Se găsesc zboruri bune spre Milan și demult timp am vrut să vizitez zona. Am zburat la Malpensa. Nu am avut multe zile la dispoziție, dar am reușit să vedem câte ceva prin oraș și am avut o încercare eșuată la shopping. Cea mai frumoasă zonă a fost la Lacul Como, iar vizita la Villa del Balbianello a fost momentul culminant al acestei călătorii.
Aeroportul Malpensa de lângă Milan (Terminalul 2) e un hub Easy Jet și nu a fost greu să găsesc niște bilete ieftine din Larnaca. Am aranjat, pe fugă, o ieșeală de câteva zile (vreo trei pline) până acolo. De mult timp îmi cam făceau cu ochii lacurile la nord de Milan și acum aveam șansa să ajung prin zonă. Nu am avut timp să studiez prea multe, dar ne descurcam din mers. Asta se întâmpla înainte de toată nebunia cu pandemia.
Aveam de mers și la un eveniment în România și am zis că am dat lovitura și ne cumpărăm țoale de petrecere din Milan. Shopping la Milan! Se mai pune problema Domnule?
Am fost de câteva ori în Italia și e o țară pe care aș revizita-o oricând. În turele trecute fusesem prin Roma, Veneția și Bari.
Am mers cu low cost și nu am avut genți la cală. De aceea nici nu am luat aparatul de fotografiat cu mine. Am făcut niște poze destul de slăbuțe cu tableta.
Nici nu am putut vizita multe, de aceea articolul de față, nu se vrea un ghid al zonei. Doar o mică escapadă și experiențele noastre pe acolo.
Cazare în aeroport și închiriat mașină în Malpensa
Avionul nostru ajungea pe la unul noapte și am hotărât să dormim într-un airport hotel. Terminalul 2 e aeroportul vechi și e folosit acum exclusiv de EasyJet. Restul companiilor aeriene s-au mutat în Terminalul 1. E bine de știut acest lucru.
Am luat cazare la Moxy Milan Malpensa Airport Hotel. Accesul e foarte ușor, trebuie doar traversată parcarea din fața terminalului. Camera (dubla) a fost vreo 90 de euro pe noapte cu mic dejun inclus. Un hotel foarte bun și faptul că nu trebuia să-mi fac griji pentru transferuri la ora aia, a fost un plus.
Am închiriat a doua zi dimineață mașină de la Avis. Am plătit vreo 65 de euro pentru trei zile jumătate. Prețuri foarte bune la închirieri. La centrul de închirieri se ajunge foarte ușor pe jos. Sunt într-o clădire separată față de terminal, iar parcarea e deasupra. Easy.
De menționat că Malpensa e la vreo 45 de kilometri de Milan.
O tură prin Casale Monferrato
Vroiam de mult să vizitez acest oraș datorită unei cărți a lui Umberto Eco. Eco s-a născut și a copilărit în Allessandria care nu e departe de Casale. M-am gândit să fac un traseu circular în această regiune și pe seară să ajung în Milan.
M-am gândit că dăm lovitura și cu ceva centre comerciale pe acest traseu. Centre comerciale gândite în special pentru localnici, departe de hoardele turistice? Am găsit două care trebuie să recunoaștem, că erau la mare distanță unul de altul. Erau menționate mai mereu pe tripadvisor așa că nu putea să fie rău. Unul e Vicolungo The Style Outlets, care e destul de aproape de aeroport, iar al doilea e Serravalle Designer Outlet.
Primul vizitat a fost Vicolungo (GPS: 45.468945, 8.461116), care e pe autostradă, nu departe de aeroport.
https://vicolungo.thestyleoutlets.it
Am impresia că am ajuns prea repede și a mai trebuit să pierdem vremea pe acolo deoarece deschideau pe la 10:00. E în aer liber. A dat soțioara o tură, dar nu a fost impresionată. Nu a găsit ce a vrut ea, sau erau scorurile prea mari, habar n-am. Eu de obicei admir flora și fauna pe afară.
I-am zis că sigur dăm lovitura cu Serravalle, dar să strângă din dinți, deoarece sunt de bătut ceva kilometri. După atâta shopingăreală (n-am cumpărat nimic, by the way) meritam o scurtă pauză în Casale, nu? 😛
Este foarte mult loc de parcare pe lângă Castelul din Casale.
