Dus De Acasă.ro

În Aswan la obeliscul neterminat și printre nubieni (3)

TraianS Blog, Egipt No Comments

Aswan era orașul din care aveam să-mi pregătesc ieșirea din Egipt. E un oraș turistic cu o populație importantă de nubieni. Era orașul din care Egiptul se aproviziona cu granit și la una din vechile cariere găsim un Obelisc Neterminat. Ce altceva se mai poate vizita în Aswan?

Aswan13


  

Continuare de aici.

Aswan mă interesa în primul rând datorită consulatului Sudanului din acest oraș și datorită faptului că era orașul din care îți făceai exitul din Egipt înspre Sudan. Din ce citisem pe net se părea ca aici era cel mai ușor de luat viza pentru Sudan. Sudanul are și ambasada în România la București, dar din ce aflasem pe net la acea ambasadă era destul de complicat. Trebuia invitație din Sudan, scrisoare de recomandare de la ambasada României, bla bla. Părea complicat. Ăștia din Aswan păreau mai relaxați. Acuma nu era sigur că aveam să iau viza, dar aveam să văd mai apoi ce voi face în funcție de ce răspuns îmi dădeau.

Revenind însă la Aswan, pe lângă că avea consulatul ăsta despre care vorbeam, această localitate e considerată și unul dintre orașele turistice ale Egiptului.

Cred că atracția numărul unu a orașului ar fi Templul de la Abu Simbel. Faimosul Templu al lui Ramses al II-lea cioplit în unul dintre malurile stâncoase ale fluviului, care mai apoi la construirea barajului Aswan și creșterea apelor a fost mutat ceva mai la înălțime pentru a nu rămâne sub Lacul Nasser. Problema e că din Aswan până la Abu Simbel mai sunt vreo 280 de km.

A rămas să mai analizez problema cu Abu Simbel, dar până una alta prioritățile erau viza pentru Sudan și să văd ce altceva mai avea de oferit orașul. Ambasada era închisă într-o zi de Miercuri, când mă trezisem eu pe acolo, astfel că aveam un „full day” pentru a explora orașul.

Am fost cazat vreo trei nopți la „Nuba Nile Hotel Aswan”, un hotel de lângă gară, care a fost destul de scump la ce oferea. Nu reușisem însă să găsesc ceva mai ieftin pe booking.

Aswan – Orientarea în spațiu

Aswanul e foarte ușor de înțeles. Sunt vreo trei străzi paralele cu Nilul dintre care pe una e bazarul (sau cum zic arabii Souqul) și pe alta e Cornișul (sau Cornișa dacă vreți 😛 ). Orașul se află pe partea estică a Nilului.

O chestie pe care nu o știam e că vechii egipteni obișnuiau să-și îngroape morții pe partea vestică a Nilului. De aceea și la Luxor și la Cairo veți găsi Valea Regilor și respectiv piramidele pe malul vestic. Avem orașul viilor pe malul dinspre răsărit și orașul morților pe malul dinspre apus.

Aswan e locul unde apar și primele cataracte pe Nil. Nu înțelesesem exact ce sânt aceste cataracte, dar mai apoi m-am prins. E un loc unde în albia râului apar fel de fel de bolovani, cascade, rapids etc. și fluviul nu mai este navigabil. Până la Aswan în Sudul Egiptului, se putea veni cu o felucă ce pornea din Marea Mediterană, în aproximativ 28 de zile. Nu era nici un obstacol până în acest loc.

Feluca este un vas de mici dimensiuni cu pânze și vele care încă mai este folosit și astăzi. Dinspre Marea Mediterană este un vânt care bate constant, iar o barcă ce are de mers în amonte nu are decât să folosească forța vântului. Când vrea să se întoarcă spre Mediterană, lasă curgerea lentă a fluviului să-și facă datoria. Asta cel puțin am înteles eu.

Bunuri din Aswan puteau fi transportate fără probleme cu ajutorul acestor feluci, până la Marea Mediterană și de acolo mai departe în tot Imperiul Roman. În amonte de Aswan, în zonele unde fluviul nu era navigabil, probabil că bunurile trebuiau transportate pe uscat cu ajutorul cămilelor sau asinilor până la următorul segment navigabil. Dintre bunurile transportate probabil că aveam tămâia, mirtul, alte mirodenii, fildeșul și alte lucruri care puteau veni din Africa neagră. Chiar la templul lui Hatshepsut avem imagini despre o expediție a acelor vremuri în țara lui Punt, undeva pe unde e Somalia în ziua de azi, iar la unul din mormintele din Aswan e scrisă povestea unui „pigmeu dansator” pe care faraonul era foarte curios să-l vadă.

