Fuji-san vazut din Shinkansen.

Ce trebuie sa știi dacă mergi prima dată in Japonia? La ce să te astepți, ce să citești, ce bilete sa-ți cumperi, cum să cauți și să alegi să-ți faci cazările, câți bani să ai la tine, când e perioada cea mai potrivită pentru vizită?

Zborul de la Doha, Qatar, inspre Narita, Tokyo. 9 ore jumate la dus, 12 ore, la venit, doar pana-n Doha.

Primul Contact

Bine Ati Venit in Japonia

Cica daca porti fusta scurta, te faci sa pari mai inalta.

Care-i treaba cu mastile? E poluarea de vina?

Stecher japonez. Sa veniti cu transformatoare de acasa, daca se poate; ca nu se gasesc de vandut peste tot.

Priza japoneza. Aici cumparasem deja transformator (adaptor).

Fuji San vazut din shinkansen.

Nu se fumeaza pe strada!! Chiar si in aer liber sunt locuri special amenajate.

"Exchange Order"... care le primiti de la agentia din Romania dupa ce platiti, si care mai apoi le schimbati pe Japan Rain Pass... cel de mai sus, cand ajungeti in Japonia

Salary Man. Furnicile corporatiste ale Japoniei.

Camerele de hotel tind sa fie cam mici.

Doua "yukata" si doua prosoape pe "tatami". Niciodata sa nu intrati incaltati sau cu slapi de casa pe tatami!!! E cea mai importanta regula. Vedeti "tatami"... doar la ciorapei!!! Ne-am inteles?

O masa joasa, acoperita cu o patura. Sub masa are un resou.

Automate la tot pasul. Bauturi racoritoare, cafele calde... bere... si alte nimicuri.

Coin lockers. Le gasiti mai prin toate garile japoneze. Foarte utile cand aveti de lasat bagaje.

Fare Adjustment Machine. Un automat la iesirea din metrou unde puteti achita diferenta in caz ca ati mers mai multe statii decat ati cumparat initial bilet.

Fierbatorul si pliculetele de ceai verde, nelipsite din hotelurile japoneze.

Un automat aflat intr-o camera de love hotel. Bagi banul, scoti bautura. Minimal person to person contact.

7 Eleven, e un Convenience Store, care are automate ce accepta carti de credit europene. Imposibil sa nu gasiti unul prin apropiere. Sunt impanzite peste tot.

Convenience store... sunt impanzite prin toate cartierele. Asta era un Lawson.

Nu va suflati mucii in public. Lasati-i sa curga... apoi stergeti-i... elegant. Fara trompete, please!! Sa nu fim gaijini necivilizati!

Tanara japoneza imbracata in stil „Lolita”.

Cutiutele cu mancare numite "Bento". Uneori sunt cea mai iefina optiune. Le gasiti de vanzare mai peste tot.

Prin shinkansenuri

In metrou se doarme pe rupte. Trei calatori picati la datorie.

Slapii de toaleta, ii folositi numai in toaleta!! Doamne fereste sa iesiti cu ei prin camera!!! Pentru camera, aveti slapii de camera!

Nelipsite in baile japoneze. Un sampon, un conditioner si un body wash.

Baile japoneze, de tip cabina. Cada mica si adanca. De pe Wc, poti sa iei chiuveta-n brate. :)

"Salaryman" - tipic. La patru ace, parul putin umflat, si nelipsita geanta, sau posetuta.

Fierbator de orez. Nelipsit din casa japonezului modern.

Bicileta e un mijloc des folosit in Japonia.

Cand faceti poze ..bagati un V. :)

Preambul – Prima dată in Japonia

Anul trecut, prin septembrie, citind cate una alta pe bloguri turistice, dau peste un anunt: Qatar Airways are o campanie de “Three Day Sale”, cu pretul biletelor la 50% reducere sau mai mult. Intru pe pagina Qatar si gasesc informatii despre aceasta campanie. Cred ca eram deja in ziua a doua a promotiei. Trebuia sa cumperi bilet in acele trei zile specificate de ei si puteai calatori dus intors intr-o anumita perioada – pana-n martie 2013; cu niste perioade de black out in jurul sarbatorilor.

Imi sun femeia:

” -Gata plecam!

-Mai tu ai innebunit? Nu de mult am venit. Iar plecam?

-E prea buna campania asta si nu o putem rata.

-Pai o sa-ti dea liber de la lucru?

-Las ca rezolv! „

Adevarul e ca a durat putin mai mult pana am convins-o… dar pana la urma a mers. Oricum nu prea aveam mult timp la dispozitie, deoarece a doua zi urma sa fie ultima zi a Grand Sale. 🙂

Dupa ce am convins… generalul cu 5 stele (cazatoare) de acasa, mi-am sunat superiorul de la lucru.

-Sunt bilete ieftine. Vreau vacanta!

Am primit si de aici ok-ul, dandu-mi-se niste date, cand pleca si sefia in vacanta… deci puteam sa o tulesc si eu.

