Dus De Acasă.ro

Cazare în Scoția, la localnicii din Cumnock (1)

Când a venit vorba de cazare în Scoția am avut șansa să putem sta la prieteni. Acest serial l-am scris cu ceva timp în urmă pe AmFostAcolo, după o excursie pe care am făcut-o în Marea Britanie. Am zburat în Scoția unde am stat câteva zile la niște prieteni scoțieni, după care am închiriat o mașină și am mers pâna la Londra.
Scotia00067

Cazare în Scoția, la prieteni

Recent ne-am intors dintr-o scurta calatorie in Marea Britanie. Spun Marea Britanie deoarece am vizitat si Anglia si Scotia. Nu am stat pe la hoteluri ci doar pe la prieteni, deci nu pot spune multe despre cum sunt hotelurile pe acolo.

Sotia, mai ales, era interesata sa vada cum traieste o familie obisnuita de scotieni, englezi etc. Nu stiu daca asa ceva ar putea fi incadrat ca obiectiv turistic, dar o astfel de experienta te invata mult mai multe despre cultura unui popor, modul lor de a gandi etc. , decat poti invata prin carti sau stand la hotel.

Am zburat la Glasgow Airport din Larnaca cu Thomas Cook Airlines. Pretul biletelor a fost undeva la 180 de euro pentru doua persoane cu 1 geanta de 20 kg la cala si doua “standard meal”. Zborul a durat aproximativ 5 ore, de la 18:15 la 21:40. Cand am plecat din Larnaca, pilotul si-a cerut scuze, a zis ca o sa zburam contra vantului si s-ar putea sa intarziem. Cand am ajuns si-a cerut din nou scuze si a anuntat o intarziere de 5 minute. Am aterizat la 21:45. Eu ma gandeam ca o sa avem cine stie ce intarziere de s-a gandit omul sa-si ceara scuze. Am vazut apoi si prin Anglia, prin metrou ca isi cer scuze si pentru cele mai mici intarzieri.

Zborul a fost interesant, desi destul de obositor. E prima data cand zbor atat de mult intr-o cursa directa. In prima faza au impartit, contra cost, pentru cine a dorit playstations portabile.

Apoi au fost cu bauturile si snacksurile. Fiecare avea meniu si putea comanda ce dorea. La standard meal dadeau doar ceai, cafea sau apa. Mai vindeau fel de fel de jucarii, parfumuri etc. la care le faceau reclama prin microfon.

Alt lucru interesant e ca au impartit niste chestionare, pentru cine dorea sa completeze. Daca completai acel chestionar aveai sansa sa castigi vreo 2000 de sterline. Am cerut si eu unul, ca eram curios despre ce era vorba. Mai mult intrebari despre vacante. La ce hotel stai, prin ce agentii cumperi biletul etc. Chiar in welcome speechul din avion, spuneau ceva de genul “welcome to your trip back home”. Cred ca companiile de zbor si-au extins aria de activitate, de la transport, la turism, aranjarea hotelurile, masinilor de inchiriat etc.

Lucreaza foarte mult cu destinatii gen Grecia, Turcia si Spania. Daca o companie Low Cost incepe curse intr-un aeroport mic din zona, asta poate avea un imens impact pentru zona respectiva. Probabil ca incearca sa-si mareasca aria de activitate, astfel incat sa poata trage bani nu doar din transport.

Inainte sa aterizam, au mai facand un apel pentru actiuni de caritate si stewardesele au mers de au strans bani, de la cei care au dorit sa doneze. Mi s-a parut interesant. Prima data cand vad asa ceva. Nu mai tin minte pentru ce strangeau bani, ceva cu copii.

Toate aceste activitati au fost binevenite, deoarece au facut ca timpul sa treaca mult mai usor. Cand am ajuns in Glasgow, primele lucruri care se vad din avion, sunt dealuri impanzite de turbine pentru creearea energiei electrice. Aceste “mori de vant” sunt imense si se vad foarte bine din avion. Peste tot in Europa se incearca trecerea la energie “verde”. Daca in Germania era plin de panouri solare, in Scotia fiind innourat mai tot timpul, oamenii profita de alte surse. Din ce-mi ziceau prietenii la care am stat, se mai construiesc niste centrale pe malul marii, care sa foloseasca forta valurilor si a mareelor. Erau planuri de a se construi centrale nucleare, dar dupa ce s-a intamplat in Japonia, foarte multi sunt impotriva contructiei de centrale nucleare.