Datorită comerțului și findcă era poarta de intrare în Egipt dinspre sud, Aswan avea o importanță strategică majoră. Romanii și apoi bizantinii au ajuns până aici. Urmele trecerii lor pe aceste meleaguri le mai găsim și-n zilele noastre. Pe o insulă din Aswan, Inusula Elefantină avem și Nilometrul (defapt sunt două). Locul unde faraonii măsurau nivelul Nilului și cât de mult a inundat pentru a ști cât să taxeze și cât de productiv sau nu va fi un nou sezon agricol.

Mai avem si Abu Simbel, care era cel mai sudic punct al întinderii puterii Egiptenilor, dar acesta era mai mult un outpost. Prin aceste locații încep să apară încet, încet nubienii. Nubienii sunt un popor antic care trăia de-a lungul Nilului și pe diferite insule pe Nil. Marea parte a teritoriului lor se întindea între Egipt și Sudan.

În epoca modernă s-au construit mai multe baraje la Aswan, dintre care cel mai recent a fost făcut prin anii 1960, printr-o colaborare cu rușii. Nivelul apelor avea să crească mult și a acoperit în mare parte vechea Nubie. O dată cu creșterea apelor s-au desfășurat fel de fel de acțiuni de salvare și relocare a vechilor monumente aflate de-a lungul Nilului. UNESCO a contribuit mult și au fost diferite proiecte la care au participat diferite țării. Germanii s-au ocupat de un anume temple de pe o insulă, polonezii și-au bătut capul cu o mănăstire bizantină etc. etc.

Populația de nubieni a fost și ea mutată. Mulți au venit în Aswan, iar o parte s-au dus în Sudan. Nu-mi dau seama cât e procentajul de nubieni din Aswan, dar este destul de ridicat.

De aceea și Aswan e cumva diferit de celelalte orașe egiptene. Oamenii sunt cumva mai calmi și mai așezați. Femeile nubiene par mai plinuțe și încep să observi mai multe caracteristice africane. Pielea ceva mai închisă, nasul ceva mai turtit etc. Nubienii sunt interesant de urmărit, ca popor.

Destulă istorie.

Ce să vizitezi în Aswan?

Pentru prima parte a zilei am hotărât să vizitez partea de vest a Nilului. Vroiam să trec cu barca pe Nil, să simt puțin deșertul și să arunc o privire de sus asupra orașului. Mă atragea să văd această îmbinare a fluviului cu dunele deșertului. Aswan e unul dintre locurile cele mai bune pentru o astfel de imagine, deoarece este un mic deal lângă fluviu (bun punct de observație), iar dunele deșertului vin până aproape de apă.

Plimbare cu feluca pe Nil.

Dacă te plimbi pe Corniche, pe malul Nilului, ești imediat interceptat de fel de fel de indivizi. Mulți sunt căpitani de felucă, dar majoritatea sunt doar intermediari care încearcă să adune clienți. Ieșirile cu feluca se fac de obicei la apus. Mai toți ies atunci la plimbare cu bărcile pe Nil. Atunci e și momentul când grupurile își aduc clienții la plimbare. Bărcile se pot închiria însă pentru plimbări pe Nil la orice oră. Se pot vizita insulele din centrul fluviului, sau obiectivele de pe celălalt mal. Cel cu feluca poate sta și aștepta după clienți. Prețul ține de numărul de persoane, măiestria negocierii și ce se mai dorește să se facă. Ce se vinde cel mai bine la meniu e „o oră cu feluca la apus”. Nu va fi greu să găsești un căpitan de felucă, deoarece te vor găsi ei pe tine.

Pe mine nu m-a interesat această „experiență” deoarece nu ar fi fost chiar ieftină, iar fluviul se poate traversa în multe locuri cu bărci pentru localnici care fac curse foarte dese, iar prețurile unui bilet sunt foarte mici -de obicei 5 lire egiptene. Chiar se poate face o plimbare și gratis – cu bărcile celor de la Movenpick Hotel – până pe insula unde este hotelul. Normal aceste bărci sunt doar pentru clienții hotelului, dar nu stă nimeni să te întrebe dacă ești sau nu client.

