Dus De Acasă.ro

Zbor cu Gulf Air și escale în Bahrain, în Manama

Gulf Air este compania aeriană a Regatului Bahrain. S-a întâmplat să zburăm cu ei în Asia și am avut escale lungi în Bahrain. Cu această ocazie am vizitat și această țară. În acest articol am să vorbesc despre ce poți face în Bahrain câteva ore folosind mijloacele de transport în comun.

Bahrain00007
Cum am ajuns să vizitez Bahrain?

Acum câteva luni am găsit o ofertă bună de bilete de avion. Zbor din Istanbul spre Bangkok, Thailanda și întoarcerea Bangkok – Londra Heathrow la frumoasa sumă de 260 de dolari. Nu prea am văzut prețuri așa bune spre Asia niciodată așa că nu puteam rata ocazia.

În Istanbul am fost de nenumărate ori și oricum aveam ceva treabă pe acolo. Locuind în Ciprul de Nord, al doilea ‘base airport’ pentru mine, după Larnaca e Istanbulul. Iar când vine vorba despre Londra lucrurile se potriveau de minune deoarece puteam vizita niște prieteni stabiliți în UK.

Apoi Europa, datorită low costurilor, este în zilele noastre foarte accesibilă atâta timp cât poți călători fără bagaj la cală. Plecam la Istanbul cu Pegasus din Ercan și la Larnaca mă întorceam din UK cu Wizzair.

Compania care oferea zborurile spre Thailanda se numea Gulf Air (www.gulfair.com) și era ‘flag carrierul’ Regatului Bahrain. Nu știam mai nimic despre Bahrain și nici acum nu prea știu multe despre Middle East în general.

Am zburat de mai multe ori cu Qatar Airways și am trecut atât prin vechiul aeroport din Doha cât și prin cel nou. Cam la atât se rezumă experiența mea cu arabii.

Nu m-a atras încă să vizitez locuri precum Dubai-ul deoarece le văd în special ca locuri de shopping și plajă. Iar pentru mine shoppingul prin malluri mi se pare la fel, indiferent de țară, iar plaja nu prea mă pasionează deoarece locuiesc lângă mare în Cipru și consider că pot înnota și acasă.

Senzația pe care am avut-o zburând cu Qatar Airways de mai mult ori, este că arabii sunt hotărâți serios să investească în linii aeriene. Au o poziție bună (geografic vorbind) pentru a fi punct de legătură între Europa – Asia și Africa iar având bani din alte surse își permit în această perioadă în a ține prețurile jos pentru a se stabili bine pe piață și a investi în avioane, personal și infrastructură.

Emirates au fost printre primii care au început acest trend. Qatar-ul i-au urmat și am putut vedea pe propria piele diferențele dintre vechiul aeroport și cel nou, iar la câțiva ani distanță iaca vine cu pași sfioși din spate și Bahrainul.

Nu știu exact relațiile de prietenie sau dușmănie dintre diferitele emirate, dar când încep să intre șeicii în competiție și să scadă prețurile, nu poate să fie decât bine pentru mine, călătorul de la economy class.

Astea fiind spuse, aveam escale și la dus și la întors de vreo 10 ore în Regatul Bahrain și trebuia să omorâm timpul cumva. Scriu acest review în special pentru cei care au o astfel de escală sau fac excursii de o zi în Bahrain. Să zic drept, țara fiind mică, se pot vedea multe într-o zi, iar o vacanță mai lungă aici e recomandabilă doar dacă vă interesează hotelurile scumpe cu plajă și eventual shoppingul.

Câteva cuvinte despre Gulf Air – linia aeriană a Bahrainului

La început aveam ceva emoții despre zbor deoarece găsisem câteva reviewuri mai slăbuțe despre Gulf Air. Experiența a fost mult mai bună decât m-am așteptat. Avioanele cu care am zburat au fost Boeinguri noi (de vreo 2-3 ani) iar condițiile de zbor au fost similare cu Qatar Airways.