Aveam Ok-urile. Aveam datele! Mai trebuia sa aleg locatia.

Reducerile erau pe mai multe trasee si din mai multe tari. Din Turcia, aveau spre Beijing si Cambodgia mai niste tari. De asemenea erau curse din Sofia si din Bucuresti.

Cel mai tare mi-a suras insa Budapesta – Tokyo, cu 450 de euro dus intors. Nu aveam nevoie de viza pentru Japonia (reusisem sa citesc acest lucru) si nu vroiam sa ma incurc cu vize sau cu alte prostii.

Acest traseu mi s-a parut cel mai ieftin si cel mai departe. Sa spun drept intotdeauna m-a si atras Japonia. Nu ca as fi stiut tare multe.

Citisem si eu in tinerete, ca majoritatea celor din generatia mea, „Shogun” si ma mandrisem ca putusem sa dau gata o carte atat de groasa… si ca sa vezi treaba si-n doua volume! Anjin-san, a lui iubita japoneza si nenea Toranaga.

Ce mai stiam de Japonia? Samurai, bushido-way, ninja, niste filme de ale lui Akira Kurosawa (imi placuse Ikiru in mod special), filmul lui Spielberg, cu Malkovich, Empire of the Sun; Hiromi Uehara, Seppuku si Hara-Kiri, tsunami, Hiroshima, bomba nucleara, Fukushima accident la centrala nucleara, Sony, Playstation, Toshiba, Mitsubishi, Nissan, Toyota, Isuzu, Kawasaki, Suzuki, Nikon, Cannon, Sega, Fuji-san, Fujifilm, Kodak, Tokyo – cel mai mare oras din lume, cutremure, vulcani, din nou tsunami si accidente nucleare. Mai stiam grupurile de japonezi vazute prin alte orase turistice. Stau grupati, pozeaza mult. Shiatsu, orez mult, betisoare, Sake, gheise, Yoko si John Lennon, Testoasele Ninja, Pokemon (mai putin)… s. a. m. d.

Vad ca stiam cate ceva totusi. 🙂

Gata! Am zis! Japonia sa fie! Am zis ca omor doi iepuri dintr-un foc si vizitez si Budapesta intre timp. Mi-am aranjat cateva zile la dus si la venit si pentru Budapesta iar restul Japan Here I come. Imi era frica sa nu se intample ceva – vreo intarziere, flight change etc. si sa ratez conectiile. Astfel am plecat pe 2 Februarie seara la Budapesta cu Wizzair, unde am dormit doua nopti, iar pe 4 Februarie zbor inspre Tokyo, cu escala la Doha. Am ajuns pe 5 Februarie pe la 16:00 ora Japoniei.

Intoarcere pe 21 Februarie, din nou cu escala la Doha, Qatar; ajuns in Budapesta pe 22. Dormit o noapte, intoarcere in Larnaca pe 23 Februarie.

Am petrecut 16 zile in Japonia, dintre care primele 6 nopti au fost la Tokyo, dupa care am avut Japan Rail Pass pentru o saptamana si am colindat Japonia cu trenurile. La sfarsitul saptamanei, intoarcere la Tokyo, alte 4 nopti aici. Return.

Am sa fac reviewul asta ca un fel de introduction, cu mai multe informatii generale si apoi cred ca am sa le iau pe rand.

Un important factor privind vacantele in Japonia, cred ca sunt costurile. Unul dintre factorii principali care duc la cresterea costurilor totale ale vacantei sunt costurile transportului pana acolo. Cu o planificare din timp, cred ca aceste costuri se pot reduce considerabil. Sunt si eu incepator la zborurile astea long distance, dar cam asa mi-am propus sa fac pe viitor:

-dupa ce am ales destinatia, vad ce companii aeriene zboara acolo.

-ma abonez la newsletter-urile (siteuri – whatever) acestor companii si astept sa vad daca pot prinde vreo promotie. Pentru Japonia, urmariti in special Qatar, Emirates, Turkish Airlines, Finlandezii si Rusii. Or mai fi si altii, care ofera reduceri, deci e bine sa fiti abonati la cati mai multi.

Loc de pus capul – Hotelurile si alte hardaghii

Se impart in mai multe categorii. Sa le luam pe rand:

Business hotels

Acestea sunt hoteluri special pentru “businessmen” sau “salarymen”. Majoritatea camerelor de hotel din Japonia sunt foarte mici. Abia ai loc sa te invarti pe langa pat. Baile sunt – un fel de cabine compacte – (ceva ca pe un vapor) care sunt instalate in camera. In baie, WC, chiuveta si cada. Cazile sunt cam jumate de cada la noi, dar mult mai adanci. La toate baile de asemenea exista ventilator de aerisire, deoarece majoritatea japonezilor fac cate o baie fierbinte inainte de somn si iese mult abur. Unele dintre aceste ventilatoare sunt conectate la bec – pornesc cand aprinzi lumina, altele au intrerupator separat.

