Etiopia este una dintre cele mai interesante țări din Africa. Cred că e și una dintre cel mai puțin înțelese țări din Africa. E o țară majoritar creștină, prinsă între lumea islamică la nord și est iar înspre sud avem unele dintre puținele locuri din Africa unde încă găsim triburi africane autentice. Un creștinism care s-a dezvoltat cu încetinitorul, un creștinism autentic care te duce cu gândul la vremuri de demult. Etiopia este o țară deosebită care merită vizitată.
Continuare de aici.
Ce știam despre Etiopia?
Nu-mi amintesc exact când am avut primul contact cu Etiopia. Probabil prima imagine care îți vine în minte când spui Etiopia este de copii înfometați pe undeva prin deșert. Prin anii 80-90 erau la modă concertele în țările vestice pentru ajutorarea Etiopiei (și a Africii). Melodia care îmi e vie în minte e „We are the World” la care au participat cei mai faimoși muzicieni ai momentului din America printre care și Michael Jackson.
Se pare că trendul începuse mai devreme în UK, unde au înregistrat o melodie de Crăciun. Eram prea mic ca să mi le amintesc pe astea, dar știu că Jackson era foarte iubit în acea perioadă, la noi. Au urmat și alte concerte ca Live Aid, care a fost readus în memoria publicului mai recent, prin filmul despre viața lui Freddy Mercury.
Ideea e că africanii erau flămânzi și noi îi ajutam. De fapt mai puțin noi, că și noi eram cam rupți în fund în acea perioadă. Îi ajutau bunii americani, englezi, europeni etc. Bunii capitaliști.
La noi, în România, cu ajutorarea altora mai lent, dar ne puteam distra cu bancuri despre alții mai flămânzi decât noi. Somalezii sunt mai renumiți ca etiopienii în această categorie, dar nu stau nici etiopienii rău. Ia să vedem ce zice google, la bancuri despre etiopieni. Iaca am găsit unul, to prove my point:
„-Cum se baga 4 etiopieni, deodata, intr-o cabina telefonica?
– Se arunca o bucata de salam inauntru!
– Cum se pot scoate, mai tarziu, aceeasi etiopieni, din cabina telefonica?
– Nu se poate! S-au umflat de-atata salam! „
Nu aveam vreo fascinație aparte pentru Etiopia dar mi-au tot apărut în cale mai apoi și am devenit curios.
Când am vizitat Cairo, acum câțiva ani, am vizitat și Muzeul Coptic care se află undeva în zona creștină a orașului. Dacă-mi aduc bine aminte, aici au o secțiune cu fel de fel de icoane din Etiopia. Stilul acestor picturi mi-a atras atenția. Deși aveau de-a face cu aceleași teme arhi-cunoscute, ca nașterea, botezul, crucificarea, intrarea în Ierusalim, etc. perspectiva era alta, îngerii aveau altă fizionomie, erau mai închiși la culoare, creți și nu bucălați etc.
Sper să nu mă înșel, dar acolo cred că am văzut icoanele de tip etiopian pentru prima oară. Mai este o secțiune etiopiană și la British Museum, pe care am văzut-o recent, dar e foarte slăbuță.
Apoi, în alt an, am fost în Israel, unde am vizitat și Biserica Sfântului Mormânt. Toate religiile creștine se bat să fie cât mai aproape de Mormântul lui Iisus. Cei mai importanți sunt desigur catolicii și ortodocșii. Datorită bizantinilor și apoi frumoaselor relații pe care le-a avut Biserica Ortodoxă Greacă cu Imperiul Otoman, ortdocșii sunt cei care au în grijă sfântul mormânt. Catolicii au și eu în subordine niște capele destul de impozante și au fost în prim plan pe vremea cruciaților și a Ierusalimului Latin.
În acest jocuri de putere ale marilor religii, etiopienii sunt un fel de copii de mingi, undeva pe margine. Sediul lor e undeva pe acoperișul unei biserici, iar înăuntrul marii catedrale au amenajat un fel de cort în exteriorul bisericuții care adăpostește Sfântul Mormânt. Sunt cei mai de aproape de mormântul lui Iisus, dar cei mai de aproape, din afară, nu din interior.
Creștini din toate colțurile lumii stau la coadă pentru a intra în cămeruța unde a fost Mormântul lui Iisus. Aici în cămăruță fiecare are câteva minute să facă o rugăciune sau ce crede el de cuviință pentru a intra în contact mai direct cu Dumnezeu. Era iarnă și toți vesticii, inclusiv noi, eram bine înfofoliți cu geci și bocanci, deoarece era destul de frig. După ce am terminat vizita în interior mai trebuia să aștept pe cineva care încă era la coadă și priveam cum stă lumea la rând.