Un alt lucru care mi s-a parut ciudat, a fost ca nu era inca noaptea. Desi era destul de tarziu afara era inca ziua. Probabil fiind mai in nord lumina tine mult mai mult. De asemenea dimineata, lumina apare mult mai devreme. Pe mine lucrul asta m-a dat peste cap.

Tocmai m-am uitat pe internet la ce ora rasare si apune soarele pe 4 mai in Glasgow: rasaritul la 5:28 iar apusul la 21:01. La ora 22:00 cam cand am iesit noi din aeroport era inca ziua.

In Cipru, merg la lucru de dimineata si ma trezesc de obicei pe la 6:30 -7:00. Nu folosesc ceas desteptator.

Desi ne-am culcat destul de tarziu in seara cand am venit, a doua zi m-am trezit pe la 5 ora lor. E si diferenta orara, ca sunt cu 2 ore inainte, dar si soarele rasare foarte de dimineata. E o situatie ciudata.

Am stat de m-am uitat pe geam pana m-am plictisit, de filmam pasarelele pe afara. Chiar ma gandeam ce priveliste o sa am de la geam – imi ramasesera in minte “impresiile” altor calatori care prefera o imagine la “perete”. De perete am avut si eu parte Pe juma… Ca vedeam si gradina… Am stat de m-am boldit la pasarele. Gazda noastra avea in gradina construita o chestie pentru hranit pasarele. Asa ceva am de gand sa fac si eu odata si odata.

Vrabiile stateau ascunse in gardul viu de langa si erau cele mai rapizi. Porumbeii, nu prea incapeau in locurile de sus, unde era pusa mancarea si nici nu puteau manca din locurile unde erau semintele. Ei erau de obicei pe jos si asteptau sa prinda ce mai pica de pe la vrabii. A mai venit si o cioara, de-i fugarea pe toti – “he’s a bully”… cum zicea gazda. Alte pasari mai mici, negre, cu ciocul portocaliu si de asemenea albatrosi si pescarusi.

Toti scotienii au multa grija de gradinile lor si nu prea am vazut gradini neingrijite. Sunt experti in gradinarit.

Majoritatea caselor mai vechi sunt acoperite cu “slate plates”. Sunt niste pietre care pot fi crapate in fasii. Exista foarte multe acoperisuri, foarte, foarte vechi pe care au crescut muschi si parca sunt desprinse dintr-o carte de povesti.

Noi am stat intr-un orasel numit Cumnock (click aici). E cam la o ora departare de Glasgow si la jumatate de ora departare de Prestwick, oras in care este un aeroport mai micut. EasyJet are curse la Prestwick si cica pe acolo vin toti polonezii Nu prea sunt atractii majore prin zona.

Cel mai apropiat obiectiv turistic (pe care nu l-am vizitat) e Dumfries House (click aici). Cand am plecat din Cumnock am trecut pe langa drumul care duce la aceasta casa. Printul Charles a investit si el in aceasta casa si e vorba ca vor sa o mentina in felul in care este.

Inainte de a merge in Scotia, nu stiam despre aceasta casa, gazda noastra ne-a spus despre ea. Din ce-mi amintesc, a zis ca a locuit acolo a batrana si de la moartea ei casa a ramas neschimbata. Casa e foarte importanta datorita lucrurilor de arta care se gasesc in ea. Se incearca pastrarea ei in stadiul care este, fara sa se vanda lucrurile de valoare care se gasesc inauntru.

In drumul spre Glasgow, am trecut pe langa niste dealuri, unde gazda ne-a spus despre un “eco village” care a inceput sa-l contruiasca Printul Charles. Era deschiderea, pe 6 mai, daca nu ma insel. Deci in perioada cand am fost noi acolo. Erau niste dealuri goale, si ceva urme de fundatii. Nu era inceput inca nimic. Gazda noastra, ne spunea ca va fi un “self sufficient” village si va gazdui undeva la 700 de case. Agricultura organica, isi produc singuri energia etc. bla blauri din astea. Cand am trecut noi pe langa gardul ala, aranjau aia ceva flori pentru “deschidere”. Probabil ca vor imparti brosuri si arata planurile viitorului oras, in incercarea de a gasi mai multi investitori si a pune mana pe ceva bani, inainte de a incepe constructia.

