Munții Scorpiei (Drakensberg) se întind pe o distanță de peste 1000 de kilometri. Cea mai renumită zonă însă este cea de la granița dintre KwaZulu-Natal, Lesotho și Free State, ei fiind aici cei mai înalți. Numele Zulu pentru acești munți este UKhahlamba, care s-ar traduce Zid de Suliți. Am fost cazați în zona asta la o fermă de vreo 100 de hectare deținută de albi.
Continuare de aici.
Între Nelspruit și Cape Town sunt aproximativ 2000 de kilometri, pe cea mai scurtă rută. Dacă ar fi să conduc 500 de km pe zi, mi-ar trebui 4 zile doar pentru condus. Ăsta a fost planul inițial să fac reprize de condus de aproximativ 500 de kilometri într-o parte a zilei și să vizităm câte ceva în cealaltă jumătate.
Mi-am dat seama că trebuie să renunț la partea de est a Africii de Sud, deoarece pur și simplu nu mă încadram în vreo săptămână.
Nu am stabilit nici o rută exactă, urmând să facem traseul din mers în funcție de cum ne simțim. Ca să acopăr ceva teren, am încercat să acopăr o distanță de vreo 500-600 de kilometri pe zi între obiective și cazări de o noapte.
În următoarele articole am să vorbesc despre traseul pe care l-am făcut noi. Nu știu dacă a fost cel mai bun sau nu și nici nu are rost să vorbesc despre locuri pe care nu le-am vizitat. Nici 3-4 luni nu cred că ajung să vizitezi tot ce are Africa de Sud de oferit.
Am tăiat Swaziland și Lesotho de pe listă din start. Ne-ar mai fi costat câte 50 de dolari fiecare vizele de intrare și ar fi trebuit să plătesc în plus și pentru mașina închiriată. Cei de la rent-a-car, vor niște taxe extra dacă se vizitează țări vecine. Aveam să ne concentrăm pe Africa de Sud și să lăsăm astea două țări pe altă dată.
Despre Escarpement și Drakensberg am mai vorbit. Deși se întind până aproape de Kruger, când e vorba de Drakensberg, toată lumea se referă la partea mai cunoscută – cea de la granița dintre Kwazulu Natal și Lesotho. Sunt două rezervații naturale importante în zona asta: Royal Natal National Park spre nord și Ukhahlamba-Drakensberg Park spre sud.
Am citit lucruri bune despre Royal Natal National Park și fiind ceva mai mic am decis ca pe ăsta să-l vizităm.
Am ales o cazare cât de cât aproape de intrarea în acest parc pe lângă orașul Winterton.
Drumul dintre Nelspruit și Winterton
Distanța pe care am avut-o de parcurs în acea zi a fost de 524 de kilometri. Am venit în cea mai mare parte pe N11. Drumul a fost foarte bun și în general destul de drept. Se merge lejer cu 120km/h. Cam atât parcă era limita de viteză.
Tema zilei au fost marile ferme și terenuri agricole.
no images were found
Terenuri agricole foarte mari toate înconjurate de garduri. Satele și orășelele de negri sunt pe terenuri foarte mici și locuințele sunt aglomerate și sărăcăcioase. Majoritatea dintre ei probabil lucrează la fermierii albi.
Problema fermierilor albi (White farmers)
Aproximativ 70% din terenul agricol din Africa de Sud e deținut de fermieri albi. Populația albă e aproximativ 9% din populația totală a Africii de Sud de 58 de milioane.
După picarea Apartheidului, minoritatea albilor și-au păstrat mai departe drepturile și deși sunt puțini ca număr, în mare parte ei sunt cei cu puterea economică.
La un sfert de secol după Apartheid problemele de atunci și inegalitățile dintre clase/etnii nu au fost încă rezolvate. În ultimul timp se vorbește despre expropierea fără compensație a unui procent a acestor proprietăți deținute de albi.
Au mai avut loc atacuri asupra fermierilor albi și acestea sunt exploatate de extremiștii din ambele tabere. Unii spun că atacurile nu au fost motivate de rasă ci de jaf și atacurile împotriva fermierilor negrii sunt la fel de multe. Nu vreau să intru prea mult în detaliile politice. Un articol pe această temă este și la Wikipedia.