(GPS: 45.13735, 8.447166)
Am intrat în oraș, trecând podul peste râul Po și traversând niște cartire cu blocuri destul de urâțele. Trecând prin zonele astea mai moderne, îmi ziceam că Eco a avut ceva curaj, să-și aducă eroii pe aici. 🙂
De lângă castel se poate vizita centrul vechi. Era Duminică, moșneguți erau ieșiți la plimbare sau discutau politică în vechile agore, bisericile erau pline și am avut parte de vreme frumoasă. Cartea lui Eco se desfășoară în perioada barocă, iar perioada de formare a personajului, are loc în timpul unui asediu asupra orașului Casale. Etapele și întâmplările din timpul acestui asediu, în forma cum ni-l prezintă Eco mi-au deschis ochii asupra acelor vremuri.
Nu știu cât mi i-au deschis, deoarece orașul nu arată deloc cum mi-l imaginam eu. 🙂
Nu am stat mult prin zonă. Ne-am plimbat pe străduțele care emană un iz baroc, chiar dacă unele clădiri sunt mult mai vechi de atât. Mi-a plăcut că nu am văzut alți turiști.
Farmecul unor orașe italiene autentice e cu mult mai pregnant atunci când nu dai peste grupuri cu ghid, aparate de fotografiat și selfie sticks.
Casale a primit puncte și pentru că am cumpărat niște vinuri foarte bune de aici la niște prețuri de nimic. Vinuri regionale pe care mai apoi nu le-am mai văzut prin alte părți.
Serravalle Designer Outlet
https://www.mcarthurglen.com/outlets/en/it/designer-outlet-serravalle/
GPS: 44.734456, 8.838171
Pe după orele amiezii am ajuns și la mult lăudatul Serravalle. Eu nu-mi amintesc nimic de pe aici, deoarece memoria îmi rămăsese blocată pe niște semne de pe autostradă care ne arătau că Genova nu e departe. Ahh ..ce mi-ar fi plăcut să vizitez Genova!
Serravalle s-a dovedit și el un mare fâs. Iar s-a întors soțioara cu geanta goală. Nu mi s-a mai întâmplat să dau așa rateuri. 🙂
Iarăși primeam reproșuri cu: „-Nu m-ai adus unde trebuie!”
„-Nah. Oamenii zic că-i bun! Ce știu eu?”
Dar mai aveam un as în mânecă la Milan rezervasem cazare într-un hotel de deasupra unui centru comercial.
Am avut cazare la Grand Hotel Duca Di Mantova și dubla a costat 60 de euro. Hotelul e la ultimul etaj al Centrului Commercial Vulcano, care are vreo 160 de magazine. Mașina se poate urca sus, la ultimul etaj și se parchează pe acoperiș, în fața intrării la hotel.
Apoi se poate coborâ cu liftul dirrect în centrul comercial.
Am ales acest hotel și datorită faptului că e foarte aproape de autostrada care duce spre nord și lacuri, iar a doua zi puteam porni de dimineață, fără să-mi fac griji de trafic.
Centrul Comercial a fost mai cu picioarele pe pământ decât outleturile. Avea un supermarket și erau destui localnici, dar tot nu am găsit ce ne trebuia nouă. Am bifat măcar, motivul soțioarei, pentru care cică, întotdeauna trebuie să vedem un mall când vizităm o țară: „Să vedem cum trăiesc oamenii!” 🙂
Orașul Sondrio – La poalele Alpilor
A doua zi am mers până în Sondrio, la vreo 125 de kilometri de Milano, unde am petrecut o zi cu un prieten din copilărie. La ieșirea din Milan se merge mult prin tunele, dar apare și lacul Como pe stânga și sunt niște panorame superbe, acolo unde zidurile ce protejează drumul de prăpastie, o permit.
Mai apoi, se merge pe valea unui râu care se varsă în lac iar versanții munților sunt foarte abrupți.
Amicul meu îmi spusese că pot veni foarte ușor cu trenul. Am impresia că trenul are niște panorame și mai frumoase decât drumul auto, linia ferată trecând mult mai aproape de lac.
Nu am multe poze din Sondrio, aici venind mai mult pentru companie. Prietenii noștrii ne-au scos în oraș și am petrecut o zi minuată, orașul fiind foarte cochet, străbătut de râu și împrejmuit de munți. E un loc foarte bun pentru a face diferite rute de drumeție prin Alpi.
Villa del Balbianello – de neratat la Lacul Como
https://www.fondoambiente.it/luoghi/villa-del-balbianello
GPS: 45.965995, 9.20221
Poate cea mai renumită vilă de pe Lacul Como.
Pe lac există mai multe vaporașe care merg pe diferite rute. Noi eram de cealaltă parte a lacului față de Villa del Balbianello, care se află lângă orășelul Lenno.
Plimbare cu vaporul pe Lacul Como (Batello Navetta)
Cel mai bun loc de a lua vaporul de pe partea dreaptă a lacului e orașul Varenna. Am găsit parcare chiar lângă pontonul de unde pleacă vaporul. GPS: 46.014051, 9.282786. Parcarea e cu plată și trebuie să bagi timpul și să pui biletul în bordul mașinii.