În acest timp a trecut pe acolo și un etiopian, un băiat destul de tânăr. Era singurul, din tot puhoiul de lume care vizita biserica, care umbla desculț. Își scosese papucii și îi ținea în mână. Cred că terminase de vizitat interiorul Sfântului Mormânt și celelalte capelițe și se îndrepta spre ieșire. Când a trecut prin fața Mormântului, s-a pus în genunchi și a făcut câteva mătănii și s-a retras cu spatele. Am fost impresionat de gestul lui și mi-am dorit atunci să vizitez țara lui de origine. Cultura din care provenea, trebuie să fi fost una aparte și țara trebuie văzută până nu ajungea modernismul la ei și își uitau obiceiurile.
Tot în Israel am mâncat prima dată la un restaurant etiopian și am băut niște bere Sf. Gheorghe. Aici am ajuns tot din întâmplare, căutând un alt restaurant de fapt. Am fost prezentați cu injira și nu ni se daseră tacâmuri. La o altă masă erau alți tineri etiopieni și mi-a plăcut felul lor de a împărți mâncarea.
Că tot suntem la capitolul Israel trebuie să menționez numărul mare de etiopieni pe care i-am văzut în această țară. La ceva documentare (la ora aceea despre Israel) am aflat despre evreii etiopieni, numiți ‘felasha’ care au fost aduși în Israel prin anii 80-90. Vedeți mai multe detalii despre Operațiunea Moise (click aici) și celelalte operațiuni ale Mosadului. Prin Israel pe etiopieni i-am văzut ocupând mai mult „low paid jobs” și aici fiind cumva împinși de la masa principală.
Nu erau doar creștini ortodocși care trăiseră într-o bulă, despărțiți de marele curent al ortodoxismului ci iată și „evrei” care și-au păstrat și dezvoltat o cultură separată de „main-stream”. Ce poate fi mai interesant de atât?
O ultimă conecție despre care trebuie să vorbesc vine din partea lui Umberto Eco. Printre altele am citit și cartea Baudolino. Am fost mai mult interesat de conecțiile cu Constantinopolul, dar aici am auzit prima dată și despre scrisoarea Părintelui Ioan (vezi articol). Legendarul împărat creștin care domnea peste un regat al drepților, înconjurat de necredincioși și care (vorba vine) avea nevoie de ajutorul creștinătății. Poveștile fantastice despre aceste tărâmuri nu puteau decât să mă atragă.
Cred că avem destul pentru o introducere și ce m-a atras pe mine la Etiopia. Să revenim la realitate.
Zborul spre Etiopia
Din Khartoum (vezi impresiile) am zburat la Addis Ababa. Durata zborului a fost de o oră și ceva. Ethiopia era cu o oră înainte față de Sudan. Au propriul lor sistem de ore și propriul calendar, dar mulți știu să folosească și English time.
Pe avion am stat lângă un etiopian numit Ahmet care lucra în Kuweit.
Ca fizionomie etiopienii sunt diferiți de celelalte popoare africane. Și aici cînd zic etiopieni vorbesc despre triburile principale din highlands. Sunt mărunței de statură cu un păr creț mărunt, iar trăsăturile feței aduc mai mult înspre europeni decât înspre arabi de exemplu. Sunt ușori închiși la culoare, dar nu sunt negri. Aș zice că-s mai degrabă măslinii. Îi vezi și pe cei care au mai mult sânge african în ei, deoarece tind să fie mai înalți, mai închiși la culoare, nasul mai turtit etc.
Chestia e că sunt o mulțime de triburi, dar poți să-i recunoști destul de ușor după fizionomii. În partea de nord a Etiopiei sunt regiunile muntoase. Aici sunt muntenii creștin ortodocși și tot aici au fost triburile de evrei etiopieni felasha (Munții Siemen).
Înspre est, regiunea Afar etc. sunt mai slabi și înalți și sunt înrudiți cu somalezi. O altă regiune e plină de somalezi – tot în est. La Harar sunt musulmani.
În partea de sud-vest a Etiopiei sunt diferitele triburi africane – „full black” – cum ar fi zis amicul meu Shoukri. Un fel de Sudanul de Sud, dacă vreți.