Personalul echipajului de zbor e format din străini. Stewarzi de prin România și Europa de Est mixați cu ceva asiatici, iar căpitanii sunt și ei străini.

Mâncarea a fost foarte bună, dau și ei ciorapi de unică folosință, ochelari de somn, căști etc. Spațiu suficient între scaune și destule filme și jocuri pentru toate gusturile.

Ca design, interiorul avionului e ceva mai conservator decât al avioanelor Qatar, cei de la Gulf Air preferând un gri destul de ‘uninspiring’ să zic așa.

Zborul începe cu o rugăciune iar poziția și direcția înspre orașul sfânt Mecca este mereu indicată pe harta din tabletele încorporate. Își mai fac și ceva reclamă Bahrainului arătând astfel dorința conducătorilor pentru o deschidere mai mare spre turism.

Per total o experiență foarte bună. Aș zbura din nou cu ei mai ales dacă vor continua să aibă prețuri bune.

Câteva date istorice și geografice alandala despre Bahrain

Bahrainul e format dintr-un arhipelag dintre care cea mai mare insulă e Bahrain. Aeroportul, de exemplu, se află pe insula Muharraq, dar nici nu-ți dai seama că ești pe altă insulă, deoarece a fost conectată prin poduri de insula mare.

Locația geografică: în Golful Persic, între Qatar și nord-estul Arabiei Saudite. Insula principală e conectată printr-un pod peste mare, de 26 de km cu Arabia Saudită numit King Fahd Causeway – care se poate traversa doar cu mașina.

E a treia țară din Asia ca mărime (suprafață), după Maldive și Singapore.

Capitala și cel mai mare oraș e Manama și chiar dacă teoretic mai există și alte orașe, în realitate ele par doar suburbii ale Manamei.

Populația este de aproximativ 1.2 miloane de locuitori din care peste 50% sunt imigranți.

Bahrainul a fost renumit până prin secolul 19 pentru căutătorii de perle din apele sale. După inventarea culturii perlelor de către japonezi această industrie a pierdut mult.

Bahrainul a fost printre primele țări care s-a convertit la islamism. Apoi a urmat o perioadă când a fost sub dominație Persană și mulți dintre localnici au devenit musulmani Șiiți.

Pe la 1783 insula a fost cucerită de către arabi Suniți și este condusă de atunci de către familia Al Khalifa.

De pe la 1800 Bahrainul a fost un protectorat al UK și și-a câștigat independența în 1971. După găsirea petrolului în Arabia Saudită, Bahrainul a intrat în sfera de influență americană. Americanii trebuiau să aleagă între șiiți și suniți și până astăzi sprijină casa Saud în Arabia Saudită și indirect conducătorii suniți din Bahrain. Dușmanul clasic e Iranul care este șiit iar relațiile sunt dușmănoase mai ales dupa revoluția islamică din Iran din 1979. În Bahrain americanii au cea mai apropiată bază militară de Iran.

Deși majoritatea populației este de religie șiită, familia sunită Al Khalifa a reușit să mențină controlul cu ajutorul Arabiei Saudite.

Prin anii 2011-2013, în timpul ‘primăverii arabe’ au fost numeroase proteste împotriva familiei conducătoare, dar cu ajutorul Arabiei Saudite, care a trimis armata, guvernul familiei Khalifa a rămas la conducere. Arabii saudiți erau îngrijorați ca revoluția să nu se răspândească și la ei, de aceea au acționat decisiv în Bahrain.

