Dus De Acasă.ro

Ce să vizitezi în Malta în două zile?

E uimitor cât de puține știam despre Cavalerii de la Malta înainte să ajung acolo. Deși mă ciocnisem de ei, în alte circumstanțe, habar nu aveam cu cine avusesem de a face. Malta e un arhipelag și o țară încărcată de istorie, iar zborurile ieftine o fac ușor accesibilă turistului de rând.

Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.
S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare.

Valletta văzută de pe L’Isola

Au fost câteva serii în care Ryanair a avut campanii pe mai multe destinații și am cumpărat niște bilete pentru Malta, dus-întors la vreo 10 euro. Plecam Joi după masă și mă întorceam Duminică dimineață la 7.00. Perioada a fost 9-12 Decembrie 2021.

Sunt mai multe companii aeriene care au oferte bune spre Malta așa că m-am gândit să scriu câte ceva despre ce se poate face în Malta în două zile.

Mai bine zis ce am reușit eu să văd și ce impresie mi-a făcut acest arhipelag. Sunt două insule mai mari: Malta și Gozo și una mai mică între ele numită Comino. Mai sunt alte câteva dar sunt prea mici și nelocuite.

Insula Malta vine vorba că e mai mare, dar e micuță și ea. Are 27 de kilometri lungime și 14 kilometri lățime. O faci și pe jos, dacă ești mai hotărât.

Insula e la sud de Sicilia și e cam în mijlocul Mediteranei, calculând de la est la vest. Această locație strategică în mijlocul Mediteranei și de-a lungul rutelor de comerț a făcut ca pe aici să treacă fel de fel de popoare.

Scurt Istoric

Primii locuitori ajung în Malta din Sicilia în 5200 î. Hr. Această cultură cunoaște o anumită dezvoltare și în 3600-2500 î. Hr. sunt construite mai multe temple megalitice. Sunt mai vechi decât Stone henge și piramidele egiptene și sunt protejate de UNESCO.

Urmează fenicienii, apoi insula intră sub dominația Cartagenei, ca mai apoi să treacă sub romani. În anul 60 d. Hr. Sfântul Pavel naufragiază pe insulă în drumul lui spre Roma și îl convertește la creștinism pe conducătorul de atunci. Insula devenind astfel unul dintre primele locuri creștine. Încă din acele vremuri a rămas un puternic bastion catolic.

Între anii 870-1090 insula e cucerită de arabii din Nordul Africii. Urmează normanzii în drumul lor spre Ierusalim. În 1570 insula este cedată Cavalerilor Ospitalieri care trebuiau ca în fiecare an să-i trimită un șoim maltez împăratului Charles V.

Creștinii pierduseră Țara Sfântă iar cavalerii fuseseră expulzați de către otomani și din Insula Rodos. Imperiul Otoman era în continuă ascensiune. Otomanii ajunseseră să controleze și jumătate din Mediterană. Cavalerilor pe lângă insula Malta li se cedase și Tripoli pe care nu au reușit să-l păstreze mult timp. Erau folosiți de către puterile europene ca vârf de lance pe frontul care încerca sa încetinească expansiunea otomană.

În 1565 urmează Marele Asediu, în care Suleiman Magnificul trimite o armată de 40000 de soldați pentru a-i șterge pe Cavalerii de la Malta de pe fața pământului. Cu preluarea Maltei ar fi avut și o bază pentru invazia Italiei și un eventual atac în vestul Europei.

Cavalerii rezistă eroic și turcii sunt nevoiți să se retragă cu pierduri uriașe. Această victorie îi umple de faimă și bani pe cavaleri, urmând construcția capitalei Valleta, numită după Marele Maestru al ordinului, eroul Marelui Asediu.

În 1798 apare Napoleon cu corăbiile în drumul lui spre Egipt și insula e cedată fără luptă. Cavalerii Maltezi rămân pe drumuri.

Ocupația franceză durează doar doi ani, populația locală răsculându-se și cerând ajutorul britanicilor care adaugă insula coroanei imperiale.

Este folosită de englezi ca baza navală și militară în timpul Războiului din Crimeea, apoi în timpul primul război mondial ca spital, iar în al doilea război mondial se află chiar în coastele lui Mussolini. Italienii fasciști bombardează insula la greu, dar nu reușesc să o cucerească. Maltezii ieșiseră în apărare cu trei avioane amărâte, dar care au dat mult de furcă atacatorilor. Apele Maltei sunt pline de epave din timpul celui de al doilea război mondial. Insula rezistă eroică și spre sfârșitul războiului e baza care le permite aliaților să invadeze Italia și să recucerească Europa. În 1964 Malta își câștigă independența iar în 2004 aderă la Uniunea Europeană. În 89, Malta a fost și locul unde s-au întâlnit Bush Sr. și Gorbachev la sumitul care a marcat sfârșitul Războiului Rece.

Limba malteză e o limbă de origine semită și are multe influențe arăbești. Se găsesc și multe cuvinte în italiană. Engleza e vorbită de majoritatea populației și e a doua limbă oficială. Am văzut chiar localnici vorbind engleza între ei.

Note Personale

Un prieten vizitase Malta și îmi spusese că e foarte asemănătoare cu Cipru, doar că mult mai mică. Închiriase mașină și îmi povestea amuzat cum că nici nu apucase bine să pornească la drum, că a ajuns în celălalt capăt al insulei. S-a întors în centru, la o intersecție și gata insula. 🙂

Ca și Cipru a fost sub influență britanică și și-a căpătat independența în aceeași perioadă. Cam aceleași personaje s-au perindat și prin Cipru și prin Malta. De exemplu citind despre Cipru, mereu dădeam peste cavalerii Ordinului Ospitalierilor, sau cavalerii Sf. Ioan. Nu știam însă că sunt unul și același lucru cu Cavalerii de la Malta. Merită de citit câte ceva despre acești cavaleri și ordinul lor pentru a înțelege mai bine insula.