Astea sunt grupurile mari pe care eu le-am observat, dar ele se împart într-o mulțime de subgrupe, triburi și limbi. Pe wikipedia văd că Etiopia e împărțită în 9 regiuni, în funcție de etnicitate. Harta de acolo e interesantă pentru a vă face o idee (Regiuni din Etiopia).
În unele zone diferențele sunt ușor vizibile ca fizionomie, în alte cazuri nu. De exemplu eu am fost și în Tigray și în Amhara, ambele regiuni creștine și nu am observat mari diferențe între ei – ca fizionomie și port. Au însă limbi diferite și au avut și ceva conflicte destul de recent.
E bine de știut măcar în mare aceste diviziuni pe etnii și regiuni. Trebuie să fii în interior și extrem de interesat ca să înțelegi dinamica dintre diferitele grupuri, dar nu am reușit să ajung până la acel nivel. Diviziunea asta pe etnii/regiuni era un lucru pe care nu-l știam înainte să vizitez Etiopia. Deși puterea centrală e la Addis, multe dintre aceste regiuni au multă autonomie și nu sunt decât slab controlate de la centru.
Scurtă istorie a Etiopiei
Nu aș vrea să mă bag prea mult în istoria Etiopiei deoarece e cam complicată treaba, dar vreau să evoc puțin lucrurile care sar în ochi și ar trebui cât de cât știute.
Etiopia e menționată în Biblie de vreo 30 de ori. Orașul Axum din nord datează de pe la 500 BC și avea conecții cu Yemenul. Etiopienii spun că un stră-strănepot de al lui Noe (cel cu Arca), numit Aksumai, a înființat acest oraș. Dinastia lui a dăinuit pentru vreo 50 de generații până în timpul Reginei Makeda (Regina biblică din Sheba https://ro.wikipedia.org/wiki/Regina_din_Saba). Această regină merge la curtea Regelui Solomon și versiunea etiopiană e că se întoarce gravidă și are un urmaș– pe nume Menelik. Când crește, Prințul Menelik merge la Ierusalim pentru a învăța legile lui Moise și se întoarce cu Chivotul Legământului (vezi articol), care se zice că e și acum la o biserică din Axum. Toate bisericile etiopiene au la bază această legendă și locul lor sacru e locul unde țin o replică a chivotului. Menelik înființează o dinastie care rezistă pentru 237 de generații, ultimul rege fiind Împăratul Haile Sellassie.
Haile Sellassie este înlăturat printr-o lovitură de stat și ucis în 1974.
Soldații care au luat puterea, îndreaptă țara spre socialism, dar pică și ei la încheierea Războiului Rece.
Regatul cu capitala la Axum a fost o putere comercială importantă în lumea veche, iar pe timpul regelui Ezana, în anii 341 se convertesc la creștinism. Acest lucru e documentat și în sursele romane. Cele mai importante monumete de la Axum sunt un fel de stele funerare, mai înalte chiar și decât obeliscurile egiptene. Regatul decade odată cu incursiunile arabe din nord și tăierea rutelor de comerț.
Prezența islamică în Etiopia începe pe la 615, când mai mulți supuși de ai lui Mohammed, împreună cu nevasta acestuia au găsit protecție la curtea regelui din Axum. Pentru mai multe secole o pace fragilă a existat între islamici și lumea creștină din Etiopia.
Pe la 1100 Regele Lalibela restabilește puterea creștinilor după decăderea Axumului. Din perioada asta avem bisericile săpate în stâncă de la Lalibela. Regele vroia să refacă cumva conecțiile cu Ierusalimul, în Lalibela construind un nou Ierusalim.
Fondatorii Etiopiei moderne sunt văzuți ca fiind trei împărați : Tewodoros, Yohannis IV și Menelik II (1889-1913). Menelik II e cel care construiește noua capitală de la Addis Ababa și care-i înfrânge pe italieni în lupta de la Adwa în 1896.
Etiopia și Liberia au fost singurele țări necolonizate din toată Africa. Liberia e un caz aparte – deoarece a fost creată de sclavi aduși din Americi, Etiopia rămânând singura care se poate lăuda. Singura perioadă când Etiopia a fost sub ocupație străină a fost din 1936 până în 1941, find atacată de italieni, prin Eritreea, dar ocupația nu a durat mult, aliații eliberând Etiopia de sub Mussolini și aducându-l pe Sellassie din exil. Datorită acestei perioade italiene se găsesc ceva clădiri în stil italian prin Etiopia, dar foarte puține.