In baie de obicei veti gasi, Sampon, Body gel si Conditioner. Barbatilor le place sa umble cu parul umflat, si banuiesc ca Conditionerul ajuta la treaba asta. 🙂

De asemenea veti gasi, bicuri de unica folosinta, periuta de dinti, pieptene. Unele hoteluri le pun in camera altele ti le dau de la receptie. Alte hoteluri, au niste rafturi, langa receptie de unde ti le iei singur.

De asemenea au fel de fel de pungute cu consumabile pentru femei. De obicei le dau la check in. Servetele de sters machiajul, creme, masti si alte prostii din astea.

In majoritatea hotelurilor, nu se gaseste seif in camera. Se gaseseste kettle, pentru facut ceai si cate doua pliculete de ceai verde de-al lor.

De asemenea, toate hotelurile dau “yukata” – un fel de capoate in care puteti dormi. Foarte important – cand luati yukata, partea dreapta a capotului trebuie sa fie dedesubt, iar stanga deasupra. Doar mortii sunt imbracati invers, partea stanga dedesubt si dreapta deasupra.

In hoteluri care au „onsen” sau in „ryokanuri”, se poate circula si prin hotel in aceste yukata. De obicei japonezii vin, se schimba in yukata si se tireaza la baia comunala.

Wc-urile… Nu toate sunt super smechere. Cea mai mare firma de toalete se numeste Toto. In hoteluri mai vechi, probabil veti gasi versiuni mai vechi ale modelelor lor. Am sa vorbesc mai pe larg despre Wc-uri la hoteluri.

M-am lungit prea mult aici. Am sa detaliez la hoteluri. Eu cel mai mult am stat in business hotels. Sunt cele mai convenabile la pret si majoritatea se afla in apropierea garilor. Sunt cateva lanturi importante. As mentiona in primul rand:

• Toyoku Inn (toyoku-inn.com) – camere foarte curate, locatii foarte bune, free breakfast. N-am mancat breakfast deoarece era numai de-a lor. Daca doriti la prima sedere se plateste 1500yeni si devii membru. Membrii au reduceri la sederile urmatoare si la 10 nopti de cazare, o noapte gratis. Preturile (in functie de locatie) sunt in jur de 8000 de yeni pentru dubla, pentru non-membri.
• APA Hotels (apahotel.com) – patronul lor e ceva nationalist, extrema dreapta, dar hotelurile sunt foarte faine. Majoritatea au si “spa”, care poate fi folosit gratis de catre clienti. A trebuit sa stam la coada la astia la check in. Foarte multi clienti japonezi. Am gasit o oferta la 6000 de yeni pentru o duminica prin booking.com. De obicei, la business hotels, preturile sunt mai mici sambata si duminica, deoarece businessmenii-s acasa :). Si la astia aceeasi poveste, devii membru, ai reduceri pe viitor etc.
• Tokyu Hotels (tokyuhotelsjapan.com) – la astia nu am stat dar e aceeasi filozofie ca la ceilalti.

Mai sunt si altele, dar am zis sa le mentionez pe astea trei. Astea sunt cateva din lanturile importante. Au multi membri si ma gandesc ca e bine de rezervat din timp totusi. Ori direct la ei, ori prin booking.com

Eu toate hotelurile in afara de un templu, le-am rezervat prin booking.com. Au avut preturi foarte bune la ofertele fulger. Booking.com sta destul de bine si pe Asia. Exista un site, am uitat cum ii zice acum, dar a fost si ala cumparat de booking. Ar mai fi si optiunea hostelurilor, dar mie nu mi-au suras.

Hostelurile

In general sunt cu baie comuna si aici am primit un NU categoric de la sotioara. Trebuia sa avem camera de hotel cu baie privata. Pentru cei care nu-i deranjeaza acest aspect, sunt si hostelurile o optiune de luat in seama, dar pot sa spun ca nu sunt mai ieftine decat business hotelurile. De asemenea sunt pline de straini (in majoritate lor, tineri), si sa fiu iertat, ma duc in Japonia to experience the japanese culture, nu sa stau cu gaijinii 🙂

De asemenea ofera mult mai multa atentie strainilor si se vede ca ei sunt grosul clientelei. Mi-au placut mai mult hotelurile care se adresau in mod special si primordial japonezilor. Hostelurile pot fi o idee buna pentru cei care calatoresc singuri, dar in my books, business hotels au prioritate.

Cei interesati de hosteluri pot vedea aceste siteuri: Japan Youth Hostel (jyh.or.jp), Hostel world (hostelworld.com). Un lant de hosteluri destul de renumit este K’s House (kshouse.jp)

Ryokanurile

Ryokanurile sunt hotelurile traditionale japoneze. Nu am stat in nici unul deoarece m-ar fi spart la buget prea tare :). Preturile incepand undeva la 10000 yeni de persoana pe noapte. E drept ca-n acesti bani ai inclusa cina si breakfast. Am stat la o manastire in Koya-san si cam asta s-ar apropia cel mai mult de experienta ryokan.