Diferențe majore însă există. În Cipru aveam de a face cu greci ortodocși, iar în Malta influența feniciană și arabă e mult mai puternică la populația locală. Arabi catolici. Un amestec foarte ciudat. Cipru a fost cucerită de turci, Malta nu; etc.

Transportul în Malta

Aeroportul e în centrul insulei. Chiar trece un soi de mini-autostradă pe sub una din pistele aeroportului. De la aeroport până la statia Terminus, de autobuze din Valletta faci cam 15-20 de minute. Insula e mică și nimic nu e prea departe. Malta are însă o densitate foarte mare a populației și traficul poate prezenta o problemă. Se conduce pe stânga și prin orașe/sate drumurile sunt foarte strâmte.

M-am uitat la închiriat mașini și găseam și la 10 euro pe zi. Dacă nu voiam asigurare Full, trebuia însă 1000 de euro depozit și nu am mai analizat problema. De închiriat mașină cred că merită doar când vacanța e măcar de o săptămână. Pentru o vizită scurtă, o mașină poate fi mai mult o bătaie de cap. Orașele importante trebuie făcute pe jos. Locurile de parcare sunt de asemenea o problemă.

Rețeaua de autobuze:

Pagina celor de la autobuze e https://www.publictransport.com.mt/ Malta Public Transport. Pe vremuri aveau niște autobuze englezești foarte colorate dar au fost toate scoase din folosință și acum au doar autobuze moderne.

În lunile de iarnă o călătorie costă 1.5 euro iar vara e 2 euro. Biletul e valabil pentru două ore. După ce plătești la șofer îți printează un bilet și scrie până la ce oră e valabil.

Este o hartă a liniilor de autoboz dar nu am reușit să găsesc un pdf bun pe siteul lor. Acuma toți pasagerii folosesc o aplicație numită Tallinja care are și un rute planner.

Au și diferite carduri de travel care oferă ceva reduceri. De obicei sunt însă pentru 7 zile. În cazul meu, doar pentru 2 zile, m-ar fi tentat Explore Flex Card care e 6 euro, și reprezintă deja credit. Când se termină creditul se mai poate cumpăra online. Mai există cardul cu 12 călătorii ce poate fi folosit și de grupuri sau familii. Din nou salvezi câțiva euro. La Flex card, în loc de 1.50 euro era vreo 1.30 euro o călătorie, parcă.

Până la urmă m-am hotărât să plătesc direct la șofer. E bine de avut mărunt, dar mai nou șoferii dau și rest până la bancnote de 5 euro.

A fost mai bine așa, deoarece nu am folosit autobuzul mai mult de trei ori pe zi. Având în vedere că biletul e valabil 2 ore, deja ai acoperite 6 ore. Pentru sejururi scurte pe insulă, plata cash mi s-a părut cea mai bună opțiune.

Liniile de autobuz X, sunt linii express. Opresc în mai puține stații. X4 trece pe la aeroport și merge la Valletta, așa că am căutat cazare în apropierea acestei linii.

La întoarcere aveam avionul la 7 dimineața, Duminică și nu am vrut să iau taxi. Taxiul e vreo 15 euro până la aeroport. X4 pornește pe la 5.25 de la Terminal Valleta. Ăsta e cel mai de dimineață. Am cam avut emoții că nu am să ajung, dar până la urmă m-am încadrat. Am avut noroc că nu a fost nici tare aglomerat prin aeroport și nici nu am avut bagaj la cală. Oricum e aeroport mic și se mișcă bine.

La Arrivals este și un birou al celor de la Malta Public Transport și vă pot da informații. Sunt și automate de carduri/bilete chiar în stația de autobuz. Totul e foarte simplu. În stații sunt și tabele cu numerele autobuzelor care trec pe acolo și in ce direcție merg (lista cu stațiile principale care urmează) plus un orar când sosesc în stație.

La întoarcere X4 ne-a lăsat undeva în afara aeroportului deoarece erau lucrări la drumuri.

În concluzie, pentru vizite scurte, autobuze, plătite cash, îmi pare cea mai bună opțiune. Sunt multe linii care trec pe la aeroport, însă linia expresă X4 pare cea mai bună, eventual cu o schimbare de autobuz în unul din huburi.

Unde să alegi cazare?

Acuma depinde de fiecare ce vrea să viziteze. Cazările în Valletta tind să fie cam scumpe. Eu aș alege cazare cât mai aproape de Valletta sau de liniile de autobuz care merg înspre Valletta. De cealaltă parte, St Giulen/Sliema aș vedea și linia de vapoare care merge înspre Valletta. Ar mai tăia din călătoria cu autobuzul. În St. Giulien/Sliema e o zonă mai modernă. Mai multe restaurante/malluri (the Point) etc.

De asemenea m-aș uita și la Three Cities. Birgu (Vittoriosa) sau Senglea (L’Isla) tot cât mai aproape de o stație de autobuz/docul feribotului. Ca să traversezi cu feribotul e același preț ca la autobuz. Zona asta mi-a părut chiar mai frumoasă decât Valletta, dar nu știu câte hoteluri sunt prin zonă.

Eu am avut cazare la un hostel numit Celstine Butts Inn în Harum. Era relativ aproape de stația de autobuze Dicembru. O zonă rezidențială și se ajungea în vreo 10-15 minute pe jos în Valletta. Vreo 2 km. Oricum nu e nimic departe pe insula asta.