O altă strategie a clasei conducătoare a fost de a angaja polițiști străini (de obicei din Pakistan) pe care i-au folosit în suprimarea protestelor. Este un documentar interesant făcut de Al Jazeera în acea perioadă. – Bahrain Shouting in the Dark (www.youtube.com/watch?v=xaTKDMYOBOU)

Tahrir Square-ul din Bahrain a fost un sens giratoriu numit The Pearl Roundabout. Această statuie cu o perlă în vârf a devenit simbolul revoluției. După suprimarea revoluției acea statuie cu perla din sensul giratoriu a fost dărâmată. Am încercat să găsesc locația acestui giratoriu, dar nu am aflat unde este. Aceeași statuie apărea și pe monedele din Bahrain de unde de asemenea a fost ștersă și schimbată cu altceva. E ca și cum Pearl Roundabout nici nu ar fi existat.

Este interesant de citit despre astfel de revoluții și de a face comparații cu ce s-a întâmplat prin alte țări.

Ca o regulă generală, trebuie de știut că legăturile dintre Arabia Saudită și Bahrain sunt foarte puternice, dar în Bahrain atmosfera este mult mai relaxată ca în Arabia Saudită. Atmosfera atât în ce privește consumul de alcool, barurile, restaurantele, ținuta etc. Principalii turiști în Bahrain sunt saudiți care vin în week-end cu mașinile peste podul ce-i leagă. Dar am să revin la această problemă.

Viza pentru Bahrain

Cetățenii români au nevoie de viză pentru a intra în Bahrain. Există și o e-visa (dar sunt administration cost) Se poate lua o viză pentru 2 săptămâni la sosire – visa-on-arrival care costă 5 dinari (vreo 14 dolari).

În mod normal trebuie să ai un sponsor din Bahrain (hotelul la care sunteți cazați e suficient). Noi aveam să stăm pentru 10 ore și nu ne gândisem să stăm la hotel. Nu înțelesesem exact dacă ne vor da viză, dacă nu stăm la hotel, dar am hotărât că vom încerca să luăm visa on arrival și dacă nu ne-or da-o o să stăm în aeroport și gata.

Cei de la Gulf Air oferă cazare gratuită la escalele mai lungi, dar depinde de clasa biletului. La ce preț plătisem noi era culmea să ne mai ofere și cazare.

Tot de la Gulf Air se poate achiziționa un pachet cu day tour și cazare dar mi se păruse destul de scump deoarece mă obligau să iau cazare pentru a obține viza. Puteam face și singuri turul cu mijloacele de transport în comun și scăpam de nevoia cazării.

Sosirea pe Aeroportul Internațional Bahrain

Din aer se vede că apa din jurul insulelor nu este foarte adâncă și se vedeau zonele unde se lucra la ‘land reclamation’. Bahrainul și-a mărit mult teritoriul prin ridicarea fundului oceanului. Se construiesc niște diguri pe suprafețe mai mari, după care apa este pompată sau lăsată să se evapore. Se aduce nisip și hopa, mai ai o bucată de teren. De aceea și majoritatea plajelor din Bahrain sunt artificiale. Cele naturale au dispărut demult.

Aeroportul nu e mare și nu are nimic deosebit. Mi-a adus aminte de aeroportul vechi din Doha.

Ajunși la pașapoarte este o masă unde se găsesc niște formulare care trebuie completate pentru a aplica pentru visa-on -arrival. Cu ce zbor ai venit, cu care zbor pleci, unde ești cazat, numele, ocupația, datele din pașaport etc.

În primă instanță lăsasem locul cu cazarea și adresa gol, deoarece nu aveam nici o rezervare și nu mă gândisem că o să ceară. Polițistul însă ne-a spus că trebuie să scriem ceva acolo, altfel nu se poate că așa-i legea.

Aveam internet wireless free din aeroport și am făcut o cazare free cancelation, la primul hotel care l-am găsit. Oricum doar numele hotelului încăpea în formularul ăla.

Eram pregătit să-i arăt rezervarea, dar nici nu s-a uitat. Nici la biletele de avion, nici la rezervarea pentru cazare.

