Dus De Acasă.ro

Un ryokan cu capsule? Capsule Ryokan Kyoto le imbină pe toate.(ep 5)

 

 
Cautati o cazare in Kyoto? Capsule Ryokan Kyoto e un hotel in apropierea garii care incearca sa imbine conceptul de ryokan cu cel de hostel si cel de capsule hotel.
Urmare de aici.
COSTURI
Ne-a costat 7980 yeni/pe noapte (camera dubla cu baie privata)
LOCALIZARE:
204 Tsuchihashicho, Shimogyo-ku, Kyoto zip 600-8226
COORDONATE GPS: 34.989183, 135.753652

Pentru Kyoto, alocasem doua nopti de cazare. Aveam sa ajungem luni pe seara in Kyoto, marti o aveam zi plina rezervata pentru a vizita orasul, dupa care urma sa plecam miercuri dimineata. Poate ar fi trebuit sa-i aloc mai multe zile acestui oras, dar a fost bine si asa. Am sa vorbesc mai pe larg despre oras intr-un review separat.

Folosind Japan Rail Pass, ma interesau in primul rand hoteluri cat mai aproape de gara. Aveam si bagajele dupa noi si nu vroiam sa ma departez foarte mult de gari. Sunt mai multe hoteluri in zona gari Kyoto, dar Capsule Ryokan Kyoto, mi-a parut cel mai accesibil la pret.

Locatia

In partea de nord a garii din Kyoto. Cum ajungeti in gara, urmariti indicatoarea spre Exitul “Noth Side”. Veti iesi in partea in care este Kyoto Tower si statia de autobuze. Am sa atasez o fotografie de pe pagina hotelului, cu o harta. Este foarte usor de ajuns la hotel. In vreo 7-10 minute sunteti acolo pe jos.

Cateva cuvinte despre Capsule Ryokan si despre “concept”.

Proprietarul “Keiji Shimizu”, a fost “rucscar” (back packer) prin tinerete si a colindat vreo 30 de tari. A lucrat vreo 8 ani la o companie prestigioasa de asigurari, a adunat capital si apoi si-a deschis primul lui hostel. Acum are mai multe prin mai multe orase.

Budget Inn (budgetinnjp.com) care e in imediata apropiere a Capsule Ryokan Kyoto, ii apartine de asemenea. Capsule Ryokan Kyoto, a fost deschis in 2010 si e o contructie relativ recenta. Chiar ma plimbasem cu google street view pe acolo si vazusem pozele cand blocul era inca in constructie.

Tipul asta a absolvit la Tokyo University (parca). La ei e foarte importanta universitatea de la care ai absolvit.

Spune ca a incercat sa construiasca un hotel/hostel cat mai aproape de gara si cat mai convenabil la pret. A taiat cat se poate de mult din spatiu pentru a putea tine un pret mic. Bla bla…

Aceste hosteluri sunt frecventate in special de straini (backpackers) si sunt gandite in special pentru ei.

El a venit si cu un nou concept, cel al “capsulei ryokan”. Facand capsule, care sunt cu tatami si cu usi glisante ca la ryokan. Peste “tatami” se intind paturile “futon”. Astfel backpackerul, poate sa se laude ca a fost la un ryokan, cand de fapt el a stat la un hostel. Asa. Cam asta e povestea pe scurt. Amageala traditionalista in hostel de lux. Noi nu am stat la capsule ci am avunt un fel de dormitor cu baie privata, dar tot extrem de  inghesuit.

Alergasem toata ziua de luni si eram destul de obositi. Ne trezisem si de dimineata… 🙂 Ajungem in Kyoto si şontic, şontic… ajunge si la “Ryokan”. Aici la receptie un tinerel, undeva sub 30 de ani.

Avea deja un client si noi asteptam in picioare sa termine cu ala. Ne trimite sa stam jos. Nu prea aveam chef de stat jos, dar ne-am dus sa stam pe canapelele din “lounge”. Cateva fotolii, un fel de chicineta, un frigider pe acolo, un barisor unde se puteau face cafele etc.

Termina cu englezul, ne ridicam si mergem din nou la receptie. Se pune la mesterit ceva la calculator si ne trimite din nou sa stam jos. Aici deja incepusem sa ma enervez. Nu ma deranja de loc sa astept in picioare, dar cand ma trimite cineva sa stau jos cumva fortat… incep sa-mi sara capacele.

Sotioara… imi zice… ”-Calmeaza-te! Hai sa stam jos.

Mergem ne asezam si asteptam. Dupa o bucata, vine si parlitul de receptioner langa noi cu un carnetel…

Sa-i zic pe ce nume am facut booking-ul. Ii zic numele meu, nu intelege… Pe ce nume am facut booking-ul? … ii mai zic odata! Deja imi venea sa-i dau una, sa-i sara carnetelul :))

“-Booking name”… imi subliniaza el din nou, negasind-mi numele in carnetelul minune.

El vorbea un fel de engleza stricata, lungita si miorlaita. Ii zic nevestei:

“-Asta cred ca-i homo! ” :))

Nu stiu cum sa-l descriu foarte bine, dar era un fel de “I like it rough! ” – “Slap me bitch! ”, kind of homo, un fel de Solcan enervant. Parca anumit incerca sa ma irite.

Probabil ca isi dadea silinta sa fie dragut – dar undeva pe drum ceva se pierdea „in translation”. Cred ca si nenea patron Keiji Shimizu facuse bun si mult instructaj cu ei si aveau de recitat fel de fel de poezii.

Scoate hartulia aia cu locatia Hostelului, si incepe sa ne spuna unde sunt restaurante, unde sunt magazine deschise 24 din 24, etc. etc. Ii mergea gura ca elicea care da rateuri. Eu vroiam sa ajung cat mai repede in camera sa fac un dus. Daca reusisem sa ajung pana aici, cred ca ma descurcam si de aici incolo pe langa hotel.