Eu am mers cu bărcile pentru localnici. La maps.me, îmi apăreau de unde pleacă, am găsit pontonul. Am plătit unui nene care stă pe mal 5 lire egiptene și în vreo 5-10 minute a și venit barca. În barcă locurile sunt segregate. Femeile și copii stau într-o parte a bărcii, iar bărbații în cealaltă parte.

Nu am știut de această separare pe sexe, dar a avut unul grijă să mă cheme în partea pentru bărbați. Traversarea Nilului nu durează mult.

Mormintele Nobililor din Aswan

Dacă ați văzut morminte ale nobililor la Luxor, nu știu dacă merită să le vedeți și pe astea. Eu încă aveam de mers la Luxor și nici nu fusesem într-un mormânt egiptean până atunci așa că am vrut să le văd. Și Frommer’s le dă vreo 2 stele (din trei) și am zis că nu-i rău.

După ce am debarcat am mers puțin spre munte, după care am făcut la stânga. Chiar lângă debarcader e unul care oferă plimbări cu cămila. Dacă faceți dreapta se ajunge la un sat nubian, cu case colorate.

Casa de bilete pentru mormintele nobililor nu e departe de debarcader, în partea stângă.

Ăla cu cămila zicea că pot să iau bilete la morminte , după care să mergem roată prin spatele muntelui (și prin satul nubian daca vreau), după care din vârful dealului putem continua spre Mănăstirea Sfântului Simion. I-am zis ca vreau să văd întâi mormintele și după aia mă mai gândesc. El zicea că sunt vreo trei kilometri până la mănăstire. Defapt e la vreun kilometru distanță și drumul până acolo nu ia mai mult de jumate de oră.

Am cumpărat bilete pentru morminte de la o casă de bilete – costul a fost de 60 de lire egiptene. Se urcă pe niște trepte antice tăiate în stâncă, ce veneau direct de la Nil. Probabil pe aici treceau și procesiunile funerare care îl aduceau pe cel decedat. Am observat că fiecare mormânt avea un astfel de set de scări care urcau dinspre Nil în linie dreaptă. Multe însă fuseseră acoperite de nisip, doar unul fusese curățat și era în prezent folosit de cei care doreau să ajungă la situl arheologic.

Ajuns în capul scărilor, mă ia în primire un nene cu niște chei în mână care îmi controlează biletul și mă întreabă într-o engleză stricată dacă am nevoie de ghid.

Îmi amintii ce citisem pe wikitravel și de avertismentul lor: „Most of the tombs are locked or blocked off, probably by staff looking for tips. „**Note that some locals will hang around the entrance as you climb the hill, and tell you that it’s closed and you need a key. They will show you a key, implying that they can help you gain access…for a small fee. Just tell them, „no thanks….just looking”, and they should leave you alone. „

Sfătuit așa de Wikitravel, i-am zis că nu am nevoie de ghid. Îmi spune, arătându-mi cheile că atunci nu are ce face (adică nu deschide). Îl întreb, păi atunci de ce am mai plătit biletul? Zicându-i treaba asta, îmi zice să-l urmez. Mă duce la unul din morminte, aprinde niște becuri de la un panou electric și deschide o ușa de metal. Ne plimbăm puțin prin înăuntru.

Mormântul a fost săpat în munte iar coloanele sunt și ele cioplite direct din stâncă. Sunt câteva locuri cu hieroglife pe care mi le arată, dar nu am timp să înțeleg mare lucru. Îmi arată un loc unde cică erau îngropate mumiile. Era cam varză la engleză, nu știu ce mare afacere făceam dacă mi-l angajam ca ghid din prima. Din ce am mai văzut și prin alte părți de multe ori bogățiile erau și ele îngropate în fel de fel de puțuri ascunse. Unele săpate la mare adâncime pentru a le feri de hoți sau tombraiders. Desenele erau de multe ori scrijelate în piatră iar mai apoi pictate ca să le dea un 3D look.

M-am simțit ca prin Capadocia prin mormintele astea scobite în munte.

Am văzut vreo 2 sau 3 morminte, cu ghidul meu. Îl chema Ali și i-am dat ceva bacșis la urmă. E o problemă destul de mare cu bacșișul în Egipt. Fiecare păznicuț din ăsta vrea bacșiș și problema sunt banii mărunți, deoarece se termină repede și nu prea ai unde să schimbi.