Un alt minus la ryokan, este ca in general baia este comuna. Aici ma refer atat la Wc cat si la dus – baie.

Este o intreaga eticheta la ryokan, dar am sa intru-n detalii cand ajung la manastire. Pe scurt, check-inul se face in general dupa ora 15:00. Te duc direct in camera ta. „Tatami” pe jos, o masa joasa. Acolo completezi si formularele de check in. Te schimbi in yukata, vezi cand se da haleala. De obicei ti-o aduc in camera. Apoi in yukata mergi la “onsen” – daca au unul, sau la “sento”. Acolo spalarea. Somn… si voie buna.

Preturile sunt mari deoarece au inclusa si mancarea. Unul dintre cele mai bune locuri pentru a vedea cum este un ryokan este in Kyoto. Noi in Kyoto, am stat intr-un fel de amestec de ryokan cu hostel. Ajung si la ala.

O alta optiune ar fi:

Minshuku

Acestea sunt un fel de pensiuni, unde stai in casa omului. Aceeasi idee ca la ryokan, doar ca mult mai mici si personale. O persoana isi scoate la inchiriat o camera din casa. S-ar putea sa trebuiasca sa folositi aceeasi baie cu proprietarii. Nu am stat la vreun minshuku, deci nu stiu cum e. In caz ca va intereseaza astfel de acomodare vedeti acest site: minshuku.jp, au si minshukuri care primesc straini.

Capsule Hotel

Faimoasele hoteluri capsula se gasesc in orase mari si sunt gandite in special pentru salarymen, care au pierdut ultimul tren spre casa si au nevoie sa doarma undeva. Costul unui taxi ar fi mai mare decat o noapte la capsula. Aici sunt paturi intr-un fel de capsule, cu mai multe persoane in aceeasi camera. Hotelul la care am stat in Tokyo avea si o zona de capsule si le-am vazut. Nu as fi incaput prea comod – nu ca as fi tare mic :)). In general hotelurile capsula sunt doar pentru barbati, dar sunt unele care au etaje si pentru femei. De asemenea am gasit unul pe booking care avea capsule si pentru un cuplu – dar cred ca astea sunt extrem de rare. Sunt bune pentru barbati care calatoresc solo si care daca ar inchiria un single la business hotel, ar ajunge undeva la 5000 de yeni. O capsula ar fi undeva intre 2000-3000 de yeni.

Ar mai trebui mentionate si faimoasele:

„Love Hotels”

Acestea sunt hoteluri gandite in special pentru …ia ghici? Exact! ..”Love Making”. In timpul zilei ofera camera de inchiriat penntru 2-3 ore (de-i zice „Rest”), iar check-inurile pentru o sedere de o noapte, incep de obicei dupa ora 21:00 seara. Am sa vorbesc despre ele mai pe larg, deoarece am stat o noapte la unul.

Cea mai ieftina acomodatie ar fi:

Manga Kissa (Manga Caffe)

Astia din ghidurile Lonely Planet (care sunt gandite in special pentru back packers) ii recomanda la greu; dar nu sunt deloc felul in care ma gandesc sa petrec o noapte. Ideea care e? E un fel de internet cafe, cu camere separate, unde ai calculator, internet. etc. deschise 24h, unde poti sta toata noapte. Te culci pe jos, pe tatami, sau in scaunul de calculator. Au librarii cu carti manga, pe care le poti lua si studia in “apartamentul” privat – care e de vreo 2 metri patrati (poate mai mic). Dupa cum banuiti, mult tineret prin astfel de locuri si daca la love hotel e bun pentru cupluri, aici se ia revista si se lucreaza solo 🙂 Am taiat de pe lista mea Manga Kissa.

Cam astea ar fi tipurile de acomodatii din Japonia. Desigur ca mai sunt hotelurile scumpe si lanturile internationale, pe care nu le-am mentionat. Prea mari scorurile.

Ar mai fi cazarea la un templu budist, dar astea nu se gasesc oriunde si oricum am sa-i aloc review separat unei astfel de cazari.

Sa vorbesc putin despre Japan Rail Pass.

Ce este Japan Rail Pass?

JPR este un bilet pentru mai multe zile, cu care poti folosi toate trenurile Japan Rail – aici fiind incluse shinkansenurile (excluse fiind doar Nozumi si Mizuho). IMPORTANT – se poate cumpara doar in afara Japoniei, de catre turisti!

Whats the drill?

Inainte vacantei se cumpara un “Exchange Order” de la una din agentiile din afara Japoniei autorizate de JR. Lista cu toate agentiile autorizate se gaseste pe pagina Japan Rail Pass: japanrailpass.net. In Romania exista o singura agentie autorizata sa vanda Japan Rail Pass. O gasiti in lista lor.

Dupa ce se cumpara “Exchange Order”, aveti trei luni in care-l puteti folosi. Veniti cu el in Japonia si mergeti la centrul JR Travel Services si primiti in schimb biletul pentru tren. Tot cand ajungeti in Japonia, spuneti si datele intre care vreti sa folositi JRP. Data de la care vreti sa inceapa.

