Dus De Acasă.ro

Castelele medievale din Gondar, Etiopia (13)

Agențiile de turism din Etiopia promovează orașul Gondar ca fiind un Camelot African. Aici găsim fel de fel de castele medievale care arată puterea vechiului regat etiopian care a avut capitala la Gondar. Gondar merită vizitat și pentru că este o bază bună pentru a vizita Munții Simien.


Continuare de aici.
În loc de introducere
Când eram încă în Sudan pe un grup de facebook despre backpacking în Africa, unul dintre useri postase problemele pe care le întâmpinase trecând din Etiopia în Kenya pe la granița de la Moyale. Fuseseră ceva lupte între localnicii oromo și somalezi cu focuri de mitralieră și aruncări de grenadă și granița fusese închisă. Unii turiști fuseseră blocați acolo deoarece Kenya își închisese granița.
Tocmai îmi fusese refuzată viza de Etiopia la ambasada din Khartoum și nu știam cum e situația cu viza luată online – cu care e vorba că trebuie să intri prin Addis. Nicăieri nu se specifica însă pe unde trebuie să ieși. Îi întrebaserăm și pe cei de la ambasada etiopiană și habar nu aveau.

Când am aflat că Moyale nu e așa sigur în acea perioadă am căutat zboruri din Addis iar cele mai ieftine le găsisem din Addis spre Uganda (Entebbe) cu Kenya Airways.

Le găsisem la o dată peste trei săptămâni după intrarea mea în Etiopia. În planurile mele inițiale aveam programat cam două săptămâni fiecărei țări. Când a ieșit treaba asta cu biletul mai ieftin pe 7 Decembrie, am hotărât să renunț la Kenya și să împart săptămânile care-i erau rezervate ei între Etiopia și Uganda. Deci am prelungit șederile în Uganda și în Etiopia la trei săptămâni fiecare. Prin Zanzibar vroiam să ajung după anul nou.

Acum mă îndreptam spre Gondar, aproape de granița sudaneză, dar plănuiam mai departe următorul pas, saltul spre Uganda. Deoarece nu am mai apucat Kenya, am renunțat să fac aplicație pentru viza Est Africană și am făcut aplicație online doar pentru viza ugandeză. Le trimisesem formularele dar încă nu-mi răspunseseră.

Faptul că am rămas mai mult în Etiopia și că stelele nu s-au aliniat să merg la sud de Addis, m-au făcut să iau în calcul și o drumeție în Munții Simien. Dacă aș fi avut doar două săptămâni la dispoziție nu m-aș fi încadrat.

Drumul dintre Bahir Dar și Gondar

Distanța dintre Bahir Dar și Gondar nu e foarte mare și sunt mai multe microbuze mici în timpul zilei, care fac aproximativ 3-4 ore. De asemenea între Gondar și Addis Ababa există autobuze care fac acest drum într-o singură zi (cu plecare foarte de dimineață). Deci sunt conecții bune din acest punct de vedere.

Stația de autobuze din centrul orașului era în reparații și minibusele erau parcate pe străduțele din jur. A trebuit să-l întreb pe unul că altfel nu știam care e minibusul și iar am plătit preț de farangi – 150 de birr, în loc de 75 de birr. Am avut loc în față însă. Microbuse Toyota din astea de 8 sau 14 locuri. Se merge cu Lacul Tana în stânga iar apoi, după ce se trece de lac, relieful începe să fie din nou muntos. Șoferul și ajutorul lui erau băieți tineri și se ocupau și ei cu mutarea de „khat” proaspăt pe traseu. Pe traseu a mai apărut și o stâncă foarte interesantă, care am văzut că apare des și în videoclipurile despre Gondar.

Cazarea în Gondar

Mă uitasem pe booking și toate cazările pe care le-am găsit erau cam scumpe. Mă cam lăfăisem în Bahir Dar cu 57 de dolari pentru trei zile și mi-am zis că a venit din nou timpul să bag o repriză fără apă curentă. Am observat că hotelurile locale (budget) din Etiopia nu prea ajung pe booking.com. Și chiar dacă ajung nu rezistă mult deoarece primesc reviewuri proaste care le îngroapă rapid. De aceea mergi pe soluția de a-ți găsi cazare la fața locului.