E bine de dat bacșiș dinainte și te tratează ca pe un rege. Bacșișurile nu trebuie să fie mari ci mărunte și dese. E o chestie a culturii lor care trebuie învățată. Nu știu dacă din cauza turiștilor s-a ajuns la sistemul ăsta, dar e posibil.

Mormintele care sunt într-o condiție mai bună sunt închise. Dar sunt multe care s-au prăbușit sau se văd pe jumătate. Cel mai interesant lucru pe care l-am văzut a fost să găsesc rămășițele unei biserici ortodoxe aici. Nu citisem nicăieri despre ea și nu-mi dau seama cât de veche era, dar după cum arătau picturile îmi imaginez că trebuie să fi fost destul de veche. Datorită mediului arid și uscat, picturile au mari șanse să se păstreze în timp.

Nu era un lucru nou știut pentru mine ca o religie mai recentă să construiască peste simbolurile unei religii mai vechi. Dar biserica asta construită printre mormintele pline de hieroglife egiptene a fost o surpriză. Sentimentul a fost similar ca acela pe care l-am avut cândva într-o catedrală coptică din Cairo când am văzut o icoană cu Iisus copil, trecând cu Fecioara Maria și Iosif pe lângă Nil, iar piramidele din Ginza se vedeau în fundal. Icoană reprezenta fuga în Egipt. Deși am mai văzut prin țară icoane cu aceeași temă, nu-mi aminteam să fi văzut una cu piramidele.

După ce m-am mai plimbat printre ruine și am mai admirat desenele de pe diferite coloane, Ali mi-a arătat o cărare pe care puteam urca până în vârful dealului. Aici în vârful dealului se află un monument islamic numit:

Kubbet el-Hawa – sau Domul Vânturilor

E un fel de mausoleu, sau mormânt, în cinstea unui șeic din vechime numit Sidi Ali. Monumentul nu e ceva deosebit dar priveliștea de aici e frumoasă. Se văd insulele – cea mare de pe mijloc e Insula Elefantină, cu hotelul de 5 stele Movenpick la stângă și un sat nubian la dreapta, iar cea din plan apropiat e numită Plantation Island sau Insula lui Kirchener și e un fel de grădină botanică ( nu am ajuns până pe ea). În depărtare se văd multe alte insulițe iar felucele se plimbă printre ele.

Pe malul celălalt ar Nilului se vede orașul modern. În stânga, pe malul vestic se vede si satul nubian, care e frumos de văzut de la înălțime. Căsuțe joase, colorate, îngrămădite în jurul unei moschei.

În dreapta se vedea o cărare înspre Mănăstirea Sf. Simion, dar venisem fără apă la mine și nu am avut curaj să mă aventurez, mai ales că erau orele amiezii.

Mai sus de Sf. Simion pe un alt deal e un alt mausoleu islamic, numit Mausoleul lui Aga Khan. E interesant de văzut de la distanță.

Am stat o perioadă să admir priveliștea, timp în care au venit și doi turiști cu două cămile și doi localnici. Cât timp s-au dus turiștii la pozat cel cu cămilele mă tot chema la poze cu cămila lui. Desigur trebuia bacșiș, dar terminasem măruntul. Am făcut niște poze si cu cămila lui, ca să nu-l dezamăgesc, deși nu prea a fost încântat de mărunțișul care îmi rămăsese.

Am hotărît să mă întorc în oraș, să mănânc ceva, deoarece flămânzisem. O altă problemă era că mi se umpluse unul din cardurile de memorie de la aparatul foto.

Trecerea cu barca a fost la fel de rapidă și simplă ca la venire. Alte 5 lire egiptene decartate.

Unde să mănânci în Aswan?

Îmi place să mănânc în locuri cu mâncare tradițonală dar știu de asemenea că e bine să mănâncî unde mănâncă localnicii, iar localnicii în Aswan mănâncă la McDonalds. 🙂

Am mâncat în altă zi la McDonalds, dar în prima zi am găsit o pizzerie lângă gară și am mâncat o pizza egipteană. Pizza egipteană e destul de groasă și mai are aluat și deasupra, e ca un sandwich. A fost chiar foarte bună și mi-a plăcut și ideea. Trebuie să încerc una acasă.

Pe Corniche sunt fel de fel de restaurante, mai este un KFC, din nou pentru localnici cât și alte restaurante pe malul Nilului. Cred că fac treabă cu grupurile de turiști. Eu am intrat la unul dintre aceste restaurante și am fost singurul client. Restaurantele erau mari și se vedea că au capacitatea să preia grupuri mari. Tot pe la restaurantele de pe malul Nilului se găsește și bere.