Cât mai aproape de Valletta îți oferă mai multă libertate cu liniile de autobuz deoarece mai toate trec pe acolo. Alt hub e la Marsa Park & Ride. Este un Decathlon și Lidl prin zonă. După nume probabil e bun și pentru cei care vor să-și lase aici mașina și să meargă cu autobuzele.

Obiective și Carduri cu Reduceri

Un alt aspect la care mă uit de obicei sunt cardurile cu reduceri la obiective. Aici sunt de menționat două site-uri: Malta Pass și Heritage Malta.

Malta Pass (https://www.maltapass.com.mt) Mi s-a părut mai comercial. De obicei dacă văd că au autobuze de „city seeing” prin lista de atracții, mă gândesc că-s comerciale. Având în vedere că doar autobuzele turistice luate individual ar fi vreo 20 de euro, pass-ul ăsta poate fi o opțiune. Depinde de fiecare ce vrea să vadă.

Heritage Malta (https://heritagemalta.org/) are niște passuri care mie mi s-au părut mai bune, în special pentru cei care au un sejur mai lung. Passul lor acoperă toate atracțiile și e valabil pentru o lună. Atracțiile lor mi s-au părut mai serioase. De asemenea au și tickete combo. Mi s-a părut interesant ticketul combo pentru insula Birgu, cu Fortul St. Angelo (13 euro) și Palatul Inchiziției (6 euro) plus Muzeul Marinei. Eu unul am achiziționat un bilet combo numit Prehistoric Combo Ticket, care a inclus: Ħaġar Qim Park, Għar Dalam, Borg in-Nadur and Tarxien Temples. Nu știam de aceste bilete înainte, l-am descoperit când am ajuns la Hagar Qim.

Lista lor cu muzee și Admissions Fees (https://heritagemalta.org/admission-fees/) dă prețurile și spune dacă sunt închise sau în renovări. Ofertele de la Heritage Malta mi s-au părut mult mai bune decât de la Malta Pass.

De menționat că spuma spumelor când vine vorba de atracții adică St. John Co-Cathedral (https://www.stjohnscocathedral.com/) și Hypogeumul nu sunt incluse în nici unul din passuri. St. John e catedrala în care sunt îngropați muți cavaleri maltezi și are picturi de Carravaggio. Iar Hypogeumul e un templu preistoric subteran, săpat în piatră. Intrarea la Hypogeum e vreo 35 de euro și trebuie făcută rezervare cu câteva săptămâni înainte. Fiind off-seazon am găsit locuri și cu o zi înainte, dar nu m-am îndurat să dau 35 de euro. Sistemul lor de rezervări e bun și pentru a-ți face o idee cât de mulți turiști sunt pe insulă. 🙂

Bilete cumpărate la ușă, în caz că s-ar fi eliberat locuri, sunt vreo 50 de euro.

În concluzie, pentru sejururi scurte mi se par mai rentabile biletele combo de la Heritage Malta, combinate cu plata la intrare (la obiectivele de top neincluse în passuri) și vizite la obiective gratis. Dar acuma depinde de fiecare ce dorește să viziteze.

De văzut și orele de funcționare la obiective. Unii deschid pe la 9:00, alții pe la 10:00. Luni de obicei tinde să fie zi moartă, când vine vorba de muzee.

Plajă și soare

Din ce am reușit să văd eu, Malta stă cam prost la capitolul plaje. Țărmul tinde să fie în general stâncos. Marea are însă o culoare minunată mai ales datorită argilei albe care e mai peste tot. Dacă plaje și nisipul sunt prioritatea numărul zero, personal aș alege alte insule. La soare însă, stau bine. Vara! 🙂

Ce am reușit eu să văd în două zile și un sfert?

Zborul și aterizarea

Zborul cu Ryanair a fost foarte plăcut. Avioanele noi și de când cu pandemia și nu-s așa aglomerați îmi pare că au mai lărgit spațiul dintre scaune. Minune. Nu-mi atingeau genunchii scaunul din față. Nu au fost foarte stricți la bagaje, iar după decolare, lumea și-a mai schimbat locurile.

De asemenea când faci boardingul poți încărca vaccine, plf-uri pe lângă boarding pass și

îți fac băieții automat un singur PDF, nu mai trebuie să stai să le cauți pe fiecare în parte.

La sosire în Malta, la pașapoarte a mers rapid treaba, iar după ce treci de pașapoarte ajungi la ăștia cu sănătatea care-și verifică vaccinul și passenger locator form. Vreo 8 ghișee. Din nou s-au mișcat foarte bine.

Stație de autobuze e chiar în fața Arrivals, în mijlocul drumului. X4 vine chiar în față. Toate stațiile sunt bine semnalizate și au table pe care scriu direcția autobuzelor care opresc acolo și stațiile care urmează. Sunt trecute doar stațiile mari. Dar îți dai seama de direcție. Este și orar. De avut grijă că Duminica și în zilele de sărbătoare sunt mai rare. În general vin la timp. Trebuie făcut semn cu mâna ca să oprească. Se urcă pe lângă șofer. Îi dai banul și îți printează biletul. Am văzut că se poate plăti și cu credit card.

Autobuzul era pe jumătate plin cu imigranți. Africani, Bangladesh, ceva indieni parcă. Sunt foarte mulți imigranți prin Malta. Mulți lucrează prin porturi și autobuzele care ajung acolo trec și pe la aeroport. Era deja noapte și nu am reușit să văd multe în prima seara.

Senzația de pe autobuz a fost similară cu Bahrain. Și acolo autobuzele sunt pline de imigranți.

Valletta pe întuneric

După ce am lăsat ceva din bagaje la hotel am pornit în explorare în Valletta. Aveam vreo 2 kilometri până la intrarea în orașul vechi, dar am ajuns repede. Am trecut pe lângă niște vechi arce, pe lângă un memorial al sodaților căzuți și niște clădiri în stil italian baroc.