Am plătit vizele cu cardul direct la polițistul de frontieră. E mai bine să plătiți cu cardul deoarece din câte am înțeles rata de la casa de schimb din incinta aeroportului nu e tocmai bună. Am putut plăti toate vizele o dată într-o singură tranzacție. Costul vizei de două săptămâni e de 5 dinari din Bahrain.

Totul a decurs foarte rapid și la modul mega-relax din partea polițiștilor.

A doua oară când am venit nici măcar nu am mai făcut rezervarea pentru hotel doar am scris un nume de hotel în formular. Am plătit din nou viza și gata.

E de menționat că viza pentru două săptămâni e single entry. Chiar dacă ieși și revii în țară în decursul celor 2 săptămâni ai nevoie din nou de viză.

Cu autobuzul înspre centru

Am scos ceva bani locali de la bancomatele din aeroport și am luat autobuzul înspre centru. Trebuie avut grijă că dinarul din Bahrain e foarte puternic – 1 dinar echivalând 2.65 dolari. Dinarul e împărțit într-o mie de fils. Sunt diferite monede. O călătorie cu autobuzul costă 300 de fils.

Apoi bancnotele sunt de jumătate de dinar, un dinar, 5 dinari, 10 dinari și 20 de dinari. Vreo 20-30 de dinari sunt suficienți pentru 4 persoane pentru o zi.

Pagina autobuzelor din Bahrain e foarte bine pusă la punct și e în engleză. Au hărți cu diferite rute. Vedeți aici: https://bahrainbus.bh/en

Stația autobuzelor e chiar în fața aeroportului și biletul se plătește la șofer. Inițial am vrut să cumpăr niște ‘Go Carduri’, dar am aflat că nu se vând în aeroport. Trebuia să le iau de la un bus terminal. Go Cardurile sunt un fel de ‘Oyster card’, cartele magnetice pe care bagi bani și le folosești în autobuze. Chestia bună cu ele e că indiferent cât călătorești într-o zi nu plătești mai mut decât două călătorii. Au un ‘daily cap’. Deoarece nu am reușit să le iau din aeroport nu mi-am mai bătut capul cu ele, o călătorie fiind 300 de fill. Oricum nu aveam să ne plimbăm mult cu autobuzele în primă instanță. Cei care stau mai multe zile ar putea să le ia deoarece salveză mult la biletele de autobuz. Dacă faceți doar vreo două călătorii nu rentează.

Am luat autobuzul A1 și am mers spre centru. Majoritatea turiștilor vin la stația „Bab-Al-Bahrain”. Aici e intrarea în Souqul din Bahrain și e o poartă istorică.

Autobuzele vin des și sunt folosite și de „localnici”. Nu sunt aglomerate și sunt foarte ușor de folosit, șoferii vorbind engleză și răspunzând la orice întrebări. Mai este un autobuz cu o rută diferită care trece pe la aeroport, dar când am fost eu erau ceva lucrări prin zonă și stația lui fusese schimbată. Oricum era un panou care explica rutele și când vin autobuzele. În stațiile de autobuz sunt hărți în engleză cu numerele autobuzelor care trec pe acolo și pe ce rute merg.

Am zis localnici, dar nu am văzut nici un arab. Toți au fost emigranți de prin diferite colțuri ale lumii. Mulți din Pakistan, Bangladesh, Filipine și alte zone pe care nu le-am recunoscut etc. Chiar între ei vorbeau în engleză și nu sunt probleme de comunicare.

O călătorie de la aeroport până la Bab Al Bahrain durează cam 20 de minute în funcție de trafic. La anumite ore traficul poate fi foarte aglomerat deoarece mai toți au mașini. Doar turiștii și imigranții merg cu autobizul din câte am văzut.

Obiective turistice din Bahrain

Pentru documentare mi-au fost de folos articolele ce le-am găsit pe Blogul Turist în FamilieBahrain | Tara insulara (vezi aici ), și pe blogul lui Imperator – vezi aici.

