Pentru cei ce nu pot zbura în Johannesburg sau ajunge în Parcul Kruger, cea mai bună opțiune pentru a vedea un parc național și a face un safari poate să fie Addo Elephant Park. Chiar dacă ați mai văzut și alte parcuri, acest parc merită datorită numărului mare de elefanți și a altor animale pe care le găsiți doar aici. Dacă ajungeți până în Port Elizabeth, nu ratați o vizită în acest parc.
Continuare de aici.
M-am plâns de polițiștii Zulu în articolul precedent și uitându-mă acum la hărți mă gândesc că e posibil să fi fost Xhosa. Dacă era deja noapte înseamnă că trecusem de ceva timp în Provincia Eastern Cape. Prin zona asta au fost două Bantustanuri cu populație majoritar Xhosa. E vorba despre Transkei și Ciskei. Dar cum aceste granițe au dispărut demult e ușor pentru un turist care trece prima dată pe aici să facă confuzii. Să mă ierte Inkatha dacă m-am legat de ei fără rost. 🙂
Deși fusesem de două ori în Kruger, încă nu ne săturasem de animale sălbatice și de safari. Pentru asta eram în Africa în primul rând, nu?
De aceea obiectivul nostru a fost să facem și Addo Elephant Park despre care am auzit multe lucruri bune. Addo e al treilea parc ca mărime din Africa de Sud după Kruger și Kgalagadi Transfrontier Park (care e la granița cu Botswana, în sudul deșertului Kalahari).
După părerea mea, Addo e cel mai bun parc în apropiere de Cape Town. Spun în apropiere, dar sunt vreo 800 de kilometri din Cape Town până la parc. Cu toate acestea o călătorie până aici pornind din Cape Town (de mai multe zile) zic eu că merită mai ales că poate fi combinată cu Garden Route.
Dacă nu vreți să mergeți tocmai până în Kruger, Addo cred că e the second best choice. Mai sunt și alte parcuri private mai aproape de Cape Town, dar acelea cred că sunt mai mult grădini zoologice decât parcuri. S-ar putea însă să mă înșel.
Cazare pe lângă Addo Elephant Park
Ar fi două opțiuni principale de cazare. În orașul Addo, care e cel mai aproape de intrarea principală în parc, sau în orașul Colchester, care e în sud, mai aproape de ocean. Ambele sunt mai mult sate decât orașe defapt.
Se mai poate sta și în Porth Elizabeth care e la vreo 40 de km distanță.
Noi am ales să stăm în Colchester. E mai aproape de drumul N2 și mi s-a părut o opțiune mai bună.
Poarta dinspre sud a parcului, Matyholweni Gate (GPS: -33.680481, 25.798536) e foarte aproape de oraș.
Cealaltă poartă e lângă orașul Addo și se numește Addo Main Camp Entrance gate (GPS: -33.444344, 25.738682)
Cazarea pe care am avut-o s-a numit Marie Alpie și era o viluță scoasă la închiriat de către proprietari. Părinții proprietarilor erau mai în vârstă și locuiau în duplexul vecin. Probabil copii se mutaseră la altă vilă.
Am ajuns pe la 10 seara și check-inul a mers rapid.
Orașul e un oraș de albi care cred că erau englezi la origini. E în sistem grid. Vilișoare frumoase, cu cele mai de lux, construite pe malul râului Sunday, cu ponton și barcă.
Ce e interesant e că la toate casele astea sud africane au grătar pe care ți-l pun la dispoziție. Le zici de „braai” și ți-l arată imediat.
De obicei îl au afară. Aici deoarece aveau curtea mică, locul de grătar era în interior, într-un fel de garaj dintre cele doua case.
Cazarea a fost ok și gazdele primitoare. Am avut cazare două nopți aici.
Am plecat rapid la somn, deoarece aveam de gând să atacăm parcul de la prima oră și să avem o zi plină în safari.
Addo Elephant Park prezentare și ce trebuie știut
Pagina oficială: https://www.sanparks.org/parks/addo/
Bazele parcului au fost puse în 1931 când un localnic a încercat să salveze ultimii 11 elefanți rămași în zonă. Parcul a avut succes și a crescut cu timpul ca acum să aibă peste 600 de elefanți.