Pentru localnici mai sunt ceva restaurante prin Souq, dar mi-au părut destul de prăpădite.

După o pauză la hotel, am pornit la o plimbare pe Corniche. Toți căpitanii de feluca sunt destul de amuzanți prin felul în care încearcă să te abordeze. Au fel de fel de metode. Unii sunt direcți iar alții încearcă pe ocolite. Sunt unii care vin cu un pumn de mărunțiș și te întreabă dacă știi din ce țară sunt banii. Asta e doar o scuză ca să se bage-n vorbă. După câteva serii de întrebări și împrieteneli se ajunge la problema feluca. E o artă și asta de a pescui clienți.

Am mers până în capătul Cornicheului unde am văzut o mare biserică coptică. Eram de fapt în căutarea unui parc, dar nu am reușit să dau de el.

Catedrala Coptică a Arhanghelului Mihail

Catedrala e destul de impozantă de afară, cu o arhitectură ce pare modernă. Deoarece eram prin zonă am hotărât să o vizitez. Intrarea era gratis și nu prea era mare securitate pe acolo. La Cairo când fusesem în cartierul coptic simțisem că intrasem într-un ghetou. Erau militari la poartă, fel de fel de bariere de beton, controale de scuritate etc. Se pare că populația în Aswan e mult mai relaxată în ce-i privește pe creștini, sau poate că numărul lor aici este mult mai mare decât în Cairo.

Am intrat în biserică și după ușă era un grup de tineri pe niște scaune care aveau un fel de discuție în cerc. Probabil pe teme religioase. După ce i-am salutat m-am îndreptat spre altar.

Interiorule e destul de modern, cu bănci și cu ventilatoare în tavan. Ce m-a uimit a fost tavanul foarte jos. Am mai pățit la fel prin biserici în Rusia. Deși din afară biserica pare foarte impunătoare, când ajungi înăuntru îți dai seama că e pe mai multe etaje, iar primul etaj e doar o încăpere normală cu o înălțime a unei săli de conferințe. Sufăr de un sentiment de claustrofobie în astfel de biserici, eu așteptându-mă la încăperi largi și luminoase cu ziduri pictate.

Altarul era foarte simplu cu un fel de perdea roșie și câteva icoane. Mai era un set de icoane pe un perete lateral care reprezenta minunile lui Iisus. Toate icoanele erau destul de noi. Ce îmi place la bisericile copte sunt ușile. Fac uși mari din lemn în care sunt îmbinate fel de fel de alte materiale. Ar trebui să citesc mai multe despre biserica Coptă, deoarece istoria lor mi se pare foarte interesantă.

Vizita la biserică nu a durat mult și ieșind afară mi-am dat seama că nu sunt la foarte mare distanță de Muzeul Nubian. A mai fost ceva de mers, pe drum mai fiind acostat de o gașcă de copii care au început să-mi cânte fel de fel de cântece în engleză ca să le dau bani. Deja se făcuse foarte cald iar când am ajuns la muzeu a fost foarte bine deoarece în interior mergea aerul condițonat.

Muzeul Nubian din Aswan

Intrarea a costat 100 de lire egiptene, plus 50 de lire egiptene dacă dorești să faci poze înăuntru.

Acest muzeu a fost deschis în 1997 și este unul foarte modern. E mai modern decât Muzeul Egiptean din Cairo, care a rămas la fel de pe vremea britanicilor. Mulți îl dau drept exemplu pentru viitorul muzeelor din Egipt. Au fost ceva fonduri de la Unesco și ajutor de la japonezi. În mare parte muzeul a fost construit pentru a adăposti mai multe artefacte mutate după construirea Marelul Baraj de pe Nil și pierderea unei mari părți a vechii Nubii. De acolo și numele muzeului care vrea într-un fel să păstreze vie cultura nubiană.