Ajuns cu povestea mea aici, am sa fac o pauza si am sa vad ce pot gasi pe net despre Dumfries house si despre “eco satul” Printului Charles; sa fiu putin mai documentat.

Dumfries House – un obiectiv turistic în apropiere de Cumnock

Din ce am citit am aflat urmatoarele: Dumfries House apartinea familiei Marchizilor de Bute, o foarte veche familie aristocratica a Scotiei. Ultimul marchiz, al 7-lea, pe numele lui intreg: “John Crichton-Stuart, 7th Marquess of Bute”, e un tip destul de excentric. Nu-si foloseste numele, prefera sa fie numit John Bute si a fost un destul de cunoscut sofer de formula 1. A concurat sub numele de Johnny Dumfries.

Dumfries House a fost casa bunicii lui, “Eileen, Dowager Marchioness of Bute”, care a murit in 1993. Casa detine o colectie de mobila facuta de Thomas Chippendale (click aici). Mobila facuta special pentru aceasta casa. Piesa cea mai importanta fiind “Chippendale Rosewood Bookcase”, cumparata la pretul de 47de lire in 1759, estimata acum undeva intre 2 si 4 milioane la licitatie. Soferul nostru marchiz, mai are o casa pe Insula Bute, cea pe care o considera sediul familiei si s-a mai descotorosit de alte proprietati, ca si asa avea prea multe. Dupa moartea bunicii, scoate casa la vanzare. National Trust of Scotland, incearca sa incheie o intelegere, dar negocierile pica. Soferul e hotarat sa vanda colectia si tot ce se afla prin casa la licitatie si casa separat. Pe cand camioanele de la Christies se pregateau sa porneasca spre nord, sa aduca bunurile la licitatie, in ultimul moment intervine Printul Charles. Au loc negocieri si un numar de organizatii caritabile, printre care si cele ale Printului Charles, cumpara casa pentru suma de 45 milioane de sterline, salvand-o drept “heritage” pentru Britain si generatiile ei viitoare.

Citisem si impresiile recente despre Printul Charles si investitiile lui in Transilvania de pe site si auzisem putin si pe la televizor, despre cat de mult iubeste el Romania; asta m-a facut mai curios la planurile lui din Scotia.

Satele ECO ale Prințului Charles, în Scoția

Apartinand de Dumfries house, Printul a cumparat si mult pamant, cred ca vreo 8 km patrati. In locul unde era ferma Knockroon (click aici), a facut planul pentru satul “eco friendly”. Printul nu e la prima tentativa de acest gen. A mai construit un astfel de village la Poundbury (click aici). Ma lungesc prea mult daca vorbesc si despre asta, dar un punct important care-l face articolul asta (click aici), e ca Printul a obtinut un imprumut din banca, punand garantie viitorul proiect al satului. In Marea Britanie, este foarte greu sa obtii aprobarea sa construiesti. Valoarea pamantului este foarte mult legata de faptul daca are sau nu un building permit. Datorita pozitiei sale, printul reuseste mult mai usor sa obtina aceste aprobari. Oricum toata povestea asta a fost inainte sa vina criza. Printul Charles si planurile lui, sunt vazute cam putin excentrice de catre englezii de rand.

Sa nu ne gandim, ca vin ei la noi ca nu au mai vazut oi, cai si paduri. Am vazut mai multe ferme, oi si animale in Scotia si Anglia decat am vazut in Romania. Planurile Printului Charles in Romania trebuie vazute in context. Are o filozofie de viata pe care vrea sa o puna in aplicare. Nu stiu cat de bine e perceput la el in tara.

Ceva istorie despre Cumnock, reprezentativă multor zone din Scoția

Sa mai vorbesc putin despre zona Cumnock. Era o zona miniera. Majoritatea satelor din zona, au aparut datorita minelor. Aceasta parte a Scotiei este foarte bogata in carbune. Pana si astazi, nimeni nu prea o suporta pe Margaret Thatcher. Au avut loc adevarate razboaie prin anii ’80, cand s-a hotarat inchiderea minelor.

Minerii aveau sindicate foarte puternice si imediat intrau in greva, ca sa-si sustina membrii sindicali. Multe din minele de carbune, nu mai erau profitabile. Margaret Thatcher s-a hotarat sa le inchida, dar stia ca va avea de a face cu sindicatele.

