in constructie, a trecut cu brio, primul test, in timpul marelui cutremur care a declansat si tsunami.

Voi mai explica prin poze, ceea ce nu am reusit prin cuvinte – sunt cam moale azi :). Voi incerca sa nu incarc prea multe.

La plecarea cu avionul de la Narita, lucratorii de la sol, cei care au incarcat bagajele, cei care au ghidat avionul etc., s-au inclinat si ne-au facut la revedere. O tara speciala si o experienta de neuitat.

Multumesc Japonia.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail
, , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.