În 74, după ce militarii vin la putere, creează un comitet socialist de conducere numit Derg. Dintre aceștia cel ce ajunge să conducă e Mengistu Haile Maryam, cu susținere sovietică. În 1985 are loc foametea datorată unei serii de trei ani la rând de ploi slabe. Foametea putea prevenită, dar statele vestice nu prea s-au grăbit să ajute un stat socialist, iar când ajutoarele au început să vină, Maryam nu s-a grăbit să le trimită acolo unde era nevoie, în Tigre o zonă cu o populație care nu prea îl iubea. Un milion de oameni au murit.
În anii 90, Maryam nu mai primește ajutor de la sovietici iar forțele din nord ajung la Addis Ababa. Maryam fuge în Zimbabwe unde trăiește și astăzi. În 1993, Eritrea printr-un referendum se desprinde și își declară independența față de Etiopia. În 1998 Eritrea și Etiopia intră în război datorită unei dispute teritoriale. Peste 40000 de soldați mor în acest război până în 1999. Se ajunge la un armistițiu dar relațiile rămân tensionate.
În perioada în care am ajuns eu în Etiopia tocmai venise la putere prim ministrul Abiy Ahmed (click aici) și toți erau îndrăgostiți de el. Afișul lui electoral pe tot tuk-tukul și toți spuneau cât de bun e. Făcuse pace cu Eritreea și deschisese granița, în aceeași perioadă având loc și primele zboruri între cele două țări după nu știu câți ani. E un prim ministru tânâr și mulți îl văd ca un mare reformator. Tot în perioada în care am fost eu, avusese ceva probleme cu armata, dar reușise să-i liniștească. Soldații erau ceva nemulțumiți (cred că datorită faptului că nu fuseseră plătiți) și făcuseră o demonstrație la Palat. Abiy reușise să-i liniștească și se apucase să facă flotări cu ei.
În 2019 Abiy avea să primească premiul Nobel pentru pace, vesticii cumva încurajându-l pe calea reformelor. Acum când scriu articolul ăsta, urmează să meargă în Norvegia să-l ridice După cum îl văd eu, trebuie să joace foarte, foarte dibace pentru a potoli toate forțele și toți jucătorii regionali de diferite etnii din Etiopia.
O altă problemă de actualitate sunt barajele de pe Nil. Etiopia s-a apucat să contruiască un baraj, ceea ce nu convine deloc Sudanului și Egiptului care au nevoie majoră de apă. Până acum, încă de pe timpul britanicilor, Egiptul și Sudanul au cam făcut legea pe Nil și au ignorat Etiopia. Se pare că Etiopia vrea și ea la masa celor puternici. Având în vedere că izvoarele Nilului sunt la ei în țară, au o mână puternică.
Datorită faptului că nu a fost colonie, Etiopia e bine văzută de către celelalte state africane, în Addis Ababa avându-și sediul și Uniunea Africană. Toți liderii africani se adună aici pentru a discuta problemele continentului.
Din acestă perspectivă îmi pare interesantă experiența lui Nelson Mandela care scrie în autobiografia lui despre o vizită în Etiopia și cum vedea el această țară. Etiopia era faimoasă deoarece rezistase colonialiștilor, dar Mandela e surprins atât de sărăcia pe care a găsește, dar și de rolul pe care îl aveau ceremoniile la curtea lui Sellassie.
Că tot veni vorba de Sellassie, înainte de a deveni împărat numele lui era Ras Tafari Makonen. În Jamaica s-a creat o adevărată religie, numită Rastafari (click aici) odată cu încoronarea lui Sellassie prin anii 30, văzut de unii ca o nouă încarnare a unui Mesiah negru.
Cel mai renumit Rastafari e Bob Marley. Mă opresc aici deoarece e o mare amețeală dacă ar fi să mai zic altceva despre această religie. Ce zic eu că e bine de reținut e imaginea asta a unei Etiopii libere și necucerite care a făcut față invadatorilor, un fel de ideal al băieților de culoare de prin diferite locuri.
Eu personal nu am văzut nici un Rastafari (gen Bob Marley) prin Etiopia, dar e posibil să fie pe undeva.
Viza pentru Etiopia
Am vorbit despre viza pentru Etiopia și în celălalt articol, dar revin pe scurt. România e arondată la ambasada Etiopiei de la Geneva. Viza se poate ridica de acolo, într-o zi. Mai multe informații găsiți pe siteul lor. Dacă doriți să vedeți și alte țări (Djibouti de exemplu) – să încercați să luați viza – multiple entry.