E bine de inteles ca reteaua JR e formata din 6 companii private:

1. 1. JR. Hokkaido (in nord) – (jrhokkaido.co.jp)
2. 2. JR East (inclusiv Tokyo si nordul Tokyo) (jreast.co.jp)
3. 3. JR Central (jr-central.co.jp)
4. 4. JR West (Osaka Kyoto etc.) (westjr.co.jp)
5. 5. JR Shihoku (jr-shihoku.co.jp)
6. 6. JR Kyushu (jrkyushu.co.jp)

Daca veti fi doar intr-o singura zona, poate e bine de verificat ce passuri ofera linia respectiva. Exista si passuri regionale oferite de fiecare dintre cele 6 companii. Oricum cea mai folosita este JRP. Vine in trei categorii:

7 Zile – Adult Ordinary Pass – 28300 Yeni

14 Zile – Adult Ordinary Pass – 45100 yeni

21 zile – Adult Ordinary Pass – 57700 Yeni.

Mai exista si varianta Green Car – care ar veni un fel de clasa intai. Dar nu aveti nevoie de alea. Vagoanele ordinary, sunt mai mult decat clasa I.

Un alt beneficiu pe care-l aduce JRP, este ca pe Shinkansen va puteti rezerva locul, gratis. Pe shinkansen sunt vagoane non-reserved si vagoane reserved. La vagoanele non-reserved se sta la coada si stai in locul in care prinzi. Daca nu esti la inceput de traseu, uneori vagonul poate veni destul de aglomerat.

Pentru a avea scaun rezervat, japonezii trebuie sa plateasca un supliment, de aceea vagoanele cu Reserved, sunt de obicei mult mai goale. E foarte usor de facut rezervarea si veti sti exact in care vagon sa va urcati. Voi mai detalia la calatoriile cu trenul.

Un alt lucru bine de stiut inainte de a ajunge in Japonia, este ca si liniile aviatice ofera ceva similar JRP, turistilor. Ofera bilete la preturi fixe, de obicei in jurul a 10000 de yeni. Daca vreti sa calatoriti pana-n capatul Japoniei, pana-n Hokkaido de exemplu, sau in insulele Okinawa, aceasta optiune a biletelor de avion v-ar putea surade. In Okinawa oricum se poate ajunge doar cu avionul sau feribotul. Gasiti mai multe informatii aici.

Eu am avut JRP de 7 zile si vi-l recomand si voua daca vreti sa vedeti mai multe orase. Daca avetid e gand sa vedeti Tokyo si Kyoto, dintr-un return trip cu shinkansen intre aceste doua orase, JRP isi scoate deja banii. Japonezii doar viseaza sa poata cumpara si ei asa ceva 🙂

Daca ar fi sa stati doar in Tokyo, JRP nu renteaza, deoarece e valabil numai pe liniile JR si nu-si scoate banii doar pe calatorii in interiorul orasului.

Trebuie de stiut ca pe langa companiile JR, mai sunt mai multe companii private, sau locale. JRP nu este valabil la aceste companii. La unele obiective se ajunge mai greu, folosind liniile JR, dar merita deoarece biletul este deja platit.

Itinerariul meu de 7 zile, incepand intr-o luni a sunat asa:

• Luni – plecare de dimineata din Tokyo, inspre Nikko, cu Shinkansen. Shimbat la Utsunomiya, cu o linie locala JR, pana la Nikko. Facut Nikko in jumatate de zi. Intoarcere la Tokyo, de unde luat shinkansen spre Kyoto.
• Marti – zi dedicata Kyoto. Circulat cu autobuzele. One day pass pentru autobuze in Kyoto e 500 Yeni. Mers si cu JR la Arashiyama, unde am vizitat niste temple si padurea de bambus.
• Miercuri – luat JR local inspre Nara. Scurta oprire la Inari. Vizitat templu Inari din Kyoto. Apoi plecare in Nara, vizitat templul Todai-ji si parcul din Nara. Dupa amiaza, luat trenul local inspre Wakayama. Oprit, schimbat etc. Ajuns pe seara la Koyasan.
• Miercuri noapte – Manastire Koyasan. Joi dimineata scurta vizita prin Koyasan, cimitirul si monumentul lui Kobu Daishi.
• Joi pe la amiaza, ajunsi in Osaka. Mers cu JR si metroul si vizitat acvariul din Osaka. O noapte petrecuta in Osaka.
• Vineri dimineata – cu shinkansen inspre Hiroshima. Nu am mai oprit in Himeji, deoarece ploua. Vizitat locul unde a explodat bomba atomica in Hiroshima si muzeul. Luat tramvai apoi din nou JR, pana la Miyajima-guchi. Luat feribot JR pana pe insula Miyajima. Intoarcere cu JR, la Hiroshima station, de unde luat tramvai pana la portul din Hiroshima. Luat feryboatul slow, inspre Matsuyama. Japan Inland Sea.
• Vineri noapte – cazare hotel Matsuyama.
• Sambata dimineata, vizitat castelul din Matsuyama, luat rapidul inspre Okayama. Stop intermediar la Imabari, sa vad podurile. Intreaga poveste si aici. Pe seara ajunsi la Okayama, am mers la Festivalul Oamenilor Dezbracati 🙂
• Duminica dimineata – ultima zi de JRP. Luat shinkansen inspre Tokyo. Aici puteam face si mai bine… dar na. Mers pana la Shinagawa, Luat un JR pana la Ofuna… etc. ajuns intr-un final la Kamakura.
• Duminica seara ajunsi in Tokyo. Finish JRP.