Am văzut ceva muzee la viața mea și mai toate au un foarte mare număr de comori egiptene prin colecția lor. Până și prin cele mai amărâte muzeiașe din Europa, de multe ori găsești câte o mumie egipteană și un sarcofag. Din cele pe care le-am vizitat și-mi aduc aminte fără să pun mâna pe arhive, sunt British Museum care are Rosetta Stone în colecție, Louvre cu o frumoasă colecție de sarcofage pictate – picturile din perioada ocupației romane mi-au părut deosebite, Muzeul de Arheologie din Istanbul, cu multe sarcofage din marmură, cu chipul celui decedat sculptat la exterior – din nou o îmbinare între culturile greco-romane și egipteană, Muzeul Vatican cu multe statui egiptene, Muzeul de Egiptologie din Cairo, prea multe pentru a fi enumerate, dar masca lui Tuthankamon și mumiile regilor ar fi highlights, St. Petersburg cu sfincșii de pe malul apei etc.

Să nu mai vorbim de obeliscuri care împânzesc mai toate marile orașe. Cele de la Paris, Roma, Istanbul și Londra fiind originale, cărate cu mare greu din Egipt, dar și unele moderne cum e Washington Monument de la Lincoln Memorial.

Că tot vorbim de americani, mi-am adus aminte de Templul lui Dendur, care se află la loc de cinste în Muzeul Metropolitan de Artă din New York. Acest templu a fost oferit drept cadou Americii de către egiptenii, după treaba cu marele baraj. El a fost mutat de undeva de la 80 km sud de Aswan.

Amintindu-mi de aceste lucruri, îmi părea cumva că ma apropii de sursa lor.

Muzeul Nubian are o colecție importantă de artefacte egiptene, dar se axează mai mult pe Nubia.

La intrare este o machetă destul de interesantă cu Nilul și multe temple și monumente contruite de-a lungul lui și care le era poziția. Muzeul e împărțit pe perioade și începe cu cele mai vechi artefacte pe care le are în colecție după car trece la perioadele principale din istoria Nubiei.

Egiptul antic, venirea romanilor, convertirea la creștinism cu copții, bizantinii etc. Împotrivirea nubienilor pentru o perioadă și funcționarea Templul lui Isis de la Philae mult timp în secolele creștine, legăturile cu regatul Meroe (un subiect care mă interesa deoarece vroiam să ajung la piramidele Meroe din Sudan), mai apoi apariția islamului cu diferitele lui perioade etc. Pe final au o serie de manechine și case nubiene care prezintă fel de fel de momente din viața nubienilor, educația, căsătoria, munci agricole etc.

Manechinile, scenetele și iluminare lor, pot spune că sunt foarte reușite.

În secțiunea creștină mi-au rămas în minte mai multe fresce coptice, dar și pozele despre o anume Manăstire de la Faras, un loc unde a lucrat o echipă poloneză. Era în special o icoană a Maicii Domnului în straie împărătești cum nu mai văzusem până atunci. Era o secțiune cu poze despre lucrările din anii 60, întreprinse de echipa poloneză. Nu aveam să știu atunci că aveam să văd originalele în scurt timp, în Sudan.

În concluzie, dacă se întâmplă să fiți prin Aswan, Muzeul Nubian merită vizitat.

După ce am terminat cu Muzeul, am hotărât să merg să văd Obeliscul Neterminat din carierele de granit.

De la Muzeul Nubian e destul de ușor de ajuns acolo. Se merge undeva în spatele muzeului, se coboară dealul, după care se trece prin:

Cimitirul Fatimid

Fatimizii au fost o dinastie musulmană șiită care a fost la apogeu pe la anii 1000. Mai citisem despre cimitire. De exemplu în Cairo, este un cimitir în care în zilele moderne locuiesc mulți oameni săraci, cred că-i zice Orașul Morților. Și cimitirul fatimid din Aswane trecut prin mai toate ghidurile, dar în afară de arhitectura mai interesantă a câtorva vechi morminte nu pare foarte deosebit. Era în drum, mai bine zis e chiar o scurtătură dacă treci prin el venind de la Muzeul Nubian înspre Obeliscul Neterminat.

Aici am fost luat în primire de către un al nene în gabaleya, de-i zice Mohammed, care se pare că e un fel de paznic pe acolo. Din nou ceva bacșiș, chiar dacă nu ai cu adevărat nevoie de el. După ce i-am dat vreo 10 lire egiptene, m-a insoțit până la unul din morminte. Întâi m-a pus să recit în arabă rugăciunea Shahadah: „lā ʾilāha ʾillā llāh muḥammadun rasūlu llāh” și după ce m-a convertit am purces la drum pe cărare prăfuită a cimitirului.