Aveam câteva hoteluri salvate în listă. Printre cele mai ieftine se număra și Ethiopia Hotel, care are locație bună, în Piassa, nu departe de Castel.

Gondar – prima impresie

Microbusul nu ne-a dus până în centru ci ne-a lăsat undeva în afara orașului, la 12 km – într-un loc numit Azezo. Mai era un microbuz din ăsta cu albastru, intraurban, dar s-a umplut rapid așa că am luat un tuk-tuk sau baija, cu încă doi etiopieni. Unul avea un sac de grâu cu care probabil mergea la târg și-mi arată ogoarele lui când am trecut pe lângă ele. Nu știa nimic engleză șoferul de tuk tuk, i-am lăsat 30 de birr. Un bilet la autobuzul intraurban ar fi cam 5 birr.

Gondar e un oraș cam răsfirat aruncat alandala pe mai multe dealuri. În timpul ocupației italiene, cotropitorii au construit câteva clădiri aici și cam atât. Ethiopia Hotel fusese construit de italieni. Pentru a ajunge la el a trebuit să-i spun șoferului de Piassa, denumirea carelocalnicii o folosesc și acum. Este un giratoriu cu un împărat etiopian pe centru iar o serie de hoteluri dau spre acest giratoriu. Ethiopia Hotel e unul dintre ele.

La partier are un restaurant iar sus pe niște scări sunt camerele. Am plătit 300 de birr pentru 2 nopți. Baia e comună, cu wc în ăla gaură în podea și cu un duș. Dușul e doar cu apă rece și nu are apă tot timpul. În prima zi a avut ceva apă, a doua zi nu. Este un butoi mare cu apă în baie, din care te poți servi. Camerele sunt încăpătoare dar lenjeria nu e cea mai strălucită. E ok la prețul cerut. Am dormit din nou în sacul de dormit.


O altă cazare în Gondar la care am stat a fost K’Wara Hotel (Sau Quora Hotel)

Ăsta e un alt hotel care dă spre Piassa, dar e mai modern, construit cu vreo 3-4 decade în urmă. Are un stil comunist. Am stat la ăsta când m-am întors din Munții Simien, deoarece aveam nevoie de un duș ca lumea după zile umblate pe coclauri. Am plătit 670 de birr pentru o noapte, cu mic dejun inclus. Camera curată, așternuturi la fel, apă caldă din belșug. Mai scump dar bun. Sunt destule hoteluri în Gondar pentru toate bugetele. Vedeți și articolul de la Wikitravel.

Câteva cuvinte despre istoria Gondarului

Dacă în zona Tigray (Wukro) am vorbit de vremuri îndepărate iar mai apoi în Lalibela am vorbit de perioada de pe la 1100-1200, iaca ajunși în Gondar vorbim mai multe despre perioada medievală. E bun că le-am vizitat cumva într-o ordine crnologică.
Împăratul Fasilides a pus bazele capitalei sale de la Gondar în 1635. Etiopienii avuseseră mult de furcă cu arabii și portughezii, iar în părțile Gondarului mai aveau probleme cu sudanezii, care nu-s departe. Regatele de la Axum mai întâi, iar apoi Lalibela fuseseră afectate de diversele lupte.

Locația e una specială deoarece e locul unde se întâlneau trei rute de caravane, ceea ce a făcut ca orașul să crească în importanță. Castelul lui Fasilides înalt de vreo 32 de metri egala prin splendoare multe castele europene din acea vreme.

Fiecare împărat care a urmat a mai adăugat câte o clădire pe lângă castelul principal, ceea ce a făcut ca întreg complexul să crească. Unul din palate a suferit datorită unor bombardamente făcute de către britanici la începutul celui de-al doilea război mondial când luptau contra italienilor.
Un alt împărat care se bucură de mare popularitate în rândul celor din Gondar, mai ales în perioada recentă, este Împăratul Tewodros II (https://en.wikipedia.org/wiki/Tewodros_II). Era un bun luptător cu sulița și era de obârșie dintr-o familie modestă. A cerut ajutor britanicilor împotriva dușmanilor săi musulmanii și sudanezii, dar nu a fost ascultat, deoarece nu era considerat o prioritate pentru imperiul britanic. Pentru a atrage atenția reginei a luat ostatici mai mulți britanici, fapt care i-a făcut pe englezi să organizeze o expediție să-i elibereze.