Recent au introdus și sistem evisa (www.evisa.gov.et). Eu așa am luat viza, online. A durat foarte puțin. La sponsori scrieți hotelul la care stați primele nopți. Problema cu evisa este că se poate intra doar pe la aeroportul din Addis Ababa.
Pentru cei care vor să meargă cu tururile, ăsta nu e un lucru rău. Își pot aranja singuri viza și căuta o agenție locală pentru a-și organiza vacanța. Dacă zburați în Etiopia e bine să zburați cu Ethiopian Airways, deoarece veți avea reduceri la zborurile interne.
Circuitul turistic din Etiopia – foarte pe scurt
Majoritatea locurilor vizitate de turiști sunt în partea muntoasă din nord.
Bahir Dar – cu Lacul Tana și mănăstirile pictate de pe insulă și peninsulă, Cascadele Nilului
Gondar – cu castelul medieval și apropierea de Munții Siemen. Trekking în Munții Siemen.
Axum – în nord, în apropiere de granița cu Eritreea. Stelele mai înalte decât obeliscurile.
Mekele – cu tururi la bisericile din Tigray și călătorii în depresiunea Danakil și Vulcanul Erta Ale.
Lalibela – cumva în centrul acestui triunghi. Dar fără autobuz direct din Addis.
În sud, avem triburile din Valea Omo.
Și orașul musulman Harare – pe lângă vechiul oraș, atracția principală e hrănirea hienelor.
Transportul în Etiopia
Se poate circula destul de ușor cu autobuzele, dar distanțele sunt foarte mari, iar drumurile muntoase (în partea de nord).
Ethiopian airlines are o rețea foarte bună de zboruri interne și majoritatea turiștilor zboară între obiective.
Cea mai importantă informație pe care ar trebui să o știe cineva care se pregătește să vadă Etiopia și se gândește să o facă pe cont propriu:
Ethiopian Airlines avea (și de obicei are) o campanie cu reduceri de 40% sau mai mult pentru zborurile interne pentru cei care zboară în Ethiopia cu ei (zborul internațional). Deci înainte de a zbura în Etiopia e bine să vedeți daca mai există această campanie.
Dacă veniți printr-o agenție locală, se ocupă ei și de zborurile interne – în funcție de cum vă înțelegeți.
Cea mai mare agenție locală e Ethio Travel and Tours sau ETT (click aici), dar pe lângă ăștia sunt mulți alții. Sunt unii specializați în Danakil, alții în Valea Omo etc. Din obiectivele care le-am menționat în lista precedentă majoritatea agențiilor le amestecă în fel și chip și puteți vedea pe paginile lor ce oferă. I-am menționat pe ăștia de la ETT deoarece am ajuns în birourile lor în Addis. Nu am fost mulțumit de ofertele lor atunci, dar poate sunt momente când au oferte mai bune. Când am fost în Mekele am mai vizitat vreo trei agenții. Și aici prețurile au fluctuat, dar am să vorbesc mai în amănunt la articolul din acea zonă.
Majoritatea obiectivelor se pot vizita independent în afară de două. Depresiunea Danakil și Valea Omo. Pentru Depresiunea Danakil se merge în deșert și trebuie jeepuri. Valea Omo, s-ar putea face individual, dar destul de dificil datorită drumurilor și transportului iar după lege cică nu ai voie fără agenție. Se poate ajunge individual în Arba Minch și găsit agenție de acolo.
Din ce citisem se pot obține prețuri mai bune când ajungi la birourile lor din Mekele sau Gondar și vroiam să întreb. Până la urmă nu am mai mers cu nici o agenție dar voi povesti cum am făcut în articolele ce urmeză.
Dacă ar fi să fac Etiopia cu familia, aș apela la o agenție locală și aș aranja zboruri interne între obiective. Terestru, se pierde pur și simplu prea mult timp. Dacă sunteți limitați cu timpul e bine să zburați. E foarte interesant însă și cu mijloacele de transport în comun dar condițiile pot fi mai low-standard, să zic așa.
Transportul cu autobuzul.
Autobuzele nu au voie (după lege) să circule pe timpul nopții. Majoritatea autobuzelor în Etiopia pleacă foarte de dimineță iar până se înserează trebuie să ajungă la destinație. Sunt mai multe companii mai mari pentru distanțe lungi, care fac diferite rute. Eu am fost cu Selam Bus (click aici) și cu Waldia Bus. Autobaze mari, confortabile, cu televizoare etc. Dar sunt multe alte companii, în funcție de oraș. Din Addis ele pleacă din Meskel Square. Tot prin zona asta le găsiți și casele de bilete.