Lângă stația de autobuze, care e împărțită în trei zone mai mari – ABC, se trece un pod peste vechiul șanț de apărare și se intră în orașul vechi. Aici este și o fântână arteziană cu trei tritoni.

Fiind în preajma sărbătorilor aveau amenajat cu mini parc de distracții cu o roată, un carusel și câteva căbănuțe de unde se putea achiziționa mâncare. Foarte frumos. Un fel de mini Christmas Market.

Se trece podul și ajungi lângă Clădirea Parlamentului care e construită în stil modern.

Străzile sunt în sistem grid, cu principala stradă – Strada Republicii, mergând pe vârful dealului, iar srtrăduțele mai mici coboară în stânga și-n dreapta spre mare. În capătul peninsulei e Fortul St. Elmo.

Se trece pe lângă o laterală a Co-Catedralei Sf Ioan și se ajunge lângă Palatul Marelui Maestru. Până prin 2015 aici a fost sediul Parlamanetului, care mai apoi s-a mutat în clădirea modernă de lângă intrarea în orașul vechi.

Cam până la Palatul Marelul Maestru drumul e mai animat, apoi strada coboră înspre Fortul St. Elmo. Era muzică de Crăciun la toate boxele din oraș, străzile erau luminate frumos și a fost o senzație faină, chiar dacă vremea nu prea ținea cu mine.

Am mâncat la un Food Market din spatele Catedralei. Cred că e vechea piață care a fost reamenajată. Un fel de Food Court cu mai multe restaurante și un bar pe centru.

Am văzut și două „Auberges” – clădirile de tip hotel/hostel pentru cavalerii Ospitalieri. Cavalerii aveau reprezentanți din 8 nații. Italieni, Francezi, Spanioli etc. și fiecare aveau câte un han din ăsta. L-am văzut din afară pe cel Italian și Castillian. Am ajuns și în Upper Barracka Gardens, de unde este o panoramă minunată înspre Birgu. Aici este și un lift care coboară la pontonul de unde se poate lua vaporul spre Three Cities. Se poate ajunge la debarcader și roată, pejos, pe străduțe. Liful costă 1 euro.

Mai sunt și alte obiective prin zonă și toate sunt foarte aproape una de alta. Aveam să revin aici și pe lumină. Panorama înspre Three Cities – Birgu (Vittoriosa) etc. mi s-a părut mai frumoasă decât înspre Sliema.

Prima zi – Vineri.

Prognoza meteo arăta mari ploi pentru Sâmbătă și vreme înnourată pentru Vineri. Mi-am zis ca dacă nu plouă să merg în afara orașului și să văd câte ceva din insulă iar Sâmbătă, pe furtună, puteam să fac Valleta.

Am pornit de dimineață pe o vreme destul de capricioasă. Am luat autobuz înspre Mdina, fosta capitală a insulei care se află în centru. În Mdina locuiau vechii aristocrați ai populației locale. Cavalerii Ospitalieri, când au venit, s-au stabilit unde au găsit un port bun, în Birgu, care era doar un sat de pescari. Aveau o flotă cu care se apucaseră de piraterie și trebuia apărată.

Mdina e un oraș fortificat pe vârful unui delușor. Mai este numit și Silent City. „Orașul tăcut”. Nu mai țin minte de ce. Probabil aristocraților nu le place gălăgia? 🙂

Orașul vechi e încă locuit, dar la orele dimineții mulți încă făceau nani.

Vechiul oraș e destul de mic. Se poate face lejer într-o oră sau chiar mai puțin. Aici este și Catedrala Sf. Pavel. De aceea, catedrala Sf. Ioan făcută de cavaleri a fost numită Co-catedrală. S-a considerat că cea din Mdina are întâietate. Catedrala a fost construită pe locul unde se zice că Sf. Pavel l-a convertit la creștinism pe conducătul de atunci.

Străzi labirintice, panorame frumoase înspre coastă și asupra satelor malteze. Se observă în depărtare și Mosta, renumită pentru biserica sa cu domul străpuns de bomba ce nu a explodat.

Am trecut și prin Rabat, dar nu m-am plimbat mult. Rabat e unit de Mdina, și e orașul construit pentru muritorii de rând. Are niște catacombe interesante dar nu le-am căutat. Voiam să folosesc biletul care-l luasem de dimineață și să mă încadrez în cele două ore.

Am luat un alt autobuz – 201 și am mers spre Dingli Cliffs. Autobuzul a trecut prin Rabat și am mai văzut câte ceva din mers. Foarte strâmte drumurile. Felicitări șoferilor de autobuz maltezi.

Am coborât la stația unde este capela Sf. Magdalena. O bisericuță construită în secolul 17. Era închisă. Nu departe de ea este și un radar.

Vroiam să ajung la Clapham Junction, de aceea am coborât aici.

Această zonă e și cel mai înalt punct din Malta. Deluțul Ta’ Dmejrek având amețitoare înălțime de 253 de metri. 🙂

Cart Ruts

Nu știu cum se traduce. Văd că google zice: „Străzi pentru Căruțe”. Nu e cea mai fericită traducere, deoarece nu-s străzi și nici căruțe se pare că nu au fost. Aceste urme au fost făcute înainte de inveția roții.

Despre ce e vorba? Malta e brăzdată de niște urme paralele ca niște șine de tren, vechi de mii de ani. Unele dintre ele duc în mare, iar altele duc pe margine prăpăstiilor. Sunt mai multe teorii despre cum au fost făcute aceste urme.

Cea mai acceptată teorie e că erau doi pari legați de spatele unui animal, iar localnicii îl foloseau pentru a transporta diferite lucruri. Cel mai probabil pământ, pentru a-și amenaja grădinile. Având în vedere cât de stâncoasă e insula, pare o teorie plauzibilă.