Din videourile ce le-am văzut pe youtube cel mai de folos mi-a părut unul făcut de un arab saudit care a venit pentru o zi cu propria mașină. Are subtitrare în Engleză.

Noi nu eram puși pe mari vizite și nici nu aveam de gând să mă îndepărtez de stațiile de autobuz. Mă interesa să mâncăm bine și pe îndelete și să vedem bucătăria locală, iar apoi să analizăm puțin piața și mallurile.

Deci ce am reușit să vedem noi în Bahrain:

La prima escală am fost și am mâncat la Haji’s Cafe.

Locația: foarte aproape de Bab Al Bahrain, pe o alee de lângă Gulf Pearl Hotel. Acest restaurant a fost deschis prin anii 50 și l-am găsit recomandat în mai multe locuri. Specialitatea lor pare să fie breakfastul, dar oferă mâncare și după-masă. Pe seară am impresia că e închis. Are un program ciudat. Noi am ajuns pe la orele amiezii (cred) și ne-au zis că mâncarea începe în vreo jumătate de oră.

Până una alta am fost serviți cu ceai și cafele și niște pâine cu susam cu niște brânză în ea. Au fost foarte bune aceste pâiniuți. Un fel de Kașarli Pide -turcești, dar brânza era diferită la gust. Să fi fost de cămilă? 🙂

Înăuntru au un cuptor unde coc pâinea și erau foarte ocupați. E genul de cuptor în care lipiile sunt lipite (oare de acolo le vine și denumirea?) de pereții cuptorului. Treaba mergea ca pe bandă. Unul făcea aluatul, altul le lipea în cuptor iar altul le scotea. Cred că vindeau și prin alte părți de la brutăria asta și nu doar la restaurant.

Am stat afară pe aleea de lângă restaurant. Umbra era asigurată de niște prelate la înălțime. După frigul din Istanbul, a fost bine aici. Pe pereți erau poze cu fel de fel de clienți mai faimoși  și cu diferite scene din istoria Bahrainului.

Când s-a deschis servirea cu mâncarea am comandat ceva pui și oaie. Au venit mai multe farfurii cu pilaf, iar carnea era separat. Pentru pilaf mai era un fel de sos care arăta mai mult ca o supă.

Ce m-a uimit pe mine la gust au fost influențele indiene. Adică gustul de curry la carne. De asemenea unele lucruri erau destul de piperate (în sensul că aveau ardel iute).

Aceleați influențe indiene le-am găsit și la a doua escală când am mâncat. Nu-mi dau seama dacă asta se datoreză imigranților actuali sau aceste gusturi au fost achiziționate cândva mai devreme în istorie, Bahrainul făcând comerț cu India și alte țări din Asia.

Cafeau de asemenea a fost deosebită la gust. Și desigur a fost servită în pahar de sticlă.

Dacă ar fi să compar bucătăria, probabil aș compara-o cu ce am mai mâncat prin Zanzibar, acolo influnțele fiind din Oman. Deși și acolo aveam „samosa” și chestii de acest gen, influența indiană nu a fost la fel de accentuată cum am simțit-o aici în Bahrain. Dar asta e doar opinia mea. 🙂

Mie mi-a plăcut la acest restaurant și îmi place să descopăr noi gusturi. Uneori e nevoie să vii de mai multe ori pentru a înțelege și te a obișnui cu un gust. Recomand o vizită aici.

Pentru patru persoane am at vreo 9 dinari, ceea ce nu a fost rău deloc. Prețurile sunt foarte rezonabile la această cafenea.

Plimbare prin Souqul din Manama și centrul istoric

După ce am mâncat ne-am plimbat prin souq. Din nou am sesizat lipsa arabilor. Parcă mă aflam undeva prin India/Bangladesh, nu o insulă arabă. Destul de slăbuț souq-ul, în sensul că au multe chinezisme. Șlapi, curele și tricouri ieftine, mirodenii și ceva suveniruri. Am mai văzut ceva grupuri de turiști veniți cu tururile de pe navele de croazieră, dar cam atât.