“-This you show to taxi man to bring you to the hotel. It’s the adress written in japanese! ”

Ma mai pune sa completez o hartie, sa-i zic de unde am venit, la care hotel am stat si unde aveam sa stam cand plecam de la ei. Vezi treaba, nenea Keiji facea cine stie ce statistici si avea nevoie de date sa bage-n database.

“-Mai “kamikaze”, lasa povestile hai sa mergem in camera. ”

Dupa 10 minute de explicatii, dupa care ma gandeam ca scap de el si primim cheia, il vad ca vine si el cu noi. Lasa receptia goala si tup cu noi in lift.

Ne mai explica cum ca au “kimonouri” de inchiriat, intre anumite ore si doamnele pot sa se pozeze in kimonouri.

“-For men, nu ai, mai Mickey Mouse? ” il intreb eu.

“-No”, zice el, privindu-ma cu subinteles. “You are too big! ”

-Auch. Tuche. Iar m-ai ars mai bushido impaiat ce esti.

Ne-a mai dat si cheia cu care aveam sa deschidem si usa principala de la hotel. Daca retin bine minte, nu mai e nimeni la receptie dupa ora 22:00. Nu exista „curfew” dar nu este nimeni la receptie peste noapte.

Tot de jos, de pe langa receptie, puteam lua fel de fel de consumabile daca aveam nevoie.

In mod normal trebuie platite si prosoapele. Le ei de la receptie.

Ajungem la camera.

Ne pune sa ne descaltam.

Deschid usa de la camera. Blochez holul. Intra el cu sotioara inaunrtu si incepe sa-i explice pe acolo. Eu raman afara. Oricum nu incapeam toti trei.

Un fel de pat din lemn, acoperit cu “tatami”. Ne arata cum sa ridicam patul si acolo avem loc sa punem bagajele. Ne porneste clima, ne arata cum se foloseste dusul, care by the way, e in aceeasi camera.

Cuierele se desfac din perete. Nu exista nici un dulap nimic. Ne deschide si televizorul, se mai topaieste pe acolo si intr-un sfarsit pleaca. Ne-a dat si parola la wireless. La fiecare etaj e alta parola.

Bine ca a plecat.

Camera

Extrem de mica, mancam/ne petrecem ziua, asezati pe patul cu tatami. Cand vrem sa ne culcam, intindem “futoanele”. O sa vedeti in poze.

Dusul – e smecher. Din asta modern cu “rain forest shower”, “hidro masaj”, telefon si aparat de radio inauntru. Sfatul meu: dupa ce faceti dus, sa inchideti usile de la cabina de dus, astfel se face o abureala in camera de zici ca v-a prins roua diminetii pe afara. Oricum se face abureala de fapt. Nu scapati de ea.

O chiuvetuta mica, sub ea un cos cu cateva prosoape “With compliments”. Desi pe site, ziceau ca trebuie sa ne platim prosoapele, aici ne-au suprins. Le-am primit gratis. Buna tehnica lui nenea Keiji. Mare pişicher.

Cel mai tare la hotelul asta a fost toaleta.

Toaleta japoneză

Cand deschideai usa, se ridica automat capacul de la Wc. Colacul era incalzit.

Puteai sa ridici al doilea colac (in caz ca vrei sa faci pipi ca barbatii – adicatelea din picioare), la apasarea unui buton din perete. Dupa ce trageai apa, wc-ul avea un fel de mini-chiuveta, unde te puteai spala pe maini.

Diferit fata de hotelul din Tokyo, aici control panelul functiona.

Au urmat niste momente foarte umoristice cand toaleta a aratat ce stie si ne-a spalat/cosmetizat, pardon, la “vorba presedintelui”. Aveai control la cat de puternic sa fie jetul, cat de calda apa etc… Probabil “Mikimoto” de la receptie, isi petrecuse prea mult timp “water testing the restrooms equipments” de aia o luase prin brusturi acuma.

Nu prea sunt multe de spus despre camera. Mai aveau si un adaptor in priza, cu mentiunea ca vom plati 3000 de yeni amenda, daca-l luam din greseala cu noi. Nu l-am luat! 🙂

In camera se mai gasea si un dosar cu fel de fel de informatii despre imprejurimi, restaurante si obiective. Destul de folositor.

Prin imprejurimile hotelului

Pentru transport am folosit autobuzele ce pleaca din fata Kyoto Station si am mers pe jos pana acolo.

Peste drum de hotel se afla o spalatorie, dar nu aveam destul de multe rufe de dus la spalat. Rezolvasem aceasta problema in Tokyo.

Am mancat la cateva restaraurante din Kyoto Station si am facut ceva cumparaturi tot de acolo. Daca vreti sa incercati restaurantele recomandate de ei, cred ca sunt de toata increderea. Se axeaza pe chestii economice si cred ca sunt instruiti sa fie cat mai “helpfull”.

Cam asta ar fi.

In concluzie

Un hostel frecventat in special de straini, cu un patron prea istet pentru secolul asta. Bun ca locatie (in primul rand) si ca pret. Pretul este normal comparativ cu se gaseste in alte business hoteluri, doar ei vor sa-ti dea senzatii ca ai facut super afacere.

Toaleta si-a facut toti banii.

Ca minusuri: foarte mic/inghesuit si exces de zel din partea patronului, care nu da bine.

Per total o experienta interesanta.

La plecare ne-au dat cadou si niste betisoare. Din partea casei… vezi lucru.

De asemenea bagajele se pot lasa la hotel pana noaptea – free of charge, desigur.

Recomandabil.

Citește și continuarea aici.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.