Pe distanțe mai scurte autobuzele sunt mai mici. De obicei microbuze Toyota – dar mai au un fel de autobuze foarte vechi. Cam în toată Africa au câte un șofer și un ajutor. Ajutorul e ăla care adună banii, strigă după clienți etc.
Mai sunt și mașini mici care își caută clienți. Pe lângă stațiile de autobuz sunt tot felul de tineri și ăia știu ce autobuze pleacă sau dacă au plecat, sau ce mașini pleacă. De obicei vă incasează dublu (dacă nu știți prețurile) doar pentru a vă duce la autobuz.
Brokerii ăștia sunt buni la găsirea mașinilor mici. De exemplu un proprietar de mașină care are de mers în alt oraș, îl sună pe un broker de ăsta și-i zice să-i găsească 4 clienți. Băiatul îi găsește îi pune să aștepte sau le face lipeala cu șoferul și își ia comision. Tinerei din ăștia sunt pe la toate stațiile de autobuz. Uneori pot fi folositori. Dar dacă vă descurcați și singuri, mai bine nu-i folosiți. Încercați să tratați direct cu șoferul sau cel mai aproape de mașină. Plata se face de obicei după pornire și vedeți ce plătesc și ceilalți pasageri.
Fiind ‘farangi’ o să plătiți de obicei dublu. Dublu mai merge, dar trebuie să aveți grijă să nu pluseze și mai mult de atât.
La autobuze ar mai fi de zis ca de obicei cele colorate cu alb și albastru merg doar pe rute în interiorul orașelor. În Mekele am avut de luat un astfel de autobuz ca să ajung la stația de autobuz de unde plecau minibusurile spre nord.
Tuk Tukurile le găsiți pe lângă stațiile de autobuz și vă duc prin orașe.
Trenurile în Etiopia
Destul de recent s-a deschis o linie de tren spre Djibouti. Găsiți mai multe informații aici. (Seat61.com) În rest nu aveți treabă cu trenurile. Autobuzele și avioanele sunt baza în Etiopia.
Transportul în Addis Ababa – Tramvaiul
În Addis s-a construit o linie de tramvai făcută de chinezi. Sunt două linii de tramvai. Linia și stațiile sunt moderne, dar la orele de vârf este foarte, foarte aglomerat. Eu am rămas blocat în tramvai, deoarece nu am putut coborâ. Atât a fost de aglomerat. Folosiți tramvaiul, dar nu la orele de vârf, dimineața și seara.
Lângă toate stațiile sunt niște chioșcuri de unde se pot cumpăra bilete. Întâi cumperi biletul și apoi vii la peron. Biletul ți-l controlează când intri pe peron.
Taxiurile în Addis
Nu am găsit vreo aplicație gen Uber pe care taximetriștii etiopienii să o folosească, dar probabil se vor deștepta destul de curând. Sudanul e mult înaintea lor la acest capitol – cu aplicația Tirhal. Prețurile la taxi în Addis sunt la mica înțelegere, dar de obicei țin la preț și încearcă să te ardă cât pot. Poate pe viitor vor începe și ăștia să folosească o aplicație gen Uber.
Aș spune că mersul pe jos + tramvaiul (între orele de vârf) sunt cea mai bună opțiune pentru Addis. Mai există și autobuze mici pe diferite rute, dar eu nu le-am folosit.
Cazările în Etiopia
Se găsesc foarte multe hoteluri ieftine în Etiopia. Nu veți găsi hosteluri. Hotelurile sunt gândite pentru localnici iar standardele de curățenie nu sunt foarte strălucite – de aceea e bun un sac de dormit. În unele orașe sunt mari probleme cu apa. De multe ori chiar dacă au instalație în baie, nu este apă și trebuie să vă serviți cu o cană ditnr-o găleată.
Prin locurile turistice de obicei este și câte un hotel mai răsărit pentru turiștii aduși cu grupurile de către agenții. Prețurile la aceste hoteluri sunt mari.
La hotelurile locale vă uitați la prețuri undeva între 7 și 15 dolari pe noapte. Găsirea cazării nu va fi nicăieri o problemă iar standardele diferă. În general însă e bine. Se găsesc de toate pentru toți.