E un traseu destul de lung si incarcat. Si fiecare oras are particularitatile lui. Am sa le iau mai in detaliu.

Sfaturi

Daca aveti de gand sa va cumparati JRP si sa calatoriti cu trenurile incercati sa veniti cu cat mai putine bagaje. Nu vreti sa aveti cateva zeci de kilograme de carat dupa voi. Taiati la maxim. Masini de spalat cu monezi se gasesc mai peste tot.

De asemenea in majoritatea garilor se gasesc coin lockers, dulapuri unde se pot lasa bagajele. De obicei vin in trei marimi. De 300 de yeni, 400 de yeni si 600 de yeni. Cele de 300 de yeni sunt pentru genti mai mici. In ala de 400 de yeni ne-au incaput un rucsac si o geanta. O sa vedeti in poze. In alea de 600 incap gentile mari. Cele de 600 de yeni sunt mult mai putine, comparativ cu celelalte.

Diferenta dintre Romania si Japonia e de 7 ore. Ei sunt cu 7 ore in fata. Cand la Bucuresti e ora 12 dupa amiaza, in Japonia e ora 7 seara. Cand veti ajunge, corpul va avea nevoie de cateva zile sa se obisnuiasca cu noul fus orar. Va sfatuiesc sa aveti cateva zile la acelasi hotel, ca sa va acomodati cu noua ora si abia mai apoi sa incepeti sa folositi Japan Rail Passul.

Adrenalina si schimbarea de fus orar …fac mari giumbuslucuri 🙂

Cum se folosesc coin lockers?

Deschizi dulapul, bagi gentile. Inchizi usa. Bagi monezile! Trebuie de cate 100 de yeni. Invarti cheia, o iei cu tine. Cam atat. Bagajele se pot lasa de obicei pana la 12 noaptea. Daca trece de 12 noaptea, mai trebuie decartat o data.

Mai sunt si coin lockers la care se poate plati cu Suica si Pasmo, dar cele cu care am avut noi treaba, au fost toate cu monezi. Foarte simplu de folosit.

Pe la metrou si prin gari, sunt multe scari de urcat. Deci picioare bune si rucsac, sunt mai indicate 🙂

Altceva?

Banii.

Nu prea se gasesc case de schimb valutar. Majoritatea sunt in aeroport. Prin oras, foarte rar vezi o casa de schimb valutar. De exemplu in Tokyo Station, care e ditamai gara, am vazut o singura casa de schimb valutar. E bine sa aveti ceva valuta la voi, dar cel mai usor ar fi de scos de pe cartea de credit.

Cand se schimba bani, trebuie completate niste formulare si sunt unele care nu au in engleza. Eu am schimbat o singura data la o banca a Postei si m-a ajutat unul de pe acolo.

Multe automate nu accepta carti de credit straine dar cele de la Posta si de la magazinele 7 Eleven, accepta. Atat posta cat si 7 Eleven, au propria lor banca. Magazinele 7 Eleven sunt mai peste tot, iar cate o posta am gasit de multe ori pe langa gari.

Despre Convenience Stores

Sunt cateva lanturi de magazine, pe care le veti gasi mai peste tot. Un fel de mini-marketuri. Adica, au cam tot ce trebuie. Mancare, lapte, bautura, biscuiti, bento, mancare calda… etc. Numele care le veti vedea foarte des sunt urmatoarele:

„7 Eleven”; „Lawson”, „Family Mart” si „Heart-in”.

De asemenea veti vedea multe placintarii – de obicei prin gari sau metrou. Doua care mi-au ramas in minte: „Andersen” si „Vie de France”. Intri in placintarie, iei o tava si niste clesti din aia de apucat si te servesti singur, punand direct pe tava. Dupa aia mergi la casa si ti le impacheteaza ei, daca le vrei la take away, sau ti le pun in farfurie, daca mananci acolo. Placinte foarte bune, sandvichuri etc. Recomand.

Cateva reguli:

Nu se fumeaza pe strada. Sunt locuri special amenajate pentru fumat. Asta nu-i chiar rea ideea.

Nu se mananca pe strada – mai ales din mers. Daca vrei sa mananci, stai undeva jos, sau in picioare pe langa vreun automat si mananci.