Un documentar interesant și destul de echilibrat pe această temă îmi pare acesta:
Ce am văzut de-a lungul drumului?
De obicei fermele au construit câte un lac artificial pentru irigații. În Africa de Sud e numit „Dam” – sau baraj. Cred că adună acolo apa în sezonul ploios ca să aibă cu ce să ude terenurile când e nevoie.
Unele ferme se ocupă cu porumbul, altele cu fânul iar alții sunt crescători de animale.
A fost interesant că în unele locuri am văzut și turme de animale sălbatice, dar care erau crescute la ferme. Am văzut turme de antilope eland.
Pe lângă iazurile de lângă ferme de obicei sunt multe păsări. Am mai văzut un soi de cocori pe unele câmpuri, iar șoimii erau și ei destul de des întâlniți.
Când vine vorba de păsări întotdeauna zărești ceva nou și speciile diferă de la zonă la zonă.
Cazare la Berg Backpackers la o fermă de albi
Rezervarea am făcut-o prin booking.com și a costat aproximativ 500 rand de persoană pe noapte. Inițial am făcut rezervare doar pe o noapte. Am primit un email de la proprietari prin care ni se spunea că interfonul de la poartă nu funcționează, să le dăm un mesaj pe telefon când ajungem deoarece nu au recepție 24/7. De asemenea ne asigurau că: „We live in a safe and secure area.”
Aveam să întâlnim destul de des treaba asta cu siguranța, mai ales atunci când proprietarii sunt albi.
Nu mai țin minte pe la ce oră am ajuns. Cred că pe la vreo patru. Cazarea e pe o fermă de vreo 100 de hectare.
Am mers o bucată bună pe un drum neasfaltat până am ajuns la poarta fermei. Tot terenul lor e înconjurat de garduri. Ca prin alte părți de altfel.
Am trimis mesaj și a venit o bătrânică cu o mașină și ne-a deschis poarta fermei, după care am urmat-o cu mașina până la clădirea unde e hotelul.
O clădire pe un singur nivel cu mai multe camere cu o grămadă de iarbă verde pe lângă. Am putut parca mașina chiar lângă cameră.
Mai târziu a venit și o tânără. Cea care ne deschisese poarta era soacră-sa. Cei tineri se ocupau de hotel. Soțul femeii tinere era pe tractor, a lucrat toată ziua și a trecut și el pe la noi pe seară. Erau câmpuri de porumb în jurul caselor din mijloc. Soacra avea o casă, cei tineri altă casă și mai erau și alți membri ai familiei. Mergeau cu mașinile între case.
Am întrebat ce am putea face prin zonă și ne-au zis că ne putem plimba în jurul barajului (Dam). Amenajaseră un loc de plimbare.
Am trecut și pe lângă hambarele fermei unde aveau fel de fel de mașinării și echipamente agricole. Cuplul tânăr are și un balon și pot organiza călătorii cu balonul. Am văzut asta și pe siteul lor și am văzut și balonul într-un hambar.
Ne-au spus că au avut cândva un ornitolog cazat la ei și le-a spus că au o mulțime de specii păsări sălbatice pe lângă iaz. Vreo 300?
Ne-au mai avertizat să avem grijă la crocodil. Cu ceva timp în urmă avuseseră un crocodil în iaz, dar cică nu-l mai văzuseră de vreun an. Nivelul apei era cam scăzut. Probabil plecase domnul crocodil, dar să avem grijă totuși.
Într-adevăr am văzut foarte multe păsări pe lângă iaz. Au fost și câteva specii pe care nu le-am mai văzut până atunci.
Am fost surprins să văd și o impala pe celălalt mal al iazului. Acolo începeau niște dealuri iar în depărtare se vedeau munții Drakensberg.
Cea mai mare surpriză a fost când am observat vreo 4 girafe umblând libere pe dealurile de acolo. Mai apoi aveam să observăm și alte antilope, dar au rămas destul de departe.
A fost o surpriză pentru noi să vedem girafele și animalele sălbatice. Atâta pământ să ai, de se plimbă girafele libere?