Mai sunt câteva străduțe cu aur, podoabele lor fiind ornate destul de kitchos. Le plac mult fel de fel de floricele și împodobeli.

Ce mi-a atras mie atenția au fost niște coji de scorțișoară. Să fi fost scorțișoară?? Erau imense și pomii din care fuseseră luate trebuie să fi fost mari. De asemenea am mai observat câteva mirodenii pe care nu le cunoșteam.

Tot prin zona souqului am mai mâncat și Halwa Bahraini. Ei spun că-i halva dar e mai mult un fel de rahat cald (nu vă gândiți la prostii!).

Sunt de diferite culori și se pot pune diferite alune în el. E o specialitate pe care o cumpără mulți dintre cei care vin în Bahrain și cică te lasă să o iei și în avion. O chestie destul de gelatinoasă și dulce. Interesantă, dar nu aș zice că am fost încântat.

După ce ne-am mai plimbat prin souq, unde toți indienii (sau ce or fi fost) cam trag de tine – dar la modul elegant, am fost și la World Trade Center.

World Trade Center – clădirea emblemă a Bahrainului

Dacă Dubaiul are Burj al Khalifa, Doha are Burj Qatar, păi Manama are World Trade Center.

Aceasta este clădirea emblemă pentru Bahrain, cu două turnuri în mijlocul cărora se află trei elici pentru generarea curentului electric.

Am fost și pe promenada dinspre mare de lângă World Trade Center. Există și un mall aici – Moda Mall – dar mi s-a părut că e pentru cei cu foarte mulți bani. Nu era deloc aglomerat. Există internet Wireless gratuit.

În zona asta am început să mai vedem și ceva arabii, că mă speriasem că nu există.

De partea cealaltă a canalului se vedea plaja unui hotel de lux. Cred că era Four Seasons Hotel. Nu părea să fie foarte aglomerat, dar plaja arăta bine. Existau și niște bărcuțe care probabil scoteau clienții la plimbare.

Ne-am mai plimbat pe străzile de aici admirând alte blocuri turn din zonă, dar trebuie să zic că distanțele sunt mari și arabii nu prea iau pietonii în considerare. Ei gândesc că toți au mașini și nu de puține ori te trezești că trotuarul se termină brusc sau nu știi pe unde să treci strada.

Multe blocuri și zone rezidențiale cu vile în construcție pe aici. Sunt diferite proiecte în care prima dată terenul e „achizițonat” din mare după care urmează developmentul. Similar proiectelor ca Palmierul Uriaș și Harta Lumii de prin Dubai.

Desigur că 99% din muncitorii de pe aceste imense șantiere sunt imigranți.

Cam asta am făcut la prima escală în Bahrain. Admirat oamenii și clădirile și am încercat să înțelegem viața străzii.

Am plecat cu impresia asta a diferențelor dintre străduțele de prin souq și oamenii mai sărăcuți pe care-i vezi acolo și a mallurilor unde clienții sunt total alții.

La a doua escală din nou trebuia să punem întâi burta la cale. Am luat autobuzul de la aeroport și am mers în zona cartierului Adliya.

Restaurantele din zona Adliya

Acest cartier e renumit pentru restaurantele din zonă.

Sunt mai multe străduțe unde sunt diferite restaurante pentru toate gusturile și etniile.

Noi am ales Restaurantul Al Abraaj (http://al-abraaj.com) ce se recomanda drept family restaurant și mare specialist în Middle Eastern food. A fost și mai aproape de stația de autobuz.

Brandul a fost pornit prin 1971 și acum au restaurante prin vreo 14 locații din Bahrain. Vroiam ceva grilluri și kebapuri și ăsta părea locul potrivit.