Treptat s-a tot cumpărat teren agricol și parcul s-a mărit. Chiar și acum e pe diferite secțiuni.
În secțiunea din sud, între Colchester și orașul Addo, sunt drumuri asfaltate și se poate face foarte ușor self-drive.
În alte secțiuni ale parcului, drumurile nu sunt atât de bune și se poate merge doar cu mașina cu ghid a parcului 4X4.
La prima oră am fost la poartă și am cumpărat bilet. Chiar după poartă e o zonă de tufișuri și nu vezi multe animale. Tufișurile sunt destul de înalte și vin până lângă drum.Vreo jumătate de oră nu am văzut nici un animal. Chiar ne gândeam că am făcut mare prostie cu parcul ăsta, că nu se compară cu Kruger.
La un moment dat tufișurile dispar și se ajunge într-o zonă de câmpie. Aici poți vedea destul de multe animale. Se vede mâna omului, linia de demarcare a tufelor fiind dreaptă.
Pentru cei care nu au o zi întreagă la dispoziție, poate ar fi mai bine să intre pe la poarta din orașul Addo. Aici se poate merge și la Main Camp. La acest camp principal au și o zonă de unde se pot urmări elefanții care vin să se adape la un bazin de apă. Groapa de vizionare e la nivelul solului și ești foarte aproape de ei.
Eventual se poate intra pe la Addo și ieși pe la Clouchester. În parc nu poți circula cu viteză, deci dacă mergi pe drumurile asfaltate din afară parcului poți ajunge mult mai repede la Addo.
Mai e bine de știut că parcul are diferite secțiuni și unele nu sunt unite între ele.
La ocean e o zonă de dune de nisip. În aceste dune se fac Walking Safari. Nu aveam timp pentru așa ceva, dar vroiam să văd dunele măcar din parcare. Am încercat la secțiunea de lângă Colchester, pe seară, când am ieșit din parc. Ideea era că aș fi fost acoperit de același bilet care îl procurasem în ziua respectivă. Nu am reușit să găsesc drumul potrivit. Am dat de o barieră și acolo ni s-a spus că e un parc privat. Ar fi trebuit să plătesc alt bilet.
Probabil ar fi trebuit să merg la Woody Cape. Am reușit să văd dunele doar din spate, nu am apucat să vedem oceanul.
Dar să revin la parc și plimbarea de o zi în self-drive.
În zona de tufișuri am urcat până la un look out point, unde ți se dă voie să ieși din mașină, pe risc propriu. Am văzut câțiva elefanți cum se mișcau printre boscheți. Zici că-s tancuri. 🙂
Elefanții din Addo au o culoare mai portocalie. Pâmântul e mai roșiatic și de la băile lor de nisip, capătă această culoare.
Pe vremuri au fost hrăniți cu portocale de la fermele din zonă și unii dintre ei au căpătat dependență. 🙂 Acum portocalele sunt interzise în parc. Poate și de la atâtea portocale și-or fi schimbat culoarea?
Când am dat de câmpie am început să vedem multe alte animale. Sunt foarte multe antilope Red Hardebeest. Cred că aici le-am văzut prima dată. Nu cred că le au în Kruger.
Alte animale le știam deja. Zebre, focaceri, Kudu, Common duicker, struți, elefanți, buffalo etc.
Am văzut prima dată o familie de „meerkat”. Nu cred că le văzusem înainte. Erau însă destul de departe și nu le-am văzut bine. Inediți mi s-au părut și elanzii.
Dintre starurile acestui parc mai sunt țestoasele leopard și flghtless dung beetle. Acești gândaci de bălegar am impresia că sunt protejați.
E o problemă cu vehiculele, deoarece elefanții folosesc destul de mult drumurile și gândacii vin la muncă pe asfalt și sunt călcați de mașini. Trebuie să fiți atenți la ei și să evitați bălegarul, dacă se poate.
Momente interesante au fost când am dat și peste o leoaică ce părea că stă la vânătoare. Am observat-o datorită numărului mare de mașini din zonă și am stat și am urmărit-o o perioadă. A fost un moment când se încordase și crezusem că va porni la atac. Cred că era în așteptarea unei oportunități de a porni o ambuscadă.