Fiind pe proprietate privată aceste animale pot fi vânate. Am impresia că proprietarii pot organiza și vânători, dar nu-și fac reclamă. Mă gândesc că se axează mai mult pe piața locală și pe cunoscuți.
Am fost impresionat de cât de multe se pot afla pe o fermă.
no images were found
Ne-am simțit atât de bine aici, că am hotărât să mai luăm o noapte de cazare și să avem o zi plină în Drakensberg.
În prima seară am fost singuri pe acolo și am făcut un grătar. A doua seară au mai venit niște negri. Cred că erau muncitori pe undeva. Mai era o negresă care venea și făcea curat.
Royal Natal National Park
A doua zi de dimineață am mers să vedem acest Parc Național de la baza munților Drakensberg. Am plătit 80 de rand de persoană intrarea.
Cea mai importantă caracteristică a acestor munți este așa numitul Amfiteatru. Cum îi sugerează și numele, o parte a munților are forma unui amfiteatru. Se vede din mașină cum te apropii de munți.
Sunt diferite rute de hiking în această zonă.
Două dintre cele sunt mai importante: Cascades și Tugela Gorge Walk.
Ruta de hiking Tugela Gorge Walk, ia vreo 6 ore și merge prin canionul râului. După Angels Falls din Venezuela, Tugela Falls (Articol Wikipedia ) este a doua cea mai înaltă cascadă din lume. În prezent e măsurată la 948 de metri, dar sunt unii care spun că ar fi corect să aibă 983 de metri, ceea ce ar aduce-o pe primul loc.
Deși mi-ar fi plăcut să fac această rută, nu ne puteam încadra ca timp. Are și niște zone mai dificile unde trebuie să treci printr-un tunel și să traversezi și râul de câteva ori.
Am ales să facem ruta mai ușoară până la Cascades. Aici sunt alei pe lângă râul Mahai și după vreun kilometru jumătate se ajunge într-o zonă unde sunt câteva cascade. Mai sus de ele se poate face baie.
Amicii mei au rămas la baie și eu am mai continuat o bucată la deal, până la o piatră de unde se văd două cascade: Tiger Falls și Gudu Falls.
Dintre animalele interesante pe care le-am văzut a fost un șarpe de apă. Stătea în râul de munte și doar scotea capul la suprafață să respire. Tot în apa râului mai era și un crab. Am mai văzut diferite păsări iar pe lângă parcare era un grup de babuini.
Atracția acestor munți sunt panoramele și rutele de hiking. Erau mulți tineri localnici (albi) care făceau aceste rute.
Cred că se pot pierde multe zile în zonă în cazul celor pasionați de drumeții. Nu mai pun la socoteală și celălalt parc din sud unde sunt și mai multe cărări. În zonă mai sunt și multe peșteri cu picturi ale celor din tribul San. Cei din tribul San nu mai sunt prin zonă acum. Au fost decimați sau împinși de aici de către coloniști.
Am petrecut o zi plină admirând frumoasele peisaje din acești munți. Platoul seamănă oarecum cu Munții Simien din Etiopia.
Mi-ar fi plăcut să încerc să ajung și la Tugela Falls, dar nu eram pregătit tura asta.
Pe seară am mai dat o tură pe lângă iazul de le ferma noastră și am mai văzut alte păsări și un apus de soare minunat.
Fiind în mijlocul câmpurilor agricole, noaptea era foarte liniște și foarte frumos.
Am fost impresionat de această fermă de albi și a fost foarte interesant să văd cum trăiesc. Au fost foarte de treabă.
Drumul de Winterton la Addo Elephant Park
Deoarece am avut două nopți de cazare, am hotărât ca a doua zi trebuie să recuperăm și să facem mai mulți kilometri. Am hotărât să mergem în apropiere de Addo Elephant Park, unde să luăm din nou două nopți de cazare. Aveam de parcurs 950 de km într-o zi.
Am renunțat la Durban. Durban e centrul comunității indiene din Africa de Sud. Un motiv pentru care am renunțat la el a fost faptul că am citit că nu e foarte sigur.