Copii care aruncă pietre și ce înseamnă ‘Farangi’
Veți citi mai multe povești despre copii care aruncă pietre după turiști. Eu personal nu m-am întâlnit cu acest fenomen. Din păcate, în zonele mai turistice, turiștii i-au învâțat pe copii cu bomboane și creioane și alte nimicuri. Chestia asta cu primitul bomboanelor unii pokemoni o văd ca o plată de tribut și e posibil să arunce cu pietre dacă nu primesc ceva. Depinde de zonă.
Cum văd un alb, încep să strige ‘farangi’, ‘farangi’ și vin după bomboane. Asta se întâmplă mai ales prin Tigray și prin Siemen. În Addis, nu te bagă nimeni în seamă.
De asemenea mai au o expresie: “-Give me pen!”. Asta o folosesc și ăia bătrâni și e de cele mai multe ori singurul lucru pe care-l știu în engleză. Prin “give me pen” vor a zice că vor un bacșiș. De aceea e bine să aveți ceva birr mărunt la voi. Din nou depinde de zonă, dar cererea de bacșiș e în zonele pe unde mai trec turiști.
Pentru ăia mici e bine să aveți o pungă de bomboane la voi și împărțiți după caz. Nu e cazul să le aduceți cu voi, le puteți cumpăra și pe plan local. Din Etiopia m-am învățat să am în rucsac întotdeauna câteva bomboane. Chiar și pe autobuz, oferiți o bombonică pasagerului de lângă voi și e bună pentru spart ghiața și a porni o discușie. De asemenea dacă îți dă cineva ceva, îi oferi și tu o bombonică la schimb. Gestul contează. Pentru Etiopia, o mână de bomboane în rucsac, nu se știe niciodată când va prinde bine deci e bine să aveți întotdeauna la voi.
‘Farangi’ e denumirea pe care le-o dau etiopienii albilor. Probabilor vine de la ‘french’. E interesant că denumiri similare se găsesc și prin Asia.
Clima și când e de mers
Etiopia are un platou muntos pe centru și e înconjurată de deșert la est și la vest. La est, în depresiunea Danakil temperaturile pot ajunge și la 50 de grade în timpul zilei.
Pe platoul muntos clima e plăcută tot timpul anului dar se poate face foarte frig noaptea. De aceea îi și vedeți pe mulți etiopieni înveliți în pături. Pe timp de noapte sunt bune. Soarele la altitudine e foarte periculos. Deși temperatura pare potrivită, datorită altitudinii razele soarelui sunt mult mai puternice. Mi s-a belit pielea de pe nas de două ori și nici nu mi-am dat seama. Deci aveți mare grijă cu soarele de la altitudine.
Sezonul ploios e de la sfârșitul lui Iunie până la începutul lui Octombrie, dar se întâmplă de multe ori ca ploile să nu vină. Majoritatea turiștilor vizitează între Octombrie și Ianuarie, dar se poate vizita tot timpul anului.
În Sud, în Valea Omo, e căldură tot timpul anului cu ploi în Aprilie și Mai.
Siguranța în Etiopia
În Addis nu e bine să vă plimbați prea mult după lăsarea întunericului. Sunt foarte mulți oameni disperați veniți de pe la țară și care își caută norocul la oraș. Furturile ar putea fi o problemă, dar nu sunt cu nimic diferit de ce era prin România înainte de 90. Aveți grijă la bunurile voastre și la buzunare și cam asta e treaba. Atacuri violente împotriva turiștilor nu prea sunt. După cum ziceam, etiopienii sunt cam micuți. La o luptă dreaptă, un european mai bine făcut, cred că duce vreo trei.
Aveți grijă în zonele cu probleme inter-etnice. Încercați să fiți la zi cu știrile privind zonele lor de conflict. Tensiuni între diferitele etnii pot apărea așa că e bine să știți dacă nimeriți într-o astfel de zonă.
Când am fost eu, deși planul era să continui în Kenya, am aflat de pe un grup de facebook de backpackeri că s-a închis granița de la Moyale. Cei din tribul Oromo se luaseră la bătaie cu somalezii și fuseseră ceva împușcături. De acea a trebuit să zbor. Știrile au apărut destul de târziu în presa lor locală, iar în presa internațională nici nu au apărut. Încercați să obțineți informații de la localnici sau de la alți călători despre situația din diferite zone pe care doriți să le vizitați. Ca o regulă generală, Addis și zona muntoasă (unde e 90% din circuitul turistic) sunt de obicei zone sigure, pe la extremități, mergeți cu grijă.
Alte lucruri de știut despre Etiopia
Forma de salut. Etiopienii după ce strâng mâna, ciocnesc de vreo trei ori umărul drept. O să vă pară ciudată la început această formă de salut dar vă obișnuiți.