Peste tot sunt automate, cu diferite bauturi, atat reci cat si calde. Din 20 in 20 de metri gasesti cate un automat.

Sunt automate care vand si bauturi, dar majoritatea vand bauturi racoritoare, apa si cafea.

Nu se sufla mucii in public! :)) Asta a fost cea mai greu de respectat.

Cand va suiti in metrou ii veti auzi cum se smiorcaie toti, dar nu-si sufla mucii.

Pe multi ii veti vedea cu masti pe fata. Nu are legatura cu radiatiile sau poluarea. Sunt doua cauze principale:

1. Daca esti racit, sa nu-i umpli pe ceilalti.

2. Se protejeaza impotriva alergiilor. Nu stiu ce pin, produce polen… si multi japonezi fac alergie la acel polen.

Nu se vorbeste la telefon in tren. De aceea toti scriu mesaje, sau comunica pe facebook. Daca vreti numaidecat sa vorbiti, trebuie sa iesiti din compartiment.

La restaurant

Cand intrati intr-un magazin sau intr-un restaurant, ii veti auzi pe toti angajatii spunand in cor: “Irasshaimase”, care inseamna “Bine ati venit”. Cand cineva iese, iar striga toti in cor… cred ca spun “Arigato Gozaimas” – care inseamna “Multumim Foarte Mult”, dar nu sunt sigur.

Femeile de obicei vorbesc pe un ton mai subtire… cumva pe nas. Mai ales astea care vand ceva pe la magazine… restaurante. E un fel de macait… 🙂 Nu stiu cum sa-l compar altfel. Si barbatii macaiesc la fel… cand isi fac reclama la ce vand ei pe acolo. Ratuste.

La restaurant, cand vii… iti baga doua pahare de apa rece – cu gheata. M-au omorat cu gheata aia… si doua servetele umede. In restaurantele mai de lux iti dau niste prosoape calde, cu care sa te stergi pe maini. Dupa ce iau comanda si-ti aduc mancarea, lasa nota de plata la masa. Daca mai comanzi ceva, mai scriu ei pe ea, cand iti aduc.

Nu-ti aduc mancarea o data, ci pe rand. Care iese prima de la bucatarie, o aduc.

Cand la plata… iei biletelul pe care au scris si mergi cu el la casa. Nimeni nu va lua banii de la masa. Mergi la casa si platesti. In caz ca nu au lasat nota la masa, faci un X cu mainile, sau degetele ceea ce inseamna ca ai terminat si-ti aduc ei nota. Sau daca sunteti intr-un restaurant sushi cu banda vine tipa si numara farfuriile.

**

Mallurile se gasesc de obicei in garile de tren. Garile sunt adevarate labirinturi de malluri, linii de tren, etc. Mall si gara amestecat. De obicei, mallurile apartin companiilor feroviare… si daca tot calatoresti cu ei, te invart pe acolo sa faci cumparaturile tot de la ei.

Altceva?

Un alt lucru de retinut e ca la lifturi 1F (First Floor adicatelea) ..e de obicei partierul. Mai exista si B1F, B2F .. cele incepand cu B ..fiind Basement. De obicei prin magazine sunt cateva etaje si sub nivelul partierului. Deci sa retineti 1F e de obicei partierul, iar cele cu B, sunt la subsol.

Aaaa… Ceva foarte important! Mi-am adus aminte.

AU ALT SISTEM LA PRIZE DECAT IN ROMANIA!!

Curentul e de 100 volti AC, 50MHZ si 60MHZ. Prizele sunt mici si au stecherele diferite. Aveti nevoie de transformator!

Daca puteti, veniti cu unul de acasa. Sper ca se gasesc. Eu nu am avut si am incercat sa cumpar unul de pe la convenience stores, dar nu am gasit. A trebuit sa merg in Akihabara ca sa gasesc. Daca nu aveti adaptor nu va puteti incarca nici aparatul de fotografiat nici telefoanele.

Siteuri folositoare:

• japan-guide.com Site folositor, cu un forum foarte bun. Dati-i cu searchul prin forum, si veti gasi raspunsuri la cele mai delicate intrebari. Daca nu gasiti, intrebati si vi se va raspunde.
• jnto.go.jp – Siteul oficial al Japan National Tourist Organization. Astia se ocupa cu promovarea Japoniei.
• hyperdia.com – siteul unde va puteti face itinerariul pentru tren, shinkansen, etc. Foarte folositor. Are orele de plecare, conectii etc.
• japanrailpass.net – siteul unde gasiti informatii despre Japan Raill Pass
• japanvisitor.com
• thejapanguy.com– blogul unui american, cu multe informatii foarte utile si cateva videouri foarte bune.
• mustlovejapan.com –site cu fel de fel de filmulete ale obiectivelor, facute de japonezi. Locuri mai putin cunoscute.