Îi întrebasem pe cei de la ferma noastră pe unde e mai bine de mers și ne-au zis că prin orașul Bloemfontein. Chiar dacă ei erau în provincia Kwazulu-Natal, erau mai aporpiați sufletește de Provincia Free State. Dintre cele două provincii istorice ale Afrikaans, una era Orange Free State. Am impresia că aveau capitala la Bloemfountein. Probabil din nou o zonă cu ferme imense deținute de albi (majoritari Afrikaans).
Gps-ul ne arăta că e mai scurt drumul prin Kwazulu Natal.
Am zis că mai bine să-i vedem și pe cei din tribul Zulu.
Drumurile și satele din KwaZulu-Natal
Cei din tribul Zulu sunt războinici renumiți și s-au bătut și cu britanicii și cu Afrikaans. Apar și prin multe filme făcute mai ales de britanici. Datorită acestui renume al lor de războinici, sunt căutați și de turiști. Se aranjează fel de fel de spectacole pentru turiști în acest sens. Eu eram interesant mai mult să văd cum trăiesc acum.
Pe unde am trecut noi, a fost o zonă cu multe dealuri golașe, iar în dreapta se mai trecea pe lângă Escarpment, pe platoul căruia sunt cei din Lesotho.
no images were found
În satele Zulu, casele nu mai sunt atât de îngrămădite. Sunt așezate pe câte o pantă și sunt foarte colorate. Destul de fotogenice. De obicei au și câte o toaletă în colțul curții. Case colorate și toalete cu burlan în colțul curții. Așa i-am văzut eu pe Zulu. Nu am înțeles pentru ce era burlanul de la toaletă. Aerisire?
Amendă primită de la Poliția „Zulu”
Ne-a prins noaptea pe drum. Într-un oraș am trecut pe lângă o mașină de poliție care era parcată lângă un semafor. Am mai mers câțiva zeci de kilometri buni. Nu am depășit viteza limită. Cred că am ținut-o la 120 de km/h, sau cât era limita legală pe acolo. Deodată mă trezesc că cineva aprinde girofarurile de poliție în spatele meu și mă trage pe dreapta. Mașina e poliție era un jeep 4X4, un el și o ea.
Cei cu mașina de poliție ne-au urmărit o bucată bună. Probabil se așteptau să depășesc limita de viteza. Erau drumuri libere printre munți și ar fi fost de așteptat.
Vine la mine și mă întreabă dacă am depășit viteza. I-am zis că nu.
Apoi s-au trezit că cică nu aș fi semnalizat când am schimbat direcția de mers. Vrăjeală.
Doamna m-a chemat la mașina ei, să-mi arate amenzile.
500 de rand, că n-am semnalizat. Nu-mi poate tăia însă amenda, că e închisă secția de poliție, dar mă scrie a doua zi.
A fost caz tipic de șpagă și de hoție pe față din partea poliției, dar nu aveam să mă pun în gură cu ei. A fost singura dată când am dat bani la poliție în călătoria asta. În retrospectivă, mă gândesc că ar fi trebuit să negociez abureala asta. Dar nu știam cum merg treburile.
Lucrul bun a fost că mi-a zis că urma un pod unde erau niște măgari și să încetinesc acolo, că sunt multe accidente în zona aia. Feriți-vă de măgăruși! 🙂
E trist că și poliția din Africa de Sud umblă să te belească. Aș zice că poate are de a face că treceam prin zona de influență Zulu, dar probabil se întâmplă și prin alte părți.
Am ajuns cu noaptea în cap la cazarea noastră de lângă Addo Elephant Park, unde ne aștepta o altă familie de albi.
În Concluzie
E nevoie de mult mai multe zile pentru a vedea toate obiectivele din Natal sau zona Munților Drakensberg. Se pierde mult timp cu condusul și distanțele sunt mari. Călătoria e frumoasă, dar e și obositoare. Zona Munților e frumoasă în special pentru iubitorii de drumeții. Panoramele sunt superbe și chiar dacă am petrecut doar o zi, am simțit că am luat puțin pulsul locului.
Au fost interesante și satele Zulu. Poliția lor însă, nu pot spune că am îndrăgit-o foarte mult. 🙂
Citește și continuarea aici.