Britanicii au fost mult mai avansați din punct de vedere militar. Înainte de a-i asedia capitala (care era în altă parte, nu la Gondar) Tewodros II a eliberat ostaticii iar mai apoi s-a sinucis. Se zice că englezii au plecat cu multe bogății. Acest împărat e iubit mai ales în această zonă, iar cei din Amhara au fost mult timp la conducerea întregii Etiopii.

Gondar Royal Enclosure

După ce am lăsat rucscacul la Ethiopia Hotel, castelul a fost primul loc pe care l-am vizitat. Intrarea costă 200 de birr și include și intrarea și la Băile lui Fasilides, care sunt la câțiva km distanță de castel, în altă locație.

Întreg complexul e înconjurat de ziduri, iar intrarea și ieșirea sunt diferite. Castelul se află în centrul orașului în vărful dealului. Zidul de apărare are 12 turnuri de apărare care semnifică cei 12 apostoli iar poarta de intrare e mai mare, semnificându-l pe Iisus.

Cea mai veche dintre clădiri este cea construită de întemeietor, de Fasilides și e pe mai multe etaje. Merită de mers și în partea din spate, deoarece acolo se vede cât e de înaltă de fapt. Castelul e vorba că a fost proiectat de un arhitect indian și amestecă într-un mod unic diferite stiluri arhitectonice. Clădirea e străjuită de turnuri rotunde, acest stil de turnuri fiind copiat și de către unele dintre clădirile mai moderne de prin oraș. La partier era o sală pentru petreceri iar la etaj dormitorul lui Fasilides care avea ferestre spre diferitele biserici din oraș, fiecare pe câte un deal. Pe acoperișul castelului se oficiau diferite ceremonii care putea fi văzute de departe.

Toate încăperile sunt goale și e o plimbare agale printre aceste ziduri.

Lângă Castelul lui Fasilides e castelul construit de Iiyasu I, cel mai renumit dintre împărații din Gondar. Această clădire a fost bombardată de către britanici prin 1940 și-i lipsește acoperișul care era în arce, ca la o catedrală gotică. Vechii călători vorbeau de bogăția acestui palat ornat cu oglinzi venețiene, tronuri de fildeș și picturi pe pereți, mai deosebit chiar decât casa lui Solomon.

Că tot vorbim de Solomon, știm că împărații etiopieni zic că Înțeleptul Rege Solomon le este strămoș direct prin Regina din Saaba. De aceea întâlnim și diferite stele ale lui David, plus leii care erau un semn al dinastiei solomonice.

La acest acest castel erau cuștile mai multor lei, iar până prin 1990 au fost lei aici. Citisem o carte despre Împăratul Selassie și chiar în cele mai moderne timpuri și el avea o grădină zoologică în care ținea lei la curtea sa din Addis Ababa.

Mi-am amintit astfel și de alte castele cu cuști pentru lei (de ex. Tower of London). A avea lei în captivitate era un privilegiu al regilor și își luau de la aceste animale, parcă, unele însușiri regale. Cuștile leilor mi-au rămas cel mai bine în minte de la acest castel.

Toate ruinele sunt goale, iar unele mai moderne nu erau deschise publicului. Niște grajduri de pe la 1800 fuseseră renovate de către italieni, cu niște coloane destul de brutale de beton.

Nu are rost să enumăr toate clădirile și împărații, că nu-i cunosc. Complexul e interesant de văzut mai ales de afară și de imaginat cum arătau aceste locuri, cândva, pe timpul împăraților etiopieni. Aveau și băi turcești, librării și tot ce le trebuia. Am văzut multe castele la viața mea și e greu să te impresioneze unele, dar ăsta e deosebit tocmai datorită locației unde se află și că e atât de vechi.

Când am terminat cu castelele am folosit exitul care dă înspre centru și am mers la Băile lui Fasilides, care se află la câțiva km depărtare. E bun de luat și un tuk tuk. Drumul era la vale și am mers pe jos, dar ia pe puțin vreo jumătate de oră. Am mers acolo deoarece sunt incluse în același bilet.