La bănci, clădirile de telecomunicații , malluri etc., sunt fel de fel de moșuleți care sunt un fel de paznici. Când intrați în clădire trebuie să ridici mâinile și fac un control foarte succint de securitate. Te caută să vadă dacă nu ai vreo mitralieră la tine. O să vă obișnuiți să ridicați mâinile destul de des. Riscurile sunt aproape zero, iar chiar dacă ar fi vreun terorist nu prea îi văd pe moșuleți să facă mare treabă. Cred că e doar o formă să câștige și ei un ban cinstit la bătrânețe.
Internetul și cartelele locale
Internetul merge destul de greu prin Ethiopia. Hotelurile, chiar dacă au wireless (majoritatea nu au), wireless-ul care-l au e luat prin mobil și e limitat. Plătesc la număr de gb, de aceea e bine să nu îl consumați foarte mult.
Eu mi-am cumpărat cartelă locală de la Ethio Telecom. După ce cumperi cartela, trebuie să cumperi niște contoare pe car ele încarci trimițând sms. În enele zone internetul merge extrem de greu, dar în general am rămas conectat.
În perioade când sunt probleme politice, se întâmplă adeseori ca internetul să fie blocat.
Scheme și amețeli
Mulți tinerei se plimbă prin zonele turistice și te abordează din mers. De obicei știu engleză și îți propun să te ducă în diferite locuri. Sunt țepari. Faceți ruperi de ritm și nu vă puneți la mari povești. Povestea de obicei duce spre faptul că sunt studenți și au nevoie de ajutor cu studiile. Mulți sunt studenți autentici, dar deși la început vor să lege ‘mare prietenie’, au în plan o ajutorare viitoare. Veți ști să-i citiți din mers și după ochi. Dacă le tăiați macaroana scurt, de la început, e cel mai bine.
Mulți însă chiar sunt foarte săraci. Ajutați-i pe cei care merită, dacă puteți. Aici mă refer în special la bătrâni. Vă vor face diferite servicii, dar de obicei sunt mândri. Nu vă vor cere nimic. Dacă le dați ceva însă, va fi foarte apreciat.
Să revenim la Ahmet 🙂
M-am luat cu vorba și nu am terminat povestea cu Ahmet, de la începutul articolului. Până am ajuns în Etiopia am mai povestit cu el una alta. L-am întrebat de bani și mi-a explicat că este o piață neagră a valutei. Trebuie să știi totuși unde schimbi, deoarece este interzis de schimbat la negru și poți fi arestat.
Diferența dintre rata de schimb oficială și cea de la negru nu este mare. Toate băncile schimbă și le găsiți peste tot. Rata este aceeași la toate băncile. Puteți să întrebați pe la hotelurile care stați dacă știu unde poți schimba niște bani și vă pot ajuta cu o rată la negru. Eu o singură dată am schimbat la negru și îmi păruse omul de încredere. Era un proprietar de hotel. Prin Addis este o stradă unde te abordează pe stradă, dar trebuie avut grijă. Dacă nu aveți pe cineva cât de cât de încredere mai bine schimbați la bancă. Bancomate se găsesc de asemenea prin toate orașele mai răsărite și funcționează.
Ahmet lucra de mulți ani în Kuveit și acuma aducea o mașină de acolo. Mașina rămăsese în Sudan că avusese nu știu ce probleme cu ea. Era musulman și lucra în industria petrolieră. Era specialist în fraking. Făcuse nu știu ce cursuri de specializare prin Houston și era un fel de bossuleț pe la arabi. Îmi arătase niște poze de pe acolo.
Interesant că influența țărilor din golf se întindea și prin Etiopia. Interesant era și faptul că angajau musulmani.
Mai urmăream pe geam, deoarece vroiam să văd trecerea de la deșert la verde. La un moment dat au început să apară norii. La început mai firavi și apoi tot mai deși. După galbenul Sudanului, se mai înverzea treaba.
Am văzut și ceva păduri, iar Ahmet zicea că s-a tăiat foarte mult în ultimii ani și s-a construit alandala. Tot vedea mai puține păduri în fiecare an în care se întorcea acasă.
Nu știam la ce să mă aștept de la Etiopia, iar în mintea mea se amestecaseră prea multe informații. Planul meu era simplu. Aveam să urc spre Gondar, pentru a continua călătoria overland, pe care situația cu viza terestră, mi-o încurcase.
O să vedem în articolele următoare cum au decurs lucrurile.