Eram curios să văd aceste urme și așa zisul loc „Clapham Junction” e zona unde se intersectau mai multe astfel de drumuri.

Până să ajung la Clapham Junction am găsit astfel de urme chiar cum am coborât din autobuz. Sunt mai peste tot.

Am pornit pe niște cărări să găsesc Clapham Junction. GPS: 35.852682, 14.397129.

În drum spre Clapham Junction am trecut și pe lângă o carieră de piatră, la care se lucra intens – plin de camioane. Piatră e mult spus. În general în Malta sunt două tipuri de materiale de construcții. Un fel de „limestone” din argilă albă solidificată și „sandstone” o piatră mai galbenă din nisip solidificat. Toate țările sunt sclave materialelor de construcție pe care ți le oferă terenul în care te afli.

Majoritatea caselor sunt construite din această piatră albă, destul de slabă, care poate fi tăiată și cu fierăstrăul. De aceea și casele tind să fie destul de mici. Pe un singur nivel, toate lipite unele de altele (în orașe).

Pe cărărușa înspre Clapham Junction am trecut și pe lângă niște pesteri numite „Ghar il-Kbir”. Nu erau pregătite pentru turiști, dar îmi imaginez că acum câteva mii de ani s-a locuit în ele. În timpuri mai recente probabil erau folosite drept grajduri pentru animale.

În scurta plimbare pe care o făcusem puteam deja să observ cât de neospitalier era terenul. Piatră din asta peste tot, cu petecuri de sol, unde creșteau câteva plante. Nu e nici o mirare că Cavalierii Ospitalieri nu fuseseră deloc încântați când primiseră insula în dar. Numele Malta, se zice că vine de la „miere de albine”. Ăsta să fi fost produsul lor principal? Mâncarea națională e iepurele și sunt mari vânători de păsărele. Malta se află pe ruta migrației păsărilor și localnicii sunt mari vânători.

Am văzut prea puțini măslini (iar cei care i-am văzut erau tineri), nici măcar „roșcove” nu vedeam. Insula asta nu prea semăna cu Cipru.

Mai existau grădini, în care se vedea clar că proprietarii se străduiseră să aducă solul pentru a putea planta ceva. Grădinile sunt înconjurate de ziduri de piatră, ca pământul să nu fie spălat de ploi sau împrăștiat de vânt. Albine, iepuri, păsărele și capre, cam asta pare să stea la baza agriculturii din Malta. Sau cel puțin așa mi s-a părut mie.

Am găsit și Clapham Junction unde urmele preistorice sunt foarte adânci. Se pare că era o intersecție cu un trafic intens. Mi se par fascinante aceste „autostrăzi” făcute cu mult înaintea inventării roții.

A trebuit să mă întorc pe unde am venit deoarece spiritul proprietății e foarte accentuat. Garduri de piatră peste tot, chiar dacă nu pare că au nimic de protejat. Nu am găsit altă cărare să ies la asfalt.

Dingli Cliffs

Un țărm înalt , alb, similar cu White Cliffs of Dover din UK. De lângă radar, drumul asfaltat care trece se numește Trik Panoramika. Se vede o bucățică din faleza albă. Cred că s-ar vedea și din autobuzul 201. Cea mai bună panoramă însă este de pe un fel de mini peninsulă. (GPS: 35.841422, 14.398462)

Aici sunt și niște peșteri de prin epoca bronzului. Se pare că exista un fel de mini-așezare. Poziția era ușor de apărat. Era un vânt foarte puternic, dar mi-a plăcut panorama. Nu-mi pare rău că am mers pe jos.

În continuare aveam opțiunea să merg din nou să aștept autobuzul 201 pentru a atinge următorul obiectiv: templele megalitice de la Ħaġar Qim Park. Erau vreo 7 kilometri până la ele. Mi-am zis să merg pe jos, să mai simt insula din aproape.

Am luat-o pe fel de fel de cărări, de-a lungul mării.

E interesant că de câteva ori am pierdut drumul. L-am pierdut, în sensul, că era drum, potecă, iar apoi dispărea. Terenul fiind pietros, nu mai erau urme și nu știam pe unde să o iau.

Am mai ajuns într-o zonă plină de ziduri de piatră. Parcelele de teren nu păreau să aibă nimic productiv pe ele și totuși erau înconjurate de ziduri de piatră. Îmi imaginez că în afară de oi/capre, altceva nu închideau acolo.

Alt lucru ciudat erau niște construcții de piatră fără acoperiș. Fiecare parcelă de teren se pare că avea un astfel de mini adăpost. Prima dată m-am gândit că trebuie să fi fost strungă pentru oi. Nu aveau însă nici o logică. Să fi fost oare pentru a-i proteja pe fermieri de vânt? Atunci de ce nu aveau acoperiș?

Am mai citit ceva și am impresia că aceste mini-construcții de piatră sunt folosite de către vânători pentru a se ascunde. Încă nu am deslușit misterul, dar probabil asta e explicația. O altă ciudățenie erau niște pietre (sau cărămizi) înfipte în niște bare de fier, de-a lungul zidurilor sau a hotarelor. Nici pe asta nu am înțeles-o.

Am mai dat peste niște cariere de piatră părăsite. Ditamai găurile, lăsate în paragină și care nu se pot observa din drum. E nevoie de materiale de construcții, nu?

Din zona asta, oarecum rurală, se puteau observa orașele. O aglomerare din care iese în evidență o biserică undeva pe centru.

Mi-am dat seama și cât de mică e insula. Malta e a 10 a cea mai mică țară din lume ca suprafață dar e pe locul al 4 lea ca densitate. A fost interesant de văzut și contrastul ăsta dintre zonele populate și zonele cu o densitate mai mică.