Era interesant că unele animale știau că era acolo și stăteau și o urmăreau destul de aproape. Era o antilopă din asta Hartebeest și stătea și se uita fix la leoaică. Au mai trecut prin zonă și niște șacali și niște focaceri.
Porcii mi se păruseră că nu știau că era acolo. Se apropiaseră foarte mult. Cred că era sătulă altfel i-ar fi putut prinde destul de ușor.
În alt loc am dat peste un leu mascul, care stătea la umbra unui copac. A dormit toată ziua. Îl văzusem dimineața și pe seară tot acolo era.
Din nou niște porci se apropiaseră foarte mult de el. Era o scroafă cu purcei. Parcă-i adusese maică-sa anumit pe ăia mici să-l prezinte pe domnul leu și să-i avertizeze de ce să se ferească.
Am dat și peste foarte mulți elefanți.
Comparativ cu Kruger, parcul ăsta e mai ușor de făcut. Nu că ar fi Kruger greu, dar acolo ai mult mai multe opțiuni și parcul e mult mai mare. La Addo e perfect pentru o zi în self-drive.
Parcul își face reclamă ca fiind singurul parc care are The Big Seven. Pe lângă cei 5 arhi cunoscuți adăugându-se Marele Alb și balenele care trec pe lângă coastele parcuri.
Se organizează călătorii cu barca, dar am impresia că pleacă doar din Port Elizabeth.
Îmi pare rău că am ratat plimbarea pe dunele de nisip. Dacă aș fi avut mai mult timp prin zonă m-ar fi tentat.
Deci combinat cu Port Elizabeth aș zice că parcul merită cel puțin două zile.
Am petrecut o zi plină în parc și am fost foarte mulțumiți de ce am văzut. E destul de aproape de Cape Town, e malaria free și e o experiență interesantă. Nu e la nivelul lui Kruger, dar e foarte aproape.
Când am ieșit din parc am mai dat o tură prin Clochester deoarece nu reușisem să înțeleg mare lucru cu o noapte înainte.
Oraș de albi cu vile elegante, cu oameni de securitate pe la intrările în oraș. Negri prea puțini sau înghesuiți prin townships. Aveam impresia că intrăm în zona majoritar albă a Africii de Sud.
Am fost pe malurile râului Sunday și am admirat dunele de nisip de pe cealaltă parte a râului. Nu aveam cum să ajung la ele.
O jumătate de zi în orașul Port Elizabeth
Pentru a doua zi, aveam programat să acoperim din nou o distanță bunicică, dar am zis să dăm o raită și prin oraș.
Nu aveam de gând să vizitez ceva anume ci doar să iau pulsul orașului puțin.
Porth Elizabeth a fost fondat în 1820 de coloniști britanici pentru a întări granița cu cei din tribul Xhosa. Au fost vreo 4000 de coloniști la început. E un port important și e un oraș cunoscut pentru sporturile acvatice, având vreme bună și marea caldă mai tot timpul anului.
În centrul orașului, fondatorul aceste comunități său a construit un parc și un monument în formă de piramidă în amintirea soției sale, Elizabeth, după care a fost numit și orașul. Acest părculeț e numit Dunkin Reserve.
Lângă piramidă prin 1861 a fost construit și un far. În far își au sediul cei de la biroul de informații turistice. Farul se poate vizita și se poate urca în vârf de unde este o panoramă frumoasă asupra orașului și a golfului.
Am urcat și noi până în far și am admirat clădirile.
Aveam impresia că sunt în Anglia. Am putut vedea un hotel, o biserică, se mai vede un stadion destul de modern, o fortăreață etc. Parcă nu mai eram în Africa.
Am mers și pe lângă ocean unde au o plajă foarte frumoasă și întinsă. Acolo mai este și un acvariu/delfinariu – Bayworld, dar era închis.
Interesant orașul, mai ales pentru cei interesați de sporturile acvatice. Apropierea lui de Addo, îl face interesant. Probabil și plimbările cu barca după rechini și balene trebuie să fie interesante.
Mie influența britanică mi s-a părut cam prea apăsătoare aici. Acest sentiment însă avea să fie predominant pentru ce avea să urmeze după Port Elizabeth.