Mai sunt și locuri de parcare fără plată prin oraș, dar greu să găsești unul liber. Satele de obicei sunt pe coastă, îngrămădite și cu foarte puține locuri de parcare.
Dacă turul cu barca ia vreo 50 de minute, am mai adăugat vreo 3 ora vizita la Balbianello, deci vreo patru ore. Se pot vedea însă mult mai multe decât am văzut noi. Traseul vaporului e: Varenna-Bellagio-Villa Carlotta-Tremezzo-Lenno.
Villa Carlotta e o altă vilă care se poate vizita. E renumită în primul rând pentru grădinile sale. Noi am văzut-o doar de pe lac, din vapor. Nu am citit prea multe despre fiecare orășel, vilă sau hotel. Plimbarea pe acest lac glacial, cel mai adânc din Europa și admirarea panoramelor, a fost destul.
Villa Del Balbianello – Cum se ajunge acolo?
De pe pontonul de unde te lasă vaporul în Lenno, se poate merge pe jos sau lua un vaporaș taxi.
De la ponton, se merge spre stânga pe malul lacului spre locul de unde pleacă taxi-boatul. Pleacă cam din jumătate de oră, vreo 7euro dus-întors, sau se poate continua pe jos.
Se trece printr-o poartă și sunt mai multe trasee. Cel mai scurt e de vreun kilometru și se face în vreo 15 minute. Vila e în capătul unui fel de peninsule, înconjurată de pădure. Sunt indicatoare spre fiecare traseu. E ușor.
Vila a fost construită prin secolul 18 pe ruinele unei mănăstiri franciscane. Din mănăstire au mai rămas două turnuri clopotniță, acum lângă magazinul de suveniruri.
Ultimul proprietar al vilei a fost un tip foarte interesant, numit Guido Monzino (https://en.wikipedia.org/wiki/Guido_Monzino). Un explorator și un alpinist care a condus prima expediție italiană pe Muntele Everest.
Urmașul unei familii bogate de deținea un lanț de magazine, le-a vândut când avea 30 de ani hotărând să-și trăiască viața așa cum dorește. Aceste cuvinte, luate dintr-un citat de Rabelais sunt scrise și la intrarea în vilă.
A copilărit în unul din satele de pe Lacul Como și venea la pescuit pe lângă această vilă, împreună cu tatăl său. Când vila a ieșit pe piață a cumpărat-o în 1974 și i-a fost casă până în anul morții 1988, când a donat-o statului. A murit fără urmași și nu a fost niciodată căsătorit.
Când veniți la vilă puteți alege să vizitați doar grădinile sau grădinile și interiorul. Biletul pentru ambele e vreo 22 de euro, doar grădina e 10 euro.
Interiorul vilei merită cu prisosință, casa fiind păstrată exact cum era în timpul vieții lui Monzino. De-a lungul vieții Monzino a cumpărat multe artefacte și e interesant de văzut ce a adunat. Are una dintre cele mai mari colecții de cărți de călătorie. De asemenea o importantă colecție de hărți.
Podul casei l-a aranjat ca un muzeu pentru expediția lui la Polul Nord și are cea mai importantă colecție de obiecte fabricate de inuiți, din Europa, după cea din Groenlanda. Sunt sculpturi de mici dimensiuni în colți de morsă. La etaj este și una din săniile cu care a fost la Polul Nord.
Pe o masă lângă un șemineu, într-un vas, are câteva pietre aduse de pe Everest. El a condus și sponsorizat prima ascensiune Italiană a vârfului, dar nu a ajuns și el până în vârf. Era deja mai bătrân și avea probleme cu inima.
Fiecare cameră e aranjată cu gust și ghida care ne-a plimbat a fost foarte bună.
A aranjat un apartament pentru mama lui, dar ea nu a dormit niciodată la vilă, în urma unei cerți cu fiul ei. Nici el nu petrecea foarte mult timp aici, în general cam o lună pe an, în rest fiind mai mult plecat.
E interesant cum au tuns și copacii de pe lângă casă, pentru a putea avea o panoramă asupra lacului de la ferestre. De la toate ferestrele este o priveliște de vis.
Au fost filmate mai multe filme la această vilă, printre care Star Wars Episodul 2, Atacul Clonelor și James Bond, Casino Royal. În Star Wars, George Lucas alege această locație pentru scenele romantice ale lui Skywalker și e locul nunții lui de la final. Locul chiar arată ca de pe o altă planetă! 🙂
În realitate, vila se poate închiria pentru nunți și multe VIP-uri își fac nunta aici. Probabil trebuie să te țină și buzunarul.