Templele Megalitice Ħaġar Qim și Mnajdra

Într-un final am ajuns și la aceste temple. Din vârful dealului de peste 200 de metri, le observasem destul de bine, fiind acoperite de niște acoperișuri albe, destul de recent instalate. Zona unde era templele, fiind ceva mai jos, e o zonă cu mult mai multe terenuri agricole. Același sistem. Fă ziduri de piatră. Găsește pământ și fă-ți tarla.

Aici am aflat și de biletele combo și am achiziționat biletul Prehistoric Combo Ticket, care a inclus: Ħaġar Qim Park, Għar Dalam, Borg in-Nadur și Tarxien Temples.

Din această listă știam doar de Tarxien Temples, care se află în apropierea Hypogeum. În unele cărți unii spuneau că Tarxien Temple e cel mai interesant de văzut iar alții că Ħaġar Qim. Am vrut să pot face o comparație. Acum că le-am văzut, pot zice că Ħaġar Qim și Mnajdra mi-au plăcut mai mult decât Tarxien.

Tarxien a ajuns în mijlocul orașului și e înconjurat de locuințe, pe când Ħaġar Qim și Mnajdra sunt situate în apropierea mării și au o panoramă frumoasă înspre insula Filfla. Dacă ar trebui să aleg aș alege Ħaġar Qim și Mnajdra.

Până să fie descoperit Gobekli Tepe în Turcia, aceste temple din Malta erau considerate cele mai vechi locuri religioase din lume. Ele fiind mult mai vechi decât Stonehenge și Piramidele Egiptene.

Au fost construite în neolitic de o populație care încă nu descoperise roata sau fierul. Au folosit unelte făcute din alte pietre sau oase de animale.

Cea mai mare piatră care face parte din zid, are 20 de tone. E uimitor ce au putut construi cu tehnologia de atunci.

Am fost și la Stonehenge și acolo nu te lasă să te apropii atât de mult de pietre. Aici chiar poți intra în temple și ești foarte aproape.

Au un film de prezentare și un mini muzeu, înainte sa le vizitezi.

Se pare că au transportat pietrele mari folosind alte pietre în formă rotundă. În ziduri sunt niște găuri, iar templele privesc înspre răsărit. La solstiții lumina intră într-un anume mod și e clar că erau folosite și ca observatoare astronomice.

Templele nu au fost folosite pentru înmormântări dar erau probabil folosite pentru sacrificii de animale. S-au găsit mai multe figurine cu o zeiță grasă, probabil o zeiță a fertilității. În interior pietrele erau decorate cu motive vegetale. Pietrele de la intrăti aveau găuri, ceea ce presupune că aveau uși sau piei de animale legate de ele. În unele pietre sunt făcute găuri mici, probabil o formă de a nota un soi de calendar.

Se coboară apoi spre celălalt templu, Mnajdra, care e mai aproape de mare. Panorama e foarte frumoasă de aici.

Nu departe de cele două temple am văzut și un turn de apărare și am mers și până acolo. Mai există și o piatră memorială pentru un guvernator britanic ce a fost „îngropat” în mare, undeva între insulele Malta și Filfla. Interesant loc să-ți alegi pentru a fi înmormântat.

Turnul de apărare Ħamrija (Wikipedia) a fost construit de Cavalerii Ospitalieri în 1659 și făcea parte dintr-o rețea de turnuri de veghe de-a lungul insulei. Din 13 turnuri din acea perioadă au mai rămas opt.

De la distanță am avut impresia că se poate vizita și interiorul, dar am avut o surpriză deoarece ușa e la etaj și ai nevoie de o scară pentru a putea urca în el. Nu era deschis turiștilor, dar e interesant de văzut și din exterior.

Înspre mare era și un arc natural de care se izbeau valurile. Erau doi tineri care au mers înspre el. Era prea mare vântul pentru mine.

Am terminat pe la amiază cu aceste temple și am zis să merg să văd și Tarxien în aceeași zi.

Nu am avut rută directă la autobuze, așa că a trebuit să merg până spre centru unde am putut să schimb. Am pierdut ceva timp.

Templul Tarxien

Comparativ cu celelalte două pe care le văzusem. acesta arată mult mai bine finisat în interior. Aici mai există și picioarele unei statui de „Femeie Grasă”. O copie, deoarece originalul a fost mutat la muzeu. În niște pietre sunt sculptați doi tauri și o scroafă cu purcei. Nu prea se înțelegeau foarte bine.

Pe o altă coloană se pare că au fost scrijilite niște bărci. Dacă într-adevăr reprezintă bărci, ar fi cele mai vechi desene de acest fel din Mediterana. Pietrele respective erau acoperite de niște panouri pentru a fi protejate.

Foarte frumoase erau și motivele vegetale care acopereau băncile de piatră. Tot aici au fost găsite și sferele din piatră care se presupune că au fost folosite la transport. Per total o vizită interesantă.

M-am mai plimbat și prin cartierul unde se găsește acest templu. Orașele malteze sunt foarte asemănătoare. Aceleași clădiri din piatră albă, cu balcoanele în stil maltez.

Atât am reușit să văd în prima zi.

A doua zi – Sâmbătă

Pentru a doua zi, dimineață, m-am gândit să trag o fugă la celelalte obiective pe care le aveam în lista Prehistoric Combo Ticket. Anume: Peștera Għar Dalam și Templul Borg in-Nadur.
M-am mai uitat ce ar mai fi prin zonă și ce aș putea uni și cel mai apropiat punct de interes era Orașul Pescăresc Marsaxlokk.