Filme despre Japonia

In mai toate ghidurile o sa auziti despre filmul “Lost in Translation”. Sa spun drept nu mi-a placut filmul nici prima data cand l-am vazut, nici mai apoi cand am inceput sa ma instruiesc despre Japonia. Are cateva elemente interesante dar nu l-as face film reprezentativ pentru aceasta tara. Anyway. Not to my taste.

Va recomand toate filmele lui Akira Kurosawa. Desi e din generatia veche, veti incepe sa simtiti aceasta tara.

Dintre filmele mai noi japoneze, mi-a placut Departures. Il recomand.

Un blog foarte bun care are o lista cu linkuri si documentare despre Japonia este asta:

itsumojapan.blogspot.com/ … bout-japan.html. Nu am sa le iau pe toate la rand, dar merita mentionate programele celor de la NHK: Begin Japonology si Tokyo Eye Sunt extrem de folositoare in intelegerea Japoniei si a culturii japoneze. NHK – este TVR-ul lor, “Japan Broadcasting Corporation” si au programe in limba engleza.

Unele dintre aceste filmulete le veti gasi si pe siteuri ca youtube.

Dintre documentare facute de straini, pe primul loc ar fi:

“Japanland: A year in the search of Wa (2004) ” – o americanca, Karin Muller, practicanta de Judo, calatoreste de una singura mai mult de un an, prin Japonia. Filmul e in 3 episoade.

Interesant si “Justin Lee Collins: Turning Japanese (2011) ” cat si “In Search of Wabi Sabi with Marcel Theroux (2009) ”.

Mai sunt cateva si cu Anthony Bourdain, care merge la Tokyo, Osaka si-n Hokkaido.

Cele mai bune si instructive insa, sunt cele de la NHK. In special „Tokyo Eye”, pentru cei interesati de Tokyo.

Ar mai fi un documentar facut de actorul Mark Dacascos, care merge in cautarea lui Myiamoto Musashi – marele spadasin japonez. 🙂

Ar mai fi altele dar ma opresc deocamdata. Cred ca sunt destule.

S-a lungit cam mult reviewul asta. Am vrut sa fie unul cat de cat general, bun de introduction, dar sunt prea multe de spus. Am sa le iau mai la puricat pe rand. Am sa fac un review pentru transportul in Tokyo si obiective… am sa mai vorbesc si despre shinkansen…

Vedem… ce-a mai fi…

Numai sa nu vina vreun cutremur ceva, sau vreun tsunami 🙂

Carti si ghiduri

„P. s. Am uitat sa vorbesc despre carti si ghiduri. In limba romana gasisem un singur ghid – tradus, de la Insight Guides. Ceea ce au „uitat” sa specifice cei care-l vand in Romania e ca ghidul e din 2003. Traducerea e defectoasa in multe locuri si are mai mult rolul de a te ameti decat de te a ajuta. E bun de citit pentru cultura generala, dar in nici un caz nu e o carte de luat alaturi pe drum.

O carte pe care am gasit-o extrem de folositoare si pe care am avut-o cu mine, se numeste „Japan by Rail”, scrisa de Ramsey Zarifeh. Exista pe piata si a treia editie, care a iesit acum in 2012. O recomand in special celor care vor folosi Japan Rail Pass.

Pentru restul oraselor, Frommer’s; Lonely Planet, the Rough Guide… etc. sunt ok.

Veti vrea sa aveti „Japan by Rail” aproape deoarece va explica garile, conectiile, aveti orar la trenuri, va spune hotelurile si obiective din jurul garilor (incluzand harta), unde gasiti coin lockers… etc. E o carte pe care o recomand.

O alta carte care mie mi-a placut, se numeste:

„A Geek in Japan: Discovering the Land of Manga, Anime, Zen, and the Tea Ceremony” de Hector Garcia.

Pe latura „filozofica” as mai evidentia:

„Japan through the looking glass” – Alan Macfarlane

„Tokyo, My Everest. A Canadian Woman in Japan” – Gabrielle Bauer.

De asemenea o carte care merita rasfoita se numeste „Unbeaten Tracks in Japan” scrisa de Isabela Lucy Bird in 1878. Veti descoperi vechea Japonie, prin ochii unei „English Lady”, care merge in Hokkaido. Cartea se gaseste gratis in varianta online la Gutenberg.

Un alt aspect pe care am uitat sa-l mentionez:â

Festivalurile japoneze.

Cea mai interesanta experienta si poate cel mai bun mod de a intelege cultura japoneza, este de a participa la un festival. Incercati sa aflati ce festivale vor fi in perioada in care vizitati Japonia si daca puteti, faceti-va astfel itinerariul si programul, incat sa prindeti unul. O lista generala cu festivaluri, gasiti aici – en.wikipedia.org/wiki/Japanese_festivals si aici japan-guide.com/e/e2063.html. Cautati insa mai in amanunt, in functie de datele cand veti fi in Japonia. Un festival japonez, nu ar trebui ratat.

Daca imi mai aduc aminte de altceva, am sa adaug… 🙂

–

Notă.  Articolul l-am scris pentru amfostacolo.ro

Citește și continuarea aici.