Mormintele vechi au un fel de acoperiș în formă de dom, peste care mai este un nivel cu colțuri, un stil arhitectură islamică foarte interesant și pe care nu l-am mai văzut până atunci. La unul dintre ele era un praf albastru împânzit pe jos. Se pare că ăsta era mormântul unui sfânt și al familiei lui probabil e un loc de rugăciune și pelerinaj.

Dacă aș fi în trecere prin Aswan, nu mi-aș bate capul prea tare să ajung până aici. Datorită faptului că e atât de aproape de 2 obiective importante, probabil însă că merită o fugă scurtă de câteva minute.

Cariera de granit și Obeliscul Neterminat

Bilet – 60 de lire egiptene

După ce ieși din cimitir, trebuie doar să treci drumul și ajungi la cariera de piatră care e printre blocuri. E împrejmuită de un zid mare de fier și are o intrare în stânga, iar ieșirea e ceva mai sus pe drum, au făcut astfel loc pentru o mică zonă de shopping. Se vede că locul e gândit pentru ăștia cu autobuzele. Chiar erau ceva grupuri de japonezi când am fost acolo.

Cariera e ca un fel de deal, dar când vii mai aproape îți dai seama că e granit. De la cariera asta și înca de la una la vest de Mormintele Nobililor , s-au făcut multe dintre statuile și obeliscurile care împânzeau cândva Egiptul.

Atracția principală aici este Obeliscul Neterminat. Se vede foarte clar unde au început lucrările la el, e tăiat foarte drept pe trei laturi și când să-l temine a crăpat pe lungime datorită unei probleme în piatră și l-au abandonat. Dacă ar fi fost terminat ar fi fost unul dintre cele mai mari obeliscuri din Egipt la peste 1000 de tone.

De aici majoritatea erau cărate până la Nil, după care erau transportate cu barjele. Doar să vezi bucata asta de piatră imensă și să-ți imaginezi ce ar fi însemnat mutarea ei, merită vizita până aici.

Souqul din Aswan

Mai pe seară am fost la plimbare prin bazarul din Aswan, dar nu am văzut ceva interesant. Adevărul e că nici nu prea am intrat prin magazine.

O secvență foarte interesantă a fost când la un moment dat am simțit miros de tămâie (sau mirt) și dintr-un magazin apare unul cu o cadelniță. O cadelniță similară cu cele folosite la noi prin biserici. Merge în fața mea și intră îl alt magazin, se duce umple de fum prin înăuntru și la ieșire, proprietarul îi dă câțiva gologani. Am crezut că poate e ceva religios – omul sfințește magazinele? Dar tind să cred că era doar o metodă de a îmbunătăți mirosul și de a alunga diferite insecte, aromele fumului persistând pentru mai mult timp.

Ăsta a fost unul dintre cele mai interesante momente din Aswan.

Viza pentru Sudan la Consulatul din Aswan

A doua zi mi-a fost ocupată cu viza pentru Sudan. Consulatul Sudanului e la ceva distanță de centru, așa că am luat autobuzele locale să ajung până acolo. Am mers de dimineață, dar consulul a ajuns abia pe la 8-9, și mi-a zis să vin mai târziu. Am stat mai mult de jumătate de zi pe acolo. Am completat un formular – unde la cazare în Khartoum și sponsor am trecut Acropole Hotel și abia pe la amiază, mi-au luat pașaportul. Am plătit 150 de dolari pentru viză. Poate am să scriu mai pe lung despre acest proces. Mi-au zis ca s-ar putea să dureze o săptămână până iese viza, dar la ceva insistențe au zis că poate iese duminica. Am dat pașaportul într-o joi.

Eu speram ca să merg Duminică cu feribotul înspre Wadi Halfa. Am mai căutat și locul unde se vând bilete pentru feribot, dar de acolo mi-au zis că nu e nevoie să le cumpăr din timp. Feribotul pleacă doar o dată pe săptămână, într-o Duminică. Până recent era singurul mod de transport dintre cele două țări. Chinezii au făcut însă drum acum și lucrurile s-au schimbat.

Dar să revin la Aswan.

Când m-am întors din Luxor am mai avut o jumătate de zi la dispoziție pentru vizite și am mai fost de câteva ori pe Insula Elefantină.