Băile lui Fasilides

Aici e un fel de parc în care se află un bazin de înot foarte mare. De bobotează (sau Timkat) bazinul este umplut cu apă și după ce apă e sfințită, toți cei prezenți se pun la stropit și făcut baie. Când am fost eu bazinul era gol, dar este umplut cu apă pentru zilele festivalului care este foarte renumit în Gondar. Se zice că aici s-au făcut și botezuri în masă în timpuri străvechi, iar baia de Timkat e un ritual prin care se reînoiește credința în fiecare an.

Bazinul e lângă un râu și bănuiesc că au un sistem de a-l umple cu apă din râu și la fel de a-l goli. Într-o laterală a bazinului e un fel de clădire unde pe balcon stau și popii în zilele de sărbătoare. Probabil aici era și pavilionul împăratului unde se schimba și venea cu curtenii săi.

Am fost singurul vizitator și nu ai ce pierde prea mult timp pe aici. Eram doar eu și un pui de gâscă pe fundul bazinului. Ce mi-a rămas în minte sunt copacii care au crescut peste zidurile vechi, astfel că toți acești pereți sunt acum îmbrăcați cu rădăcini. Seamănă puțin cu Cambodgia, din acest aspect.

Interesante mi-au părut și niște bănci de prin drumurile din zonă, cu niște capete de cal destul de kitchose. Sunt diferite legende despre calul năzdravan al lui Fasilides probabil de acolo și tema asta cu armăsarii.

Unde să mănânci în Gondar?

Cel mai renumit restaurant din Gondar se numește Four Sisters. E undeva nu departe de centru prin niște cartiere destul de ciudate. Au un paznic la poarta restaurantului care sună dintr-o trâmbiță când vine câte un client, pentru a-i anunța pe cei din restaurant să-i facă o primire frumoasă. Se vede lucru că sunt specializați în primul rând pe grupuri de turiști străini. Aveau câteva mese foarte lungi și fac și un fel de bufet suedez pentru aceste grupuri. Toate fetele care servesc sunt îmbrăcate tradițional și au coafurile specifice.

E vorba că au și un program cu dansuri, dar eram prea obosit și nu am stat până au început, mai pe seară. Într-un colț au și o fată care se ocupă cu ceremonialul cafelei.

Am băut niște vin de miere din albine că eram curios ce gust are. E un fel de must și se numește TEJ. Nu e rău dar e cam dulce. Se servește din niște pahare speciale ca niște eprubete. Berea din zona Gondarului se numește Dashen și au fabrică aici.

Am servit un meniu etiopian și au adus injera cu mai multe preparate. Aveau și cuțite și furculiți, lucru care într-un restaurant cu adevărat tradițional nu s-ar întâmpla.

Se vede lucru că sunt axate mai mult pe străini, dar fac o treabă bună, localul e aranjat cu gust, personalul își face treaba bine și e o opțiune bună în Gondar.

În rest am mai mâncat pe la hotelurile care am stat. Chiar la Quora la ultimul etaj au un restaurant rezonabil. E interesant de urmărit vulturii care dau târcoale de la mare înălțime dealurilor pe care e răspândit orașul.

Biserica Debre Birhan Selassie


A doua zi am pornit pe jos înspre Biserica Debre Birhan Selassie care e la vreo 2-3km distanță de centru înspre Debark. Majoritatea drumurilor din Gondar sunt cu piatră cubică și ai de urcat și coborât multe scări deoarece sunt fel de fel de dealuri și văi. Se spune că Debre Birhan Selassie e una dintrece cele mai frumoase biserici din Etiopia.
Intrarea a costat 100 de birr.
Biserica e înconjurată de ziduri de apărare. Au avut de mai multe ori de a face cu incursiuni ale sudanezilor care au jefuit Gondarul. Legenda spune că atunci când sudanezii s-au apropiat de această biserică au fost atacați de roiuri de albine și însuși Arhanghelul Mihail a venit în fața porții cu o sabie de foc.