În ultima cameră vizitată, Monzino avea camera de fumat. S-a adus lemn special, care preia mirosul de trabucuri, de la o altă locație. Deoarece nu a vrut să taie panourile respective, au mai săpat camera și se coboară în ea pe câteva trepte.
Monzino a lucrat de-a lungul vieții lui la această vilă și o vedea ca una din expedițiile lui. Mai există și fel de fel de coridoare secrete și uși mascate.
Nu s-a putut lăsa de fumat și a murit de cancer la plămâni. E îngropat într-o clădire circulară (fosta ghețărie) din incinta grădinilor.
Mi s-a părut foarte interesantă vizita la această vilă și cred că e de neratat pentru cei care ajung la Lacul Como. Colecția lui, pozele din călătorii și felul cum a aranjat totul e impresionant. Îmi pare rău că nu am găsit mai multe informații despre viața lui.
Prin Milan pe fugă
Nu puteam să trec prin Milan fără să ajung și la Dom. la întoarcere de la lacuri am mai avut cazare o noapte în Milan și am mers cu metroul/sau tramvaiul până în centru. Punctul central al orașului e desigur Domul din Milan și aici e și cea mai mare aglomerație. Nici o șansă să scapi de grupuri și mirese asiatice.
Catedrala are o arhitectură futuristică și nu pare deloc să fie de pe la 1300.
Am trecut și prin Galeriile Vittorio Emmanuelle II unde sunt niște mozaicuri cu emblemele diferitelor orașe italiene -Florența, Roma, Torino și Milan. Simbolul orașului Torino e un taur în două picioare. Milanezii (mai mult turiștii, zilele astea) calcă pe testicolele taurului. Dacă reușești să te învârți de trei ori, având piciorul drept pe mândria animalului, se zice că vei avea noroc. Cei din Torino, probabil nu sunt prea bucuroși de acest tratament al mascotei lor. 🙂
Trecând prin Galerii se ajunge și în Piazza din fața Teatrului Scala, unde este o statuie a lui Leonardo Da Vinci.
În Milan se găsește și una dintre cele mai renumite opere ale lui Da Vinci, e vorba despre Cina cea de Taină. E o frescă la Biserica Santa Maria delle Grazie. Nu am reușit să o văd. Ar fi trebuit rezervare cu câteva luni înainte.
Am mai fost pe la Castelul Sforza. Intrare liberă. Frumos, dar nimic deosebit. Un alt castel. Nu sunt sigur ce muzee au amenajat prin interior.
Un alt loc pe care am vrut să-l văd a fost Piazza degli Affari. Aici e locul bursei italiene și în piața din față e o statuie care arată un deget sistemului financiar. 🙂
În rest după ceva research mi-am mai salvat niște locuri unde ar mai putea fi ceva shopping. Nu-mi aduc aminte exact cum le-am găsit.
E vorba de magazinul Il Salvagente.
GPS: 45.465659, 9.21443
E cel mai vechi outlet din Milan și localnicii spun că aici găsești unele dintre cele mai bune prețuri. Ce nu vând marile case de modă, ajunge într-un final aici.
E un magazin pe mai multe nivele la subsolul unei clădiri mai vechi. La cum arată, ai zice că ai șanse să găsești ceva la prețuri bune. Ofertă era destulă. Prețurile erau mult mai bune, dar nu am găsit ceva să ne placă.
Am mai trecut printr-un cartier, care vine vorba ar fi avut magazine mai rezonabile. E vorba de Corso Buenos Aires (GPS: 45.485435, 9.215971). No luck, nici aici.
Am mers pe jos până la hotel, care era tocmai în nord. Deci am reușit să vedem o bună parte din Milan, la pas. Să zicem că nu a fost printre orașele mele favorite.
Pe drum am dat și peste un grup de manechine. Erau vreo trei și se întorceau de la cumpărături, una dintre ele cu o plasă de plastic pe care abia o căra. Faptul că era pe niște tocuri de zece centimetrii nu prea o ajuta. Slabe și înalte. Mi se făcuse milă de ele. Îmi va mai lua ceva timp până să înțeleg lumea modei. 🙂
În concluzie
Italia e frumoasă! Aș merge oricând din nou acolo.
Shoppingul la Milano e un mare fâs. Ori poate sunt eu un organizator de călătorii atât de bun de am reușit să pregătesc un asemenea fiasco. Zona lacurilor e paradis, dar poate fi iad pentru buzunar, dacă nu ești atent.
Villa Del Balbianello e marele plus al acestei călătorii. E un loc de care am să-mi amintesc mereu cu plăcere.
Bravo Guido Monzino!