Insula Elefantină

În primul rând am vrut să vizitez satele nubiene de pe această insulă. Am crezut că pot trece de la Movenpick Hotel în aceste sate. Am luat navele care merg la Movenpick și m-am plimbat o bucată prin incinta și grădinile hotelului, dar înspre sate e ridicat un ditamai zidul și nu se poate trece. Am încercat în zadar să găsesc o cărare, dar nu am reușit. Hotelul e complet izolat de celelalte lucruri de pe insulă. A trebui să iau din nou barcă în Aswan și să iau altă barcă a localnicilor de la alt ponton.

Satele nubiene de pe Insula Elefantină

Sunt două sate nubiene pe insula Elefantină numite Siou și Koti și sunt înghesuite între Movenpick, într-un capăt al insulei și situl arheologic cu vechiul Muzeu Aswan în celălalt capăt. Străzile sunt mai mult niște cărărușe.

Ce mi s-a părut interesant au fost vasele de lut cu apă rece din fața porților. Niște vase de lut ascuțite puse în niște suporți de fier de obicei în număr de trei. O tradiție foarte interesantă de a oferi apă trecătorilor. Aveam să văd multe asemenea și prin Sudan.

Sunt și ceva hotelașe prin aceste sate, dar cred că servesc mai mult hippioți.

După o plimbare am ajuns și la:

Muzeul Aswan și Ruinele vechiului Abu și Nilometrul

Intrarea a fost 70 de Lire Egiptene.

Muzeul Aswan era găzduit în casa arhitectului englez care a contruit primul baraj pe Nil, Sir William Willcocks. De când s-a deschis Muzeul Nubian, au mutat ce era mai interesant acolo. Casa eu am găsit-o închisă, nu știu dacă e tot timpul așa, sau pentru că am ajuns eu acolo la o oră mai târzie.

Cum am ajuns ăla de vinde bilete a chemat la telefon pe unul în galabeya și m-a dus la Nilometru. Dl. Mohammed (10 lire). Nu cred că aș fi nimerit singur. În zonă sunt fel de fel de ziduri, ruine și temple din diferite perioade. La intrare e o hartă destul de interesantă, dar din cauză că s-a construit constant, contrucții mai recente peste ruine vechi, e destul de amețită treaba.

Nilometrul e format de niște scări pe un zid ce dă spre Nil, în partea dinspre oraș. Cobori pe acele scări până dai de apă. Pe pereții scărilor sunt fel de fel de însemne ale diferiților faraoni și arată nivelul apei la un anumit moment. În zilele noastre nivelul apei este mult mai scăzut și se menține la un nivel scăzut și controlat, datorită barajelor.

De asemenea în această zonă au fost mai multe temple ale lui Khnum, zeul berbec și imaginea lui apare în mai multe locuri scrijelite pe ziduri.

Peste vechile ruine există un set de trepte și se poate urca până la un punct de observație. Se poate vedea foarte bine Mănăstirea Sf. Simion și Mausoleul lui Aga Khan. De asemenea am văzut și dealul pe care urcasem când mersesem la mormintele nobililor.

Se mai văd diferite mici temple în care stau statuile din piatră neagră ale zeităților.

O veche ușă din piatră se deschidea spre sudul Nilului indicând parcă direcția de unde veneau apele, și parcă mă aștepta să trec prin ea și să merg și eu în căutarea izvoarelor lui. Eram pe Insula Elefatină, locul în care faraonii și egiptenii se rugau ca să vină destulă apă pe Nil, toată bogăția țării depindea de acest lucru. Eram curios să văd ce voi afla mergând spre Sud.

Dar până una alta, până îmi ieșea pașaportul, trebuia să mă întorc până la Luxor să văd Valea Regilor și templele de la Karnak.

Alte obiective turistice din Aswan pe care nu am reușit să le văd.

Am avut în plan să merg și până la Templul lui Isis de pe Insula Philae și mai sunt niște insule pe acolo, dar ar fi fost prea scump. Aveam nevoie de taxi, feluca etc. etc.

Am mai aflat astăzi scriind acest review despre o carieră de granit din deșert despre care nu am știut când am fost acolo.

De asemenea nu am vorbit mai deloc de Abu Simbel. Speram să mă încadrez până Duminică și să prind feribotul, poate atunci de pe Nil aș fi reușit să văd câteva dintre aceste minunății. Merita ca prima întâlnire cu Abu Simbel să fie făcută de pe Nil, pentru că în primul rând pentru călătorii pe Nil a fost gândit. Să vedem dacă voi reuși să prind feribotul și să am o întâlnire așa cum Ramses II și-ar fi dorit!

Citește și continuarea aici.

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail
, , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.