A planuit in secret, de-a lungul a cativa ani. Au depozitat carbune, pentru a avea atunci cand vor incepe grevele. De asemenea multe dintre centralele electrice care pana atunci functionau pe carbune, in secret, au fost trecute pe petrol. Cand a simtit ca are destule resurse pentru a face fata grevelor, a anuntat ca inchide mai multe mine. 20000 de oameni ramaneau fara munca. Majoritatea sindicatelor miniere din Marea Britanie au intrat in greva. Greva care a durat mai mult de an. Au avut miscari de strada, lupte etc.

Inchiderea minelor a devastat intregi comunitati. Zona in care am stat eu, a fost foarte mult afectata. Rata somajului a devenit uriasa, i-a lovit saracia etc. Multe sate, incet, incet au disparut deoarece tinerii s-au mutat la oras. Au ramas doar foarte putine mine care sunt inca functionale. Acestea sunt mine “open pit”. Adica, nu sunt sapate tunele, extragerea minerelui se face la suprafata. Cand o mina este inchisa, compania trebuie sa acopere totul si sa faca sa arate ca inainte. Scotieni la care am stat, spuneau ca nu prea mai arata cum a fost…

Pe scurt cam asta ar fi povestea celor din aceasta zona. Minele si inchiderea lor, Printul Charles, Dumfries House si eco villages, iar apoi il mai avem pe Robert Burns si Cutty Sark.

Cine este Robert Burns?

Orice scotian stie de Robert Burns (click aici). E poetul lor national. Eu nu stiu multe despre el si nici nu m-am interesat prea tare. Am citit doar despre o poezie a lui: “Tam o’ Shanter”. Ma interesa deoarece vasul care e in renovare la Greenwich, “Cutty Sark”, de aici si-a luat numele.

In poezie e vorba de un scotian care intarzie la baut in sat. Se face noaptea si trebuie sa se intoarca acasa. Pe drum, vede o petrecere a diavolului cu vrajitoarele. Calare pe iapa lui, Maggie, inmarmureste si priveste aceasta petrecere. Toate vrajitoarele sunt urate si batrane, dar remarca una mai tanara care purta un fel de fusta mai scurta. Tam este atat de prins de aceasta petrecere si privind-o pe cea mai tanara dintre vrajitoare cum danseaza, la un moment dat exclama: „Weel done, Cutty-sark! „. Totul se intuneca si vrajitoarele si demonii incep sa-l urmareasca.

Din batrani se spune ca vrajitoarele nu pot trece o apa curgatoare. Cu ultimele puteri Tam ajunge pe un pod iar vrajitoarea cea tanara ii prinde iapa si ramane cu coada in mana. Morala povestii, sa asculti nevasta, sa nu bei in sat si nici sa nu te uiti dupa fuste scurte.

“But here my Muse her wing maun cour;
Sic flights are far beyond her pow’r;
To sing how Nannie lap and flang,
(A souple jade she was, and strang),
And how Tam stood, like ane bewitch’d,
And thought his very een enrich’d;
Even Satan glowr’d, and fidg’d fu’ fain,
And hotch’d and blew wi’ might and main;
Till first ae caper, syne anither,
Tam tint his reason ‘ thegither,
And roars out, „Weel done, Cutty-sark!”
And in an instant all was dark:
And scarcely had he Maggie rallied,
When out the hellish legion sallied. ”

In drum spre Glasgow, in satul Mauchline am vazut o casa in care Robert Burns a locuit. De asemenea mai exista un monument dedicat lui. Din banii care i-a facut vanzandu-si lucrarile cica a construit mai multe case pentru oamenii nevoiasi ai satului. In acest sat mai este un pub unde Robert Burns isi petrecea multe ore cica. Pubul era numit Poosie Nansie’s Inn. Aceasta hangita, Poosie Nansie, umbla vorba ca nu era dintre cele mai sfinte femei de prin zona.

Casa am vazut-o doar pe afara, dar cred ca ne putem face o idée cum aratau in general satele scotiene. Biserica, crisma si nevasta Ca la noi.

Am vorbit putin de zona in care am stat. Nu credeam ca am sa ma lungesc atat la vorba.

Noi am ajuns intr-o Miercuri. Joi aveam programat sa vedem o distilerie (am fost la Glengoyne Distillery), sa trecem prin Glasgow, unde am fost la Burell Collection si sa mancam ceva specialitati scotiene.

Am sa vorbesc despre ele in continuare.

Citește și continuarea aici.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.