Destul de similar cu bucătăria turcească/libaneză, cu meze (hot/cold) supă de linte, șișuri și pirzoale.

Mâncarea a fost foarte bună dar nu s-au putut abține să nu bage ceva curry la marinarea cărnii. Iar și-au băgat indienii coada. 🙂

Prin zona asta Adliya am văzut și ceva magazine de suveniruri ceva mai răsărite decât ce se găsește prin souq-ul din Manama.

De aici am luat un alt autobuz și am mers la Mall-ul City Centre Bahrain.

Mall-ul City Centre Bahrain – un mall pentru clasa de mijloc

Acest Mall e mult mai bun decât Moda și era mult mai aglomerat. Mi s-a părut și mai mare. Nu-s eu mare specialist în Mall-uri dar dacă e mai aglomerat cred că e mai bine.

Aici am mai putut pândi pe furiș arabi la patru ace, tot apretați și călcați. După ce am petrecut câteva ore prin mall am dat o tură pe seară prin souq, gândindu-ne că pe înserat o să fie mai aglomerat. Nu a fost așa. Pe la 9-10 seara deja încep să închidă.

Cam astea au fost lucrurile pe care le-am făcut noi în Bahrain în două escale. Desigur a mai fost holbatul pe geam la diferite clădiri și admirat cum joacă table arabii pe la cafenele, dar aia nu intră în calcul. E interesat de te plimbat aiurea prin centrul vechi și vedea vechile clădiri, iar apoi admira clădirile noi și blocurile turn dinspre mare. La categoria conducători, sunt 4 șeici care apar prin tablouri peste tot. Atât prin instituțiile publice cât și pe afișele de pe drum.

Ideea e că se pot face destule cu mijloacele de transport în comun și Bahrainul e excelent pentru o escală fie ea și mai lungă.

Dintre obiectivele despre care am citit dar la care nu am ajuns, dar care pot fi interesante pentru o altă escală:

Muzeul Național Al Bahrainului

E lângă drumul care vine de la aeroport și am trecut pe lângă el. Nu are însă o stație de autobuz aproape și e ceva de mers până la el, de unde v-ar lăsa autobuzul.

Moscheea Al Fateh

Cea mai mare moschee din Bahrain. Destul de aproape de cartierul Adliya, ar fi mers unită eventual cu vizita la restaurante.

The Tree of Life

Un copac bătrân ce crește în mijlocul deșertului. Probabil trebuie mașină pentru a ajunge la el.

Royal Camel Farm

Cămilele familiei regale. Nu prea m-am interesat unde e, deoarece am mai văzut cămile. Probabil e interesant de văzut cu cei mici.

De stat o zi la Plajă

Nu am aprofundat problema, dar sunt plaje publice/private unde se plătește intrarea și se pot petrece câteva ore stând la soare. Maybe next time.

Vechi forturi – multe și răsfirate

Sunt câteva, ca Bahrain Fort, Arad Fort ..etc. Intrarea e liberă, dar nu cred că sunt foarte mari. Cred că se poate ajunge cu autobuzele la multe dintre ele.

Malluri și shopingăreală

Sunt o mulțime. De menționat Dragon City, care nu e departe de Aeroport și care e axat pe ieftineală și chinezăreală.

La categoria restaurante îmi mai salvasem următoarele:

Saffron by Jena – cică e bun și renumit. Nu ar fost departe de ruta autobuzelor.

Jasmi’s – un chain (fast-food) restaurant care cică e interesant. Specializat pe burgeri. Cred că am văzut unul și în aeroport.

Coco’s – un chain cu mâncare italiană.

Cam astea au fost lucrurile care le aveam salvate.

În concluzie, a fost bun zborul cu Gulf Air. Au fost interesante escalele în Bahrain. Aș face-o din nou dacă găsesc bilete de avion ieftine. Nu știu însă dacă m-ar interesa o vacanță mai lungă în Bahrain. Cred că nu.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.