Acest orășel pescăresc e renumit mai ales petru zilele de Duminică când are loc aici o piață de pește. Se pare că mai toți turiștii încearcă să ajungă aici Duminică pentru poza cu portul și bărculețe cu ochii lui Osiris. Ca mai apoi să dea năvală la un restaurant pescăresc. Cam asta era ideea.

Eu nu aveam o Duminică la dispoziție, așa că mi-am zis că trebuie să încerc Sâmbătă.

Cum au spus și meteorologii însă, Sâmbătă nu am avut noroc cu vremea. A început să plouă destul de serios și era și vânt. Urcat în autobuz, încă eram nehotărât la care să merg primul. Dacă plouă la muzee, dacă nu, la Marsaxlokk.

A început o ploaie cum trebuie, așa că am hotărât să cobor la Peștera Għar Dalam. Aici am avut o surpriză. În loc să deschidă la 9:00, cum credeam eu, deschideau la 10:00. Scria ditamai mare și pe biletul pe care-l aveam, dar nah, dacă nu belești ochii…

M-am trezit blocat în stația de autobuz de la Għar Dalam, cu o ploaie cum trebuie pe lângă mine. Următorul autobuz spre Marsaxlokk venea abia peste jumătate de oră, nici pe jos nu o puteam lua, că mă făcea varză, rămăsesem ca o rață pe margine de iaz.

Am fost tentat să mă întorc în oraș, deoarece autobuz de return îmi venea, dar am rezistat ispitei. După vreo 15 minute s-a mai domolit ploaia și am hotărât să merg întâi la Templul Borg in-Nadur. Măcar să nu stau pe loc. Să fiu acolo când se deschide.

Am ajuns astfel în St George’s Bay, lângă Birzebbuga. Am dat astfel și peste bărcuțele pescărești ale acestui orășel, parcate frumos, la adăpost de vremea rea. Deci am rezolvat și problema Marsaxlokk, la care nu am mai simțit nevoia să merg.

Ochiul lui Osiris, se pare că e de influență feniciană și e menit să te protejeze de rele și de deochi. Îl aveam și în Cipru/Turcia și probabil și-n alte locuri de prin Mediterana.

Se vedea frumos și un fort în distanță – Fortul San Lucian.

În portulețul orașului, două bisericuțe mici, vechi și ele de câteva sute de ani.

Tot aici undeva în St. George Bay se regăsesc și acele faimoase Cart Ruts (despre care vorbeam mai devreme) care se pierd în mare. Din păcate eu nu am putut să le localizez. Simt că am trecut pe lângă ele.

La 10 am fost la Templul Borg in-Nadur.

Când am ajuns lângă el am văzut că scrie că biletele trebuie cumpărate de la Peștera Għar Dalam și că aici nu se vând bilete. Noroc că eu aveam deja bilet.

Din aceeași serie de temple megalitice, doar că acesta nu s-a păstrat foarte bine. Probabil s-au mai folosit de pietre cei din localitățile din jur. Are însă o panoramă frumoasă asupra orașului și a portului.

E aproape de albia unui rău iar pe același râu mai sus e și peștera. Vizita aici nu durează mult. Mai mult de 10 minute nu ai ce face.

Peștera Għar Dalam

Se trece prima dată printr-un muzeu cu vitrine cu fel de fel de oase care au fost găsite în această peșteră. Hipopotami și elefanți pitici, cerbi etc.

Se zice că aveau și ceva fragmente de humanoid dar au fost furate din muzeu.

O colecție destul de interesantă. Nu-mi amintesc să fi văzut ceva similar până atunci.

Peștera nu e spectaculoasă. Se intră vreo 50 de metri în ea și asta-i tot.

Când s-au făcut săpăturile însă, s-a lăsat o coloană de teren pentru a se putea vedea cum sunt straturile cu oseminte. Asta mi s-a părut interesant. Perspectiva asta arheologică a săpăturilor în peșteri e lucrul forte la acest obiectiv.

E oarecum interesantă și valea unde se află peștera. Din ce am înțeles din panourile informative, se mai află aici ruinele unei vile romane. Eu nu mi-am dat seama care ar putea fi.

Per total, ideea e că două obiective mai puțin faimoase au fost combinate cu două cu trecere mai mare la vizitatori. Ceea ce nu e rău.

Nu mi-a părut rău că am vizitat zonă. Din cauza șchiopătărilor organizatorice de dimineață și datorită vremii, nu am mai ajuns în Marsaxlokk. Dar m-am simțit la fel de bine și în Birzebugga. Am văzut cum arată un orășel de coastă. Orașul e continuat de portul din Malta, unde ajung marile nave cu mărfuri și unde mulți imigranți lucrează, dar nu am ajuns până acolo.

Pe la 12:00 m-am întors în Valletta pentru a vedea orașul pe lumină.

Valletta – Orașul Cavalerilor Maltezi

Când vine vorba de Valletta și de Great Harbour, cred că e bine de citit câte ceva despre Marele Asediu al turcilor din timpul lui Suleiman Magnificul.

O carte foarte bună e „The Great Siege of Malta 1565” de Ernle Bardford. Eu am citit-o când m-am întors din Malta, și cred că e o lectură obligatorie pentru a înțelege țara și istoria ei mai bine.

Am mai găsit și un filmuleț pe youtube destul de bun, despre asediu. Te face să vezi orașul cu alți ochi.

Mai bună este însă cartea.

Am început din nou plimbarea de la Fântâna Tritonilor și am intrat în orașul vechi. Am vrut să văd panorama înspre Sliema și am coborât la mare până acolo. Am ajuns pe lângă Fortul St. Elmo, locul unde s-a dus greul bătăliilor din Marele Asediu și unde cavalerii au rezistat eroic până la moarte.

Aici e amenajat un muzeu despre Malta at War, deci dacă vrei să vezi fortul trebuie să iei bilet la Muzeu.