Ce mi s-a părut interesant la această biserică e că nu e rotundă precum celelalte pe care le-am văzut până atunci. E dreptunghiulară, cu acoperiș de paie în două rânduri. Mie îmi pare un stil romanic, dar nu știu cât de corectă e evaluarea mea. 🙂

Are un gang larg de jur împrejur, dar nu are picturi pe zidurile exterioare.

Înauntru era un părinte care citea dintr-o carte și cam atât. Am avut noroc că a venit un ghid local, cu doi turiști și a început să deschidă ferestrele de lemn. Cu ferestrele închise era prea întuneric și nu se înțelegea mare lucru.

Trebuia să deschidă și să închidă fiecare fereastră pe rând. Întotdeauna ghizii încep să povestească despre toiagele de lemn care se găsesc peste tot în biserici. Preoții trebuie să stea în picioare când se roagă și cei bătrâni folosesc aceste toiage pentru a se sprjini. Unele dintre toiage au fel de fel de sculpturi și desene.

Biserica e renumită pentru tavanul din lemn pictat cu heruvimi. Sunt 135 de heruvimi cu fețe de copii și fizionomii etiopiene. De asemenea picturile mi s-au părut foarte frumoase și cumva diferite de ce am văzut pe lângă Lacul Tana. Cele de aici sunt ceva mai vechi decât cele de la Bisericile de lângă lac.
Recomand o vizită la această biserică.

Interesantă mi s-a părut și crucea de pe acoperiș, care părea împodobită cu șapte ouă de struț.

Pe ramurile copacilor din jur sunt fel de fel de vulturi. Gondar e un oraș al vulturilor, aș spune.

Plimbare prin Gondar

După ce am vizitat această biserică, m-am dus să văd unde e autogara pentru a doua zi pentru plecarea în Munții Simien. Din Gondar până în Debark, orașul de la poalele Parcului Național sunt vreo 100 de km. Sunt multe agenții din Gondar care oferă tururi acolo, dar eram hotărât să merg pe cont propriu și nu am analizat prea mult oferta agențiilor locale. Sunt mai mulți pierde vară care te abordează prin oraș pentru a-ți vinde excursii spre Simien, dar scăpam de ei destul de ușor.

În drum spre autogară am mers pe lângă zidurile de apărare ale castelului și am trecut pe lângă o biserică unde era foarte aglomerat. Era o slujbă cu ocazia vreunei sărbători. Am intrat și eu și am mai pozat câțiva credincioși pe aici.

Au scos crucea afară și au dat de câteva ori înconjorul bisericii oprindu-se din când în când pentru a dansa și cânta. Bătrânii dansau într-o parte iar tinerii în alta.

Autogara era destul de departe de centru, iar autobuze erau pe la 6 dimineața și pe la 10. Iar aveam de mă trezit de dimineață, pentru a continua spre Munții Simien.

Alte obiective din Gondar pe care nu le-am vizitat

La vreo 5 km de Gondar, înspre Debark este un sat numit Wolleka, unde până acum câteva decenii locuiau evreii etiopieni, sau falasha. Ei au fost mutați în anii 80 prin niște operațiuni ale Statului Israel, iar acum au rămas doar câteva case și o sinagogă mică. Am trecut prin acest sat când am mers spre Debark, dar nu mi s-a părut nimic deosebit. Povestea tribului de evrei etiopieni este foarte interesantă însă.
Un alt palat numit Ras Gimb e la mică distanță de complexul de palate. A fost construit prin secolul 17-18 și a fost reședința lui Selassie când vizita orașul. Intrarea era 100 de birr. L-am pozat de afară, dar nu l-am mai vizitat.

Autobuzele spre Addis Ababa

Mai trebuie să menționez că autobuzele mari, înspre Addis, pleacă de lângă exitul de la Royal Enclosure. Acolo își au sediul și firmele de transport. Este o mică parcare unde autobuzele vin la orele dimineții. Am plecat pe la 5 dimineața, pentru a ajunge într-o singură zi în Addis.

În loc de concluzie

Aș zice că o zi plină e de ajuns pentru a vizita Gondarul. Îl puteți face și pe bucăți în caz că-l folosiți ca bază pentru Munții Simien – o parte la dus și mai ceva la întoarcere. Despre Munții Simien am să vorbesc în articolul următor, cu care am să și închei poveștile despre Etiopia.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.