Am continuat înspre partea dinspre cele Trei Orașe și am fost pe la Lower Barracca Gardens și Upper Barracca Gardens. Frumoasă și statuia în memoria soldatului necunoscut. Aici mai este și un mare clopot pentru comemorarea luptei din cel de-al doilea război mondial.

Foarte frumoasă această plimbare și panoramele sunt superbe. Lascaris War Rooms Museum, sunt undeva sub Upper Barrakka Gardens și au de a face mai mult cu atacurile aeriene din cel de al doilea război mondial. Văzusem ceva similar la Londra și nu mă interesase. Cei pasionați de subiect sunt sigur că au ce vedea aici. Pe o terasă de sub Upper Barrakka Gardens sunt și tunurile folosite pentru tragerile zilnice. Au mare trecere la turiști. Eu nu le-am auzit, doar le-am văzut.

Planul era să trecem cu feribotul în Birgu. De la Upper Barrakka Gardens, de unde cred că e cea mai frumoasă panoramă din Malta am vrut să luăm liftul, să mergem la vapor.

Din ce citisem eu, nu se plătește când cobori cu liftul, doar dacă urci. Iar dacă ai bilet la vapor, liftul e gratis. Am fost mirat când ne-a cerut bani pentru lift la coborâre și l-am întrebat dacă pot să cumpăr de la el bilete pentru vapor.

Cel de la lift mi-a zis că nu lucrează împreună cu compania de vapoare și că s-ar putea ca vaporul s-ar putea să nu funcționeze din cauza vremii. Nu era însă sigur. Am renunțat astfel la lift și am mers cu autobuzul. Am făcut bine, deoarece am găsit mai apoi vaporul în Birgu cu un semn că nu circulă din cauza ploii. Autobuzele de pe linia verde (1,2,3,4) merg în acea zonă. Nu mai țin minte pe care l-am luat.

Trecerea cu vaporul (când circulă) mi se pare însă mult mai bună și mai rapidă. La fel și înspre Sliema. Dacă vremea ar fi ținut cu noi, mai mult ca sigur că luam vaporul.

Deși autobuzul mergea până în Birgu Center, în piațeta din centrul peninsulei din mijloc, am coborât lângă podul ce face legătură între cele două peninsule. Vroiam să vedem Senglea (L’Isola) prima dată.

Senglea (L’Isola)

În capătul acestei peninsule este un turnuleț de pază, cu un ochi și o ureche pe el. O panoramă foarte frumoasă atât înspre Valletta cât și înspre Birgu – Fort Angelo.

Cea mai apropiată stație de autobuz cred că e cea de lângă pod. Strazile sunt prea strâmte ca autobuzul să meargă mai aproape.

Deci Turnulețul de Pază din Gardjola Gardens de pe Senglea (L’Isola), cred că nu ar trebui ratat. Sunt frumoase și străduțele, treptele etc.

Porturile naturale sunt pline de bărcuțe și de iahturi.

Îmi imaginez că vara trebuie să fie foarte frumos pe la terasele în aer liber de aici. Din cauza vremii majoritatea erau închise, având prea puțin (sau deloc) spațiu la interior.

Am văzut totuși un restaurant care avea mulți clienți, majoritatea localnici – se numea Enchante și am hotărât să mâncăm acolo. Am făcut rezervare mai spre seară. Redeschideau la 18.30.

Birgu (Vittoriosa)

Aceasta este peninsula unde își aveau sediul cavalerii ospitalieri. Abia după Marele Asediu au construit și s-au mutat în Valletta. În capătul peninsulei e Fortul Saint Angelo. A fost redeschis vizitatorilor după ce au fost făcute renovări. Și în ziua de astăzi, Cavalerii Maltezi au sediu în acest fort.

Palatul Inchizitorului

În Birgu am vizitat Palatul Inchiziției. Intrarea 6 euro.

Aici locuia inchizitorul și clădirea mai avea rol de tribunal și închisoare. Deținuții erau încuiați în beciurile clădirii. Interesante sunt desenele scrijelite de deținuți. De reținut și un ceas solar, desenat de un gardian pe zidul clădirii. O vizită interesantă și la acest muzeu. Inchizitorii proveneau din familie italiene bogate și erau trimiși aici pentru a păzi populația locală de la căile ereziei. O perspectivă interesantă asupra vieții lor.

La Fort Angelo, nu am mai ajuns să-l vizităm deoarece au închis mai devreme. Am ajuns doar până la casa de bilete și am văzut panorama de pe ziduri. Oricum de panorame nu duci lipsă la tot pasul.

Începuse din nou să plouă și s-a întunecat așa că nu am mai ajuns și în cealaltă peninsulă, Cospicua. De la distanță se vedea o clădire modernă destul de interesantă. Am impresia că era un Muzeu de Științe.

Atât Valletta cât și cele Trei Orașe merită făcute la pas și cu încetinitorul. Sunt pline de istorie la fiecare colț.

Îmi pare rău că nu am mai ajuns și în Sliema/Saint Julian. Mi-ar fi plăcut să ajung până la mall-ul The Point și eram curios să văd cum arată Valletta văzută de acolo.

Dintre regrete, mai trebuie să menționez că nu am văzut interiorul la St. John Co-Cathedral. Am venit sâmbătă după-masă și deja închiseseră vizitatorilor. Carravagio văzut „in situ” merita tot efortul.

În două zile cred că am reușit să iau pulsul atât vieții rurale din Malta cât și a celei din orașele istorice. Ambele fațete ale acestei țări au fost interesante.

Finalul apoteotic de la restaurant a fost și el bine meritat, cu ficățel de iepure și platou mix de fructe de mare.

Malta e o destinație perfectă pentru un city break așa că v-o recomand